14,805 matches
-
peste pajiște, spre brazdele de flori, deși aveam în mână floarea culeasă pentru Zenobia, aș fi putut s-o mănânc, nu-mi era foame, am păstrat-o. * Consiliul medicilor din Chile examinează o arsură stranie pe care o puternică rază luminoasă, de origine necunoscută, a provocat-o unui copil de 12 ani. Rana, făcută pe umărul drept al copilului, are forme geometrice perfecte - două cercuri concentrice și mai multe puncte de aceleași dimensiuni. Mama copilului afirmă că arsura își schimbă mereu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
i-am spus și am zâmbit amândoi. Simțeam cum abisul fără sfârșit al tubului încerca să mă aspire, dar izbuteam să rezist. Lângă fruntea mea, Dragoș dormea neclintit și moale. Vedeam cum genele i se lungeau și fâlfâiau în undele luminoase. „Poate că ne vedem pentru ultima oară“, i-am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să-l repet, poate că nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi zădărnicit de către o persoană ale cărei posibilități sunt necunoscute. În umbră, Janasen ridică din umeri. Pe moment, se miră și el de propria-i indiferență. Pe moment îi trecu prin minte că ar avea ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era interesat. - Și atunci? - Cheamă-l la dumneata și dă-i asta, Ivindu-se din umbră, un obiect căzu, strălucind cu o flacără albă și palpitantă. Se prăbuși în iarba lucioasă, ca o oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
scară. Zări un munte, departe, în stânga - la șaizeci, șaptezeci de kilometri. Era muntele dincolo de care se ridica Templul? Fără îndoială, fiindcă nu mai vedea pe niciunde o altă înălțime corespunzătoare. Coborî trei etaje cu escorta și trecu printr-un culoar luminos. Se opriră în fața unei uși somptuoase. Preoții de rang inferior se retraseră. Yeladji înaintă lent, cu ochii albaștrii scânteind. - Vei intra singur, Ashargin, zise. Îndatoririle sunt simple. În fiece dimineață, exact la această oră - 8, ora orașului Gorgzid - te prezinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un palier, la baza unei scări Pasajul se prelungea la dreapta și la stânga și se îndoia puțin câte puțin în ambele părți. Deocamdată Gosseyn nu dorea să exploreze. O urmă pe Leej pe trepte în sus până într-o încăpere luminoasă și deja remarca dispunerea deosebită a lămpilor pe tavan. Aceasta îi confirma prima "senzație" a sursei de energie a navei: magnetism. Faptul îl interesa pentru a-și face o imagine despre dezvoltarea științifică a Yalertei, comparabilă cu aceea a se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un obiectiv, l-ar urmări până la distrugerea lui - sau până la distrugerea lor. Cel mai rău era că nu putea să facă nimic, decât să descopere cât mai repede în ce măsură Leej era capabilă să prezică. Bineânțeles, trebuia să tragă nădejde. Încăperea luminoasă în care-l dusese Leej era mai lungă, mai largă și mai înaltă decât părea de jos, de la intrare. Un studio, cu divane, fotolii, mese, un covor gros verde și, în fața lui, un geam care forma o proeminență aerodinamică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
găsește baza de război? Femeia se apropie de un ecran mural pe care Gosseyn nu apucase să-l vadă. Apăsă pe un buton. Imediat se aprinse o hartă cu un relief pregnant. Se vedeau apa, insulele și un minuscul punct luminos. Îl arătă. - Suntem noi, zise. Arătă un uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o sută sau o mie de ani-lumină depărtare, aproape instantaneu... Nava se odihnea pe o pajiște. În timpul celor patruzeci de minute cât dură observarea, ieșiră din umbră două aerulote. Nu sosiră în același timp și aterizară ușor lângă un punct luminos care trebuia să fie deschizătura unui sas. Gosseyn se gândi că era vorba de voluntari: ceea ce-l interesa era faptul că, de fiecare dată, aerulota pleca înainte ca voluntarul să fie lăsat să urce la bordul navei galactice. Tocmai acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
complexitate, niciodată nu va fi..." Două corpuri - două sisteme nervoase acționând unul asupra celuilalt - cel mai puternic penetrându-l pe cel de-al doilea conform legii similitudinii - prima imagine s-a născut atunci, cea a oamenilor care observau un punct luminos apropiindu-se de marginea substanței de umbră. Ce era aceasta, nici omul din criptă nici mașina ale cărei vibrații se difuzau prin el, nu știau. Un punct luminos, mișcându-se lent - și oameni care-l pândeau gânditori. Oamenii născuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
imagine s-a născut atunci, cea a oamenilor care observau un punct luminos apropiindu-se de marginea substanței de umbră. Ce era aceasta, nici omul din criptă nici mașina ale cărei vibrații se difuzau prin el, nu știau. Un punct luminos, mișcându-se lent - și oameni care-l pândeau gânditori. Oamenii născuți și morți cu milioane de ani în urmă. Punctul strălucitor rămase o clipă la marginea umbrei, și o trecu în sfârșit. Dispăru instantaneu. Structura spațiului înconjurător, se modifica ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
furnizate de Lavoisseur, a venit aici și a încercat să repare o parte din stricăciunile structurii mele. Atunci nu a reușit. Mai recent, a putut să repare un releu datorită căruia sunt în măsură să-i adreseze semnale sonore și luminoase - genul de semnale folosit pentru a-l chema aici când Ashargin ascundea corpul lui Gosseyn. Un ultim cuvânt. Atacul dirijat împotriva palatului nu este decât în aparență dus de către Ligă. De fapt, preotul este cel care a hotărât să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
este facilitată de fluviu, pleacă de aici către toate șantierele din Paris. Dar aceste furnicare în mișcare dis-de-dimineață sînt astăzi singurul vestigiu al unui trecut industrial. Sediul Canal +, aflat de cealaltă parte a liniei RER, le domină, opunîndu-le albeața sa luminoasă și eleganța formelor sale contemporane. Tînăr și mîndru, imobilul pare să nu încerce decît dispreț pentru harababura de pe chei, prăfuit sau noroios, după vreme. În așa măsură încît farfuriile antenelor parabolice întorc ostentativ spatele acestui trecut revolut. Foarte repede, instalațiile
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
din cap, surâzând. Omul îl privi uimit și nu-i răspunse în nici un fel. O clipă, Gosseyn găsi bizară o asemenea atitudine. Dar această impresie dispăru din mintea sa când băgă de seamă că restul numeroasei asistențe îl privea. Priviri luminoase prietenești, fețe curioase, amabile, dar cântărindu-l ― iată care fu impresia lui Gosseyn. Își stăpâni un surâs. Fiecare își măsura vecinul, încercând să evalueze șansele acestuia de a câștiga. Un domn în vârstă, așezat la un birou lângă ușă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care acum îi repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval. Încetiniră și se opriră în fața unei porți. Din mașini ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî din mașina care îl precedase. Ea făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cine știe ce monștri necunoscuți. Ce pot însă să-ți certific este faptul că Mașina e neputincioasă în acest domeniu. ― Mă poate proteja. Se văzu pe gânduri și articulă pentru sine: ― S-ar putea. Apoi ridică din nou spre el ochii ei luminoși. ― Nu-mi prea dau bine seama ce amestec ai tu în toate astea. Ce-au descoperit în ce te privește? Gosseyn îi povesti pe scurt, în câteva cuvinte, la ce experiență fusese supus și adăugă: ― Ceva trebuie să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu frunze capabile să înmagazineze un fluviu. Scrută împrejurimile trunchiului lângă care îl prinsese ploaia Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită prin cărțile de pe rafturi. Mai multe titluri îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către Patricia Hardie, care, distantă, dar interesată, aproape mascată de silueta celor doi bărbați, îl urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a lui X. ― Mă gândesc, Gosseyn, că nu ai nici cea mai mică posibilitate să ne împiedici să te întindem alături de primul tău cadavru. Nu era o constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu totul mai mult de 10 la puterea 66 de atomi. Lumina care se strecura prin ușa întredeschisă de la intrare era acum un gaj pentru protecția lor. Atâta vreme cât ușa rămânea nemișcată, observatorii de afară nu vor vedea decât un halo luminos difuz și li se va părea că totul decurge normal. Dar, fără îndoială, răbdarea și credulitatea lor vor avea și ele o limită. Îi legară mâinile și picioarele lui Prescolt, și-i acoperiră gura, cu o grabă care nu excludea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vorba cu gestul. Încă de la începutul expunerii, se apucase să ambaleze rezultatele testelor într-o valiză de piele. Fotografii, note. Deschisese aparatele și scosese tuburile de înregistrare, firele, ecranele, rolfilmele, sulurile de hârtie autoimprituantă, bobinele speciale pentru înregistrări sonore și luminoase. Înainte de a le aranja i le prezentase succint pe fiecare: ― Asta dovedește că noul dumitale creier nu este de structură corticală, iar asta... și asta... și asta... că celulele nu sunt talamice... memoria... asocierea... A! iată și câteva din principalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
devine mai originală. CE PUTEA FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
umeri, se apropie de un aparat încastrat în perete, manevră un cadran și reveni în mijlocul camerei. ― Cred că e mai bine să vezi cu ochii tăi toate astea, îainte să mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea ce se formă avea o veridicitate frapantă. Gosseyn avea impresia că privește prințr-o fereastră o scenă zgomotoasă și confuză, scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]