6,319 matches
-
politică democrată. În termenii lui C.S. Maier (1988), se poate conchide că în România contemporană avem de-a face cu un "trecut controlat statal", pe fondul unor "amintiri nestăpânite". Sentința lui K. Marx și F. Engels (1958) [1848] din deschiderea Manifestului Partidului Comunist, care anunța că "o stafie umblă prin Europa - stafia comunismului", se dovedește a fi profetică în contextul societal românesc actual, la un sfert de secol de la prăbușirea ordinii comuniste: o stafie bântuie România contemporană, stafia nostalgiei comuniste. 4
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Funcția educativă a istoriei la Aaron Florian (1805-1887), Transilvania, 6-7, 114-122. Marx, K. (1960). Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte. În K. Marx și F. Engels, Opere, Vol. 8 (pp. 115-227), București: Editura Politică. Marx, K. și Engles, F. (1958). Manifestul Partidului Comunist. În K. Marx și F. Engels, Opere, Vol. 4 (pp. 461-500), București: Editura Politică. Mârza, I. (1982-1983). Manuale de istorie folosite la școlile din Transilvania între mijlocul secolului al XVIII-lea și mijlocul secolului al XIX-lea. Sargetia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale acționează ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema lingvistică a spațiului poetic reprezintă o structurare a relațiilor dintre codurile instanțelor discursive: cod ontologic, cod semantic 5, cod gnoseologic. Codul ontologic, specific conceptului de "imagème"6, conține
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poétique, în lat., it. poetico, germ. Poetisch, Poetik "poetica" s-a păstrat cu accepțiuni diverse: * Știință care are ca obiect de studiu poezia; * Ramură a teoriei literare care studiază creația literar-artistică; * Un ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup literar, tratat; ex. "Poetica" lui Aristotel, "Ars Poetica" a lui Horațiu); * "Sistem de forme și principii poetice, caracteristice unei epoci sau unui curent literar sau scriitor (Ars Poetica)7; * "Parte a lingvisticii care se ocupă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este o figurare a spațiului, iar cercul reprezintă timpul; diagonalele pătratului interiorizează timpul și spațiul ca temporalitate și spațialitate;cele patru vârfuri ale pătratului desemnează universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul: Discursul mitic este un discurs poetic re-semantizat de stările manifeste spațio-temporale ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului; cele două tipuri de discurs pot fi reprezentate ca două cercuri concentrice, structurate pe baza celor două axe, temporalitatea, pe verticală, și spațialitatea, pe orizontală: Astfel, imaginea, specifică discursului mitic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
SEMNELE TIMPULUI": SOARELE, LUNA 1. SOARELE a. Imaginea a-temporală și a-spațială În cultura umanității, semnificațiile arhetipale ale "soarelui" se supun a-temporalului și a-spațialului, păstrându-și procesualitatea originară. Reprezentare a divinității, în majoritatea mitologiilor, "soarele" face lucrurile manifeste, prin eterna reîntoarcere la starea dintâi a creației. Soarele prezintă alternanța viață / moarte / renaștere, fiind un "simbol al învierii și al nemuririi". Soarele este "inima" sau "ochiul lumii", în simbolismul vedic, Atmă, Spiritul universal. "Simbol cosmic", soarele a impus o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
creația populară, ca sistem de semne culturale și lingvistice, se înfățișează ca discurs mitic, polifonic, dublu structurat: * Nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; Matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Discursul mitic este un discurs poetic resemantizat de structurile manifeste, spațio-temporale, ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului. Cele 4 elemente, ca entități structurante ale discursului poetic, implicit ale discursului mitic, au un dublu rol, la nivelul epistemei lingvistice considerând epistema o structură de semnificații textuale și metatextuale acționând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și în alte grupuri cu o orientare asemănătoare. În realitate, modul cum vedeau empiriștii logici viitorul filozofiei poate fi apreciat drept un fundal contrastant adecvat pentru înțelegerea originalității poziției exprimate în Tractatus. Ceea ce viza reforma care a fost anunțată în Manifestul Cercului și în scrieri programatice ale membrilor săi era transformarea filozofiei într-o disciplină științifică onorabilă, o disciplină cu obiect propriu și cu metode distincte. Obiectul este limbajul, iar metodele sunt cele ale analizei logice. Se considera că soluții satisfăcătoare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
așa-numitul „pozitivism logic“. Membri influenți ai Cercului de la Viena, cum a fost Rudolf Carnap, l-au văzut pe Wittgenstein, alături de Russell, drept un reprezentant de seamă al „concepției științifice despre lume“. O apreciere de acest gen întâlnim și în Manifestul Cercului, publicat în 1929. Ea a fost acceptată mult timp, aproape fără excepții, atât de partizanii, cât și de către adversarii noii mișcări. Personalitățile din lumea culturii germane, care întâmpinau cu suspiciune noua filozofie din țările de limbă engleză, exprimau același
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
patru ani. Acestea au fost datele pe care le regăsim atât în lucrările istorice, cât și în cadrul memoriilor oficiale. Fouquet a fost sprijinit de marii autori ai vremii, iar La Fontaine și Madame de Sévigné au scris o serie de manifeste în favoarea sa, însă fără a reuși să-l salveze de furia regelui. Profitând de faptul că a fost găsit un vinovat pentru situația economică a țării, Ludovic a putut începe instaurarea autorității absolute a regelui, implicându-se activ în toate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
În care emițătorul prelucrează mesajul, Într-un proces de interacțiune continuă. Emițătorul, conștient de faptul că nu poate să-și atingă obiectivul - vehiculat prin enunț - decât cu ajutorul receptorului (dacă acesta dorește să coopereze), urmărește să-și adapteze textul În funcție de coordonatele manifeste și pertinente ale contextului receptorului și ale contextului general: „el Își alege semnele din sistemul lingvistic cunoscut de partenerul său, preferă valorile semnificative pe care știe că le cunoaște acesta, utilizează corelate situaționale comune cu el. Necontenit poate uneori fără
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
căreia semnificația enunțului este echivalentă cu ceea ce vrea să spună emițătorul, se află o altă idee dezvoltată de teoria pertinenței (idee preluată de asemenea de la Grice), aceea că actul de comunicare are un caracter intenționat și acest lucru este făcut manifest/cunoscut receptorului de către emițător (este ceea ce autorii teoriei numesc comunicare ostensiv-inferențială; Strawson a fost printre primii care a afirmat că, pentru a fi autentică, comunicarea trebuie să fie deschisă/ 197 transparentă <ref id=”112”>Ibid., p. 52 referință </ref>). Sperber
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
furnizor secundar de ipoteze; ipotezele cu un rol decisiv În generarea de concluzii privind speaker’s meaning trebuie căutate În afara explicitării; de aceea ele se vor numi premise implicitate (implicitări). Reconstituirea premiselor implicitate ale unui enunț echivalează cu „recunoașterea cauzelor manifeste care l-au determinat pe locutor să creadă că enunțul său va fi optim pertinent pentru receptor” (traducerea mea). În urma decodării enunțului, pornind de la o ipoteză desprinsă din semnificația literală a acestuia Moromete a schimbat subiectul de discuție pe care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
părțile implicate discută și încearcă reciproc să se convingă asupra unor aspecte greșite, nereale. Avem de-a face cu deplasarea unui conflict neexprimat asupra altor aspecte decât cele care l-au provocat. Astfel, putem constata că poate exista un conflict manifest care acoperă un conflict subiacent (subteran). "De cele mai multe ori, notează M. Milcu (2005), în viața socială reală conflictul manifest constituie o formă simbolică sau idiomatică a conflictului subiacent (subteran)" (p. 51). Conflictul manifest poate reflecta existența unei iritabilități, unei nemulțumiri
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
deplasarea unui conflict neexprimat asupra altor aspecte decât cele care l-au provocat. Astfel, putem constata că poate exista un conflict manifest care acoperă un conflict subiacent (subteran). "De cele mai multe ori, notează M. Milcu (2005), în viața socială reală conflictul manifest constituie o formă simbolică sau idiomatică a conflictului subiacent (subteran)" (p. 51). Conflictul manifest poate reflecta existența unei iritabilități, unei nemulțumiri, unei nerealizări, unei tensiuni la nivelul relațiilor stabilite între părțile aflate în conflict, ca expresie a unui conflict subiacent
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
putem constata că poate exista un conflict manifest care acoperă un conflict subiacent (subteran). "De cele mai multe ori, notează M. Milcu (2005), în viața socială reală conflictul manifest constituie o formă simbolică sau idiomatică a conflictului subiacent (subteran)" (p. 51). Conflictul manifest poate reflecta existența unei iritabilități, unei nemulțumiri, unei nerealizări, unei tensiuni la nivelul relațiilor stabilite între părțile aflate în conflict, ca expresie a unui conflict subiacent nerezolvat. De aceea, ignorarea acestuia din urmă nu poate permite o rezolvare eficientă a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reflecta existența unei iritabilități, unei nemulțumiri, unei nerealizări, unei tensiuni la nivelul relațiilor stabilite între părțile aflate în conflict, ca expresie a unui conflict subiacent nerezolvat. De aceea, ignorarea acestuia din urmă nu poate permite o rezolvare eficientă a conflictului manifest (decât, eventual, temporar). • conflictul de atribuire (conflictul determinat de atribuirea eronată). Este conflictul declanșat între părți cu atribuiri eronate. Astfel de atribuiri pot fi: - intenționate; de exemplu, părintele îi reproșează copilului-elev o anumită manieră de rezolvare a temei, manieră însă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
deschidere, disponibilitate) și informațional (analiză realistă, clarificare și îndrumare cognitivă) (idem, pp. 254-255). Reacțiile considerate inadecvate cuprind, în esență, la rândul lor, lipsa de recunoaștere a experienței și a sentimentelor persoanei aflată în suferință (egocentrism, dedramatizare și umor, minimalizare, optimism manifest/strident, atitudine dirijistă, amplificare) și lipsa de implicare (dezinteres, distanță nonverbală, ascultare superficială ș.a.m.d.). Tabel privind reacțiile considerate adecvate și neadecvate în raport cu persoanele care suferă Reacții considerate adecvate Reacții considerate neadecvate Serenitate și obiectivitate A liniști prin propriul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întrerupe mereu locutorul, ascultător recalcitrant etc.); * disfuncții în planul receptării și al decodării/interpretării mesajului: receptarea fragmentară a mesajului; decodarea mesajului verbal, cu ignorarea semnelor nonverbale; decodarea și interpretarea comportamentului nonverbal prin raportare la un singur semn din mai multe manifeste (de exemplu, ținerea strânsă a mâinilor la piept poate fi interpretată eronat ca închidere către comunicare/refuz, deși gestul poate avea drept cauză doar disconfortul cauzat de frig); concentrarea subiectivă pe o anumită componentă a mesajului, ignorându-le pe celelalte
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Loc n‐ ai. / Bezele,/ Chiftele / Belele./ Copii, / băt râni / Evrei, români / Cu ochiul pont / În coaste‐un ghiont / Bărătci/ Bănci, / Panaramă,/ Salon, pastramă, / Văleu mamă! / Flăcăi urâți / Ardei umpluți / Pumnal, băț / Tăbărâți! / Vin t ulburel, / Cercel, inel, / Băieți, pe el! / Manifest, / La arest / Vasilache / Condurache / Pavale moi / Butunoiu / Loterie / Boscărie / Pentru - cinci / Do´ zeci - cinci / Tragi la țintă / Drojdii, mentă / Cărți, calendare / Hoți de buzunare / Sacrament / Firmament / Piperment / Cozonac, pac, pac / Rahat, gazoasă / Frumoasă / Luxoasă / Salată / Destrăbălată / La cap, poc / Pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Stelian Dumbravă, Ion Palodă (dr. I. Weinfeld), Barbu Zaharescu, Gh. Ivașcu, Atanase Joja, Hari Goldstein, A. Ismail, Herman Schvartz, Perahim, Ion Andronache, Gh. Nedelea, Lazăr Beneș, Nicolae P andelea, sub direcția gazetarului M. Negreanu. Gh. Ivașcu scotea la Iași revista „Manifest”; Perahim era pictor și procura desene antifasciste pentru Pă reri, Atanase Joja desfășura activitate de gazetar la Galați. Revista începuse cu un tiraj de 500 exemplare ș i ajunsese la 2000, dar în luna iunie a anului 1936, democrația guvernării
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cel al apariției tensiunii, disensiunilor, presiunile asupra victimei luând forma unor patternuri de comportament ale agresorului, victima căutând diferite strategii de a controla comportamentul abuzatorului, de cele mai multe ori cu efecte asupra propriului comportament. Cel de-al doilea stadiu este stadiul manifest al violenței, victima fiind supusă unor violențe de către agresor o perioadă îndelungată de timp. Cel de-al treilea stadiu, cel al scuzelor, regretelor, pocăinței, nu este neapărat un stadiu al efuziunilor sentimentale, al unor momente de dragoste și intimitate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu libertatea de expesie. De unde vine și întrebarea: toate judecățile de valoare sunt legitime? Putem spune orice, oricui? Unii se revoltă împotriva cenzurii pornografiei. Alții revendică dreptul de a blasfemia. Câteva sute de artiști, marea majoritate francezi, au semnat un manifest în care proclamă că "nicio religie, nicio filozofie, niciun concept filosofic, nicio rațiune de stat nu justifică nici cea mai mică lezare a libertății de expresie". Contrar acestor declarații de principiu, descoperim că până și societățile cele mai permisive stabilesc
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
viață anterioară a individului, în cursul căruia revin „problemele” sale psihologice (frustrări, conflicte, traume, complexe, dorințe refulate, aspirații etc.) într-o manieră alegorică, simbolică. Psihanaliza a adus o importantă contribuție în explicarea viselor, la care distinge două aspecte: a) conținutul manifest reprezentat prin imaginile și scenele onirice, b) conținutul latent, reprezentat prin semnificația simbolică a conținutului manifest, în relație directă cu experiențele de viață personală anterioară ale individului. Orice vis este rezultatul unui „travaliu oniric”, un proces psihologic complex, de elaborare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
refulate, aspirații etc.) într-o manieră alegorică, simbolică. Psihanaliza a adus o importantă contribuție în explicarea viselor, la care distinge două aspecte: a) conținutul manifest reprezentat prin imaginile și scenele onirice, b) conținutul latent, reprezentat prin semnificația simbolică a conținutului manifest, în relație directă cu experiențele de viață personală anterioară ale individului. Orice vis este rezultatul unui „travaliu oniric”, un proces psihologic complex, de elaborare, în care sunt puse în acțiune mecanisme psihologice care concură la formarea visului, acestea fiind următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]