5,756 matches
-
din Wagner. Iar Lulu mă tot Întreabă dacă i-am cîntat Mozart pe vremea cînd era În burta mea, și că dacă m-am gîndit să-i pun meditator, și mă simt atît de aiurea... Mă străbate un val de mînie. Cum Îndrăznește cineva s-o facă pe Suze să se simtă aiurea? — Suze, dar ești o mamă de vis! zic. Iar Lulu e pur și simplu o vacă bălțată. Am știut asta din clipa În care am văzut-o. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Tom. — A dispărut? zic, Înspăimîntată. Nu voiam să zic nimic. N-am vrut să-ți faci griji. Dar nu l-a mai văzut nimeni de trei zile. Cred că e supărat. Fiindcă pleci? Ea Încuviințează și simt o Împunsătură de mînie la adresa lui Tom. De ce trebuie să fie așa un dobitoc egoist? — Le-a scris un sms părinților lui, să le spună că e sănătos. Atîta tot. Ar putea să fie oriunde. Și Janice dă vina pe mine, firește. Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke să poată salva situația. — Nu cred că i-a spus vreodată cineva toate astea În față lui Iain. Și nu i-a căzut bine deloc. Iisuse, sînt o grămadă de mitocani nesimțiți, spune Luke, iar În glas Îi simt mînia. Au impresia că toată lumea e a lor. — Practic, chiar e, Îi atrag atenția. — Eu nu sînt proprietatea lor. Luke pare foarte hotărît. — Și nici compania mea. — Și ce-o să faci? — În după-masa asta o să am o discuție cu angajații mei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
puteți să-i trimiteți un mesaj pe pager? Încerc să rămîn calmă. Nu pot să-i trimit mesaj pe pager decît dacă nașteți. Femeia ridică din umeri, sugerîndu-mi că nu e problema ei. O pironesc cu privirea, prin aburii unei mînii crescînde. Am venit aici ca să tranșez situația cu Venetia, și n-am de gînd să las o femeie În cardigan mov să mă oprească. Păi... nasc! mă trezesc spunînd. — SÎnteți În travaliu? mă cîntărește sceptic. Ce, nu mă crede? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nam... Adică, tui... Rahat. Ce limbă idioată mai e și latina asta! — Scumpa mea, delirezi? mama mă privește neliniștită. — Becky, habar n-am la ce te referi, spune Venetia, mai-mai să pufnească În rîs. — Lasă-ne În pace. Tremur de mînie. Lasă-ne, pe Luke și pe mine, În pace. — Tu mi-ai trimis mesaj pe pager, Îmi amintește Venetia, și ia foaia de observație de la Paula, care e extrem de Încordată. Așa, cum stăm cu copilul? — Nu schimba subiectul! țip. Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke din cap. A crezut că e posibil să fie, pentru o scurtă perioadă. Însă asta... a clarificat lucrurile. Și am decis să-i punem punct. — Ai intrat În panică, răbufnește glasul Venetiei, de parcă nu-și mai poate reprima o mînie demult-Îngropată. Te-ai panicat, Luke, și am pierdut cea mai bună relație pe care am avut-o vreodată. Toți cei de la Cambridge ne invidiau, absolut toată lumea. Eram un cuplu perfect... — Ba nu eram deloc! o privește uluit. Și nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Antonesei: Pentru că trecutul îndepărtat e mult mai ușor de văzut în culori frumoase! Deși, ar fi suficient să recitim unii să-i citească! cronicarii, ca să vedem cum era omul din domnul Ștefan; deci, afemeiat, băutor, dar mai ales "iute la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge nevi-novatu", dacă-mi amintesc corect formula. E adevărat ce spui despre Emil Constatinescu și guvernarea CDR, în ce privește puținele părți bune. Deci, chiar la începutul guvernării a reușit să salveze țara de insolvabilitate. A fost un
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de adăugat la ce spune atât de clar, de precis d-l Ungureanu? Poate de dat niște exemple? Păi, nu l-am transformat noi pe Ștefan (deja) cel Mare în (și) Sfânt? Asta în ciuda avertismentului cronicarului, că era "iute la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat". Nu rămânem noi în mitologia istoricilor romantici, începând cu Bălcescu, cu imaginea construită despre Mihai Viteazul? Continuăm să-l socotim prim realizator al idealului unității naționale, în vreme ce a fost, de fapt, un condotier ambițios
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un lucru. A arăta (pe cineva) cu degetul se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale. Gestul arătării cu degetul era nu numai semnul dezaprobării și un gest nepoliticos, dar și unul extrem de periculos, deoarece atrăgea mânia zeului suprem asupra obiectului sau asupra persoanei arătate, așa cum reiese din următoarea zicală a poporului rus: Не указывай на чужой двор пальцем, не указали бы на твой вилами - Nu arăta cu degetul o casă străină, să nu îndrepte alții furcile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lucru necesar binelui comun. Era justificat atacul asupra bunului renume al celui ce apăra greșelile, deoarece era unealta de propagare. Din acest motiv, uneori trebuia atacată, pe bună dreptate, faima scriitorilor, pentru a evita extinderea răului. Exista un tip de mânie care nu era considerată a fi păcat, ci devenea virtute când era folosită întru apărarea credinței, ca atunci când cineva vedea că-i sunt insultați părinții și le sărea în ajutor 87. Lucrarea se încheia cu o scrisoare de-a Papei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un prezent findcă nu are o durere trecută. În prezentul ei lipsit de zvâcniri dureroase domnește ironia: nimeni nu așteaptă nimic de la altcineva. Eroii lui Amis, Barnes, Bradbury, Ishiguro, Gray, Swift trăiesc un prezent sărac. Ei sunt animați de o mânie care e, de fapt, o față a memoriei. Și ceea ce nu putem ține minte doare, cu atât mai mult cu cât prezentul e sărac în incidente. Teoria Virginiei Woolf descria astfel narațiunea modernistă: ... atomi nenumărați; cad, se transformă în luni
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ființe literare pentru a se pune în evidență. El e confuz, nedumerit, copleșit de incidente. Eroinele lui Lessing sunt agresate de real, neputincioase, dar spumegânde de furie. O furie care nu are paratrăznet. Personajele lui Ishiguro clocotesc și ele de mânie. Eroii aceștia devin agresivi pentru că romanul este încercarea lor de a-și impune punctul de vedere, lucru care nu-l convinge deloc pe lector. Ca niciodată înainte, lectorul se atașează de un roman al cărui unic erou îi displace profund
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rămâne mare lucru. Sunt ironizate limbajul de lemn din toate domeniile (inclusiv cel din critica literară), cuvintele folosite de unii cu mândrie pentru a-i umili pe cei care nu s-au înregimentat: brainstorm: în anume împrejurări, se credea că mânia ori neliniștea din creier poate produce schimbări violente ale vremii... ideologie: procesul de a fabrica idei. Activitatea se desfășura în general în liniște și izolare, fiindcă era mare nevoie de atenție la procesul de fabricare. Se alegeau pentru această ocupație
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
comunică starea de spririt a unor personaje albe ci, mult mai ingenios, resentimentul creatorului la adresa nevoii de compasiune a personajelor tradiționale. Tânărul romancier Brownjohn este un Desperado, prin zgârcenia cu care se implică în text. Există în principal în roman "mânie și frustrare", multă stângăcie, irosire de vreme și idealuri, care sunt în fond false idealuri abia ghicite (dar pe care un est-european le urăște dinainte), o imensă singurătate. Aici duce drumul romancierului Brownjohn: fiecare cu lumea lui. Ne simțim însă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndoială. Tragedia lui este că nu-l poate accepta. Ca o consecință directă, din victimă el devine de fapt agresor. Cartea debutează cu o descriere inofensivă a casei lui Ono, cu istoria ei de dinainte de război, dar se încheie cu mânie și disperare. Ono formulează numai fraze cu subînțeles, specifice stilului subtil al lui Ishiguro. Amintirile par să se înșiruie firesc, fiecare episod e conturat în detaliu ca o stampă, dar înșiruirea are o logică ascunsă. Ono urmărește să-și justifice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei logică, pentru început, ne scapă. Ceea ce ne împinge să facem drumul înapoi pe bâjbâite pentru a descoperi adevăratul tipar al ironiei este mânia finală, "iritarea" povestitorului, ca să folosim de fapt un eufemism pentru starea lui de spirit din final. Avem de-a face cu moartea unei civilizații. Întregul trecut al Japoniei este dat la o parte de prezentul americanizat, care condamnă erorile naționaliste
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interesante. Mă înfurie că e privit ca o carte în exclusivitate feministă. Place tuturor. E peste tot, în toate țările. Când să zic că a murit, iar îl găsesc în picioare. S-a vorbit, se vorbește despre "agresivitatea" romancierei, de "mânia" ei. S-a atribuit feminismul ei acestei energii negative. Lucrurile nu stau chiar așa. Doris Lessing scrie uscat, e drept, dar lucrurile despre care scrie ea, viziunea ei intimă (pe care evident o ghicim, altfel n-am citi-o) mustesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mondial, în ce s-a întâmplat cu soldații. Acolo a pornit sila de guverne. Absolut toți tinerii se revoltă azi împotriva autorităților. Asta a pronit de la Primul Război Mondial, de la tranșee, de la incompetența tuturor, pe toate fronturile. S-a adunat mânie amărăciune, și asta a dus la comunism. De acolo a curs înspre terorism. Așa cred eu, deși teza pare extrem de simplistă. Ceea ce destestă Doris Lessing, în fond, e tocmai această simplificare. Pasiunea ei de o viață e complexitatea înnebunitoare a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mereu prezentă pentru Fainlight ea e una și aceeași cu intensitatea, poeta e mai degrabă lunară decât solară dar e o durere stăpânită, o durere echilibrantă, care dă lectorului forța să meargă mai departe. Ruth Fainlight e o poetă a mâniei de foarte multe ori. Pare să se considere aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar e o durere stăpânită, o durere echilibrantă, care dă lectorului forța să meargă mai departe. Ruth Fainlight e o poetă a mâniei de foarte multe ori. Pare să se considere aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed (De obicei fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se cheamă sentiment
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o durere stăpânită, o durere echilibrantă, care dă lectorului forța să meargă mai departe. Ruth Fainlight e o poetă a mâniei de foarte multe ori. Pare să se considere aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed (De obicei fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se cheamă sentiment ieftin. Mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se cheamă sentiment ieftin. Mai ales când se regăsesc îndrăgostiții, se împacă frații, revine fiul sănătos acasă la mamă, soțul și soția surâd alături. Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi", fiindcă e nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
soțul și soția surâd alături. Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi", fiindcă e nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și soția surâd alături. Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi", fiindcă e nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și cruzimea". Și cuvintele le tratează cu oarecare mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]