7,435 matches
-
a produs faptul de natură să motiveze arestarea mea, cel puțin în aparență, eram student la Universitatea din Iași și am organizat, împreună cu un grup de colegi, o manifestare științifică și patriotică în același timp, la împlinirea unei jumătăți de mileniu de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. Acest eveniment, această manifestare a fost considerată, bineînțeles, ca un afront adus la adresa puterii, care era în plin proces de sovietizare a societății românești. Nu s-a întîmplat arestarea imediată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
are cîteva nivele de interpretare: cel individual, cel al familiei și cel al comunității În care te-ai născut; comunitate care În Antichitate se concentra În jurul acelor polys-uri grecești sau mega-orașe babiloneice sau egiptene și care, de vreo jumătate de mileniu, poate și mai puțin, poartă numele de națiuni. Feudalitatea, lunga și pitoreasca, faimoasa perioadă a istoriei numită feudalitate - ne gândim mai ales la cea europeană, În sânul căreia și cu „energia” aceleiași Europa, a iscat unul din cele mai formidabile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Închipuindu-și, marele dramaturg care cunoștea la fel de bine ca și mine, cel puțin, istoria și viețile marilor creatori, că dictatura din țările comuniste Întrecea orice fel sau model de dictatură pe care l-a cunoscut omenirea În cele vreo trei milenii de când avem istorie scrisă! Nu, eu nu sunt de aceeași părere, și, când ne vom depărta puțin În timp de vremea pe care am trăit-o și spiritele se vor calma cât de cât, vom constata, observând excepționalitatea tiraniei comuniste
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Familia, celulă nu numai a colectivității, dar și stâlp de rezistență și simbol. Sigur, nu puteam deosebi ceea ce noi, modernii, numim valoare, de valoarea familială și, ca și Biserica, credința, fie ea mozaică, creștinească, mahomedană sau budistă, Familia susține de milenii structurile „de rezistență” socială și morală ale umanității.Ă 7 Tot acest lung „excurs” a fost Îndeplinit pentru a schița, pentru cei interesați, parcursul meu, drumul meu „spre a ajunge la mine”, ca să ne exprimăm Într-o formă care va
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost, la drept vorbind, un exemplar de fabulă, din La Fontaine sau Donici, un fel de hienă umană care ne-a arătat, cu o impudoare spectaculoasă, goliciunea morală - dar nu cea umană, ci cea a unei ființe aflate de milenii sociale la marginea oricărei comunități umane, Îmbibată de frustrări, ambiții și pofte din alt secol, din alte pseudo-culturi. Acolo unde „naturalul” nu tinde spre „uman”, ci invers, instinctele și resentimentele cele mai afunde Înving tot ceea ce secolele păreau a fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
formelor de organizare comunitare, coexistă oare, În zilele noastre, elemente sau „sechele”, dacă vreți, de sclavagism târziu Împreună cu altele de tip feudal - onoare și cult al unor familii „domnitoare”! -, trăim noi, oare, În zorii secolului XXI și ai unui alt mileniu, „cufundați” Într-un „vas social” În care ard și se amalgamează elemente atât de disparate, de eterogene și de antagonice? Să fie oare aceasta debutul unei unificări planetare sau... forme ale decadenței, epuizarea tuturor formelor și modurilor pe care geniul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comuniste, era hulit și când, chiar și „dincolo”, În lumea liberă, nu i se acorda suficientă importanță! -, În ura sa față de creștinism mă diferențiez de ideile sale. Creștinismul este cel mai mare mit al Europei și cele vreo cele două milenii de când noi, europenii, ne hrănim din el, În sensul adânc, spiritual, dar și În cel moral și cultural, sunt suficiente ca să-l contemplăm și din alt unghi decât o făcea filosoful de la Sils-Maria. E adevărat, Însă, că eu sunt În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
instrucție și Îmbibați, cu siguranță, de elemente de reacție și de gândire conservatoare. Și, pentru a „le trece” ideile sale care urmau nu numai să răstoarne Învățătura profeților și a Templului, dar chiar să fondeze un mit continental pentru două milenii, el, Ioșua, din spița lui David, „inventă” pilda, apropiată ca gen și ca modalitate pedagogică de imaginația fabulatorie populară. O formă de „didacticizare”, o numeam eu, de capacitate de a „trece”, de a „muta” În „alt tip de semne”, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o numeam eu, de capacitate de a „trece”, de a „muta” În „alt tip de semne”, de a „coborî” , de a „vulgariza” un conținut ideatic abstract și, mai ales profund, radical non-conformist. Să nu uităm că În primele decenii ale mileniului unu, Israelul, deși colonie romană, era condus În sensul și În forma cea mai strictă hasidică, ca stat autocratic religios, rabinii Templului și conclavul lor suprem, sanhedrinul, preluând toate funcțiile de decizie și execuție din stat. Puterea de convingere a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-au distanțat de romani. Limbă romanică, dar sânge dacic — așa s-ar putea rezuma percepția comună asupra originilor. Românii se simt astăzi mai mult daci decât romani. Decebal și-a luat revanșa asupra lui Traian. Învins acum aproape două milenii, astăzi el este Învingătorul. S-a mers Însă și mai departe. Până la eliminarea completă a romanilor. „Simetric“ față de ceea ce Întreprinseseră latiniștii: evacuarea dacilor din istorie. Dar latiniștii aveau cel puțin argumentul limbii care pleda În favoarea originii romane. „Daciștii“, pentru a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lungă listă, unde figurează goții și gepizii (germanici), hunii și avarii (veniți din Asia Centrală), slavii, maghiarii, pecenegii și cumanii (de origine turcă) și, În sfârșit, tătarii (marea invazie din 1241), ultimul val migrator dinaintea Întemeierii statelor românești. Însă nici după mileniul migrațiilor românii n-au rămas să trăiască singuri Între ei. Spațiul românesc a atras străini din toate direcțiile, fie În calitate de oaspeți, fie de cuceritori. Am arătat puțin mai Înainte cum se prezenta, Încă la 1930, acest mozaic etnic, cultural și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Romei“ În această parte a Europei, se află la nord de Dunăre, și nu la sud! În al doilea rând, ipotezele cele mai diverse au teren liber de manifestare, dată fiind sărăcia izvoarelor privitoare la spațiul nord-dunărean de-a lungul mileniului care separă retragerea stăpânirii romane la anul 271 de Întemeierea statelor românești În secolul al XIV-lea. Este așa-numitul „mileniu Întunecat“. Lipsesc cu desăvârșire izvoarele scrise interne. Dar nici izvoarele externe nu spun mai nimic, sau nimic sigur, despre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cele mai diverse au teren liber de manifestare, dată fiind sărăcia izvoarelor privitoare la spațiul nord-dunărean de-a lungul mileniului care separă retragerea stăpânirii romane la anul 271 de Întemeierea statelor românești În secolul al XIV-lea. Este așa-numitul „mileniu Întunecat“. Lipsesc cu desăvârșire izvoarele scrise interne. Dar nici izvoarele externe nu spun mai nimic, sau nimic sigur, despre români (până la Gesta Hungarorum, cronica notarului anonim — Anonymus — al regelui Ungariei Béla III, scrisă spre sfârșitul secolului al XII-lea, care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
romanii, apoi bizantinii aveau să o stăpânească până În secolul al VII-lea. După abandonarea Daciei de către romani, regiunea a rămas deschisă invaziilor și stăpânitorii s-au tot succedat pe un teritoriu fragmentat și vag structurat politic. Aproape totul cu privire la acest mileniu rămâne ipoteză, Începând, după cum am văzut, chiar cu problema prezenței românilor la nord de Dunăre. Admițând totuși continuitatea, rămâne Întrebarea În ce fel de formațiuni politice au trăit românii și care au fost raporturile lor cu popoarele sau statele dominante
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și marea lor contribuție la istoria europeană) ar fi fost să se războiască cu turcii, prelungită Încleștare, din care au ieșit de cele mai multe ori victorioși. În realitate, dacă adunăm anii de conflict, ajungem doar la câteva decenii din jumătatea de mileniu de relații româno-otomane. Românii au câștigat unele bătălii, turcii au câștigat altele. Însă a câștiga o bătălie nu Înseamnă a câștiga războiul. Războaiele le-au câștigat până la urmă turcii! Rezultatul lor este incontestabil: intrarea, pentru multă vreme, a țărilor române
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au instalat pe teritoriul românesc; nu a existat aici o colonizare otomană și nici o acțiune de islamizare. Ca urmare, România modernă, spre deosebire de statele din Balcani, nu a moștenit minorități turce sau musulmane (exceptând Dobrogea, care, timp de o jumătate de mileniu, a fost efectiv Înglobată În imperiu). Bătăliile cu turcii — oricât de puternic ar străluci În amintirile istorice ale românilor — au avut consecințe mai puțin Însemnate decât Încadrarea țărilor române, timp de secole, În sistemul otoman. Mai mult decât un conflict
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
avem acces la Vlad țepeș În carne și oase, ci doar la imaginea lui. A fost cel mai mediatizat, la scară europeană, dintre principii români ai Evului Mediu, din cauza fanteziilor lui morbide (la fel ca și Ceaușescu, o jumătate de mileniu mai târziu). Celebritatea o conferă faptele ieșite din comun, În bine sau În rău; s-ar putea chiar ca ticăloșii să trezească mai mult interes decât sfinții, așa e firea omenească — și Infernul lui Dante sună mai convingător decât Paradisul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic al sfârșitului de secol și de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille, Bruxelles, Dortmund, Hanovra, Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Thomas Wohlfahrt, directorul de la literaturWERKstatt Berlin, cel care a lansat această funambulescă inițiativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dinainte. Mulțumim, de asemenea, Consiliului Editurii Cartea Românească pentru că a aprobat publicarea cărții, înțelegând că filele jurnalului nostru literar nu reprezintă doar o manifestare a unor orgolii auctoriale, ci constituie și o cronică particulară a speranțelor și frământărilor începutului de mileniu. „Ce este Europa, cum poate fi înfăptuită unitatea ei, nu vorbim cumva despre o utopie, pe cât de frumoasă, pe atât de irealizabilă?”... Jurnalul „pe două voci” pe care vi-l propunem e situat în plaja acestei magnifice utopii. Interviurile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mic e admisibilă, e chiar de neevitat. Noi nu avem coloși ca ai lor - Tolstoi, Dostoievski, Gogol”, îmi replică el... În sala mare a muzeului e în plină desfășurare conferința „Cultura și civilizația europeană la începutul celui de-al treilea mileniu”. Cuvântări, ipoteze, prospectări ale unor activități viitoare. Treptat se fac auzite, fără nici o legătură cu tema conferinței, critici dure la adresa organizatorilor moscoviți. Nu s-a făcut nici o publicitate evenimentului, deși s-au alocat bani. Cine a selectat participanții din partea Rusiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Urmărește, de fapt, o diminuare prin diseminare (mă refer la „forța de șoc” virtuală a unei garnituri scriitoricești contaminate de spirit rebel). Astfel, la Librăria Repatriații ruși, unde discuția poartă genericul „Cultura în provincie în cel de-al III-lea mileniu”, se vor duce trei colegi din Polonia, trei din Portugalia și trei din Rusia, țara-gazdă. La Librăria Gaidar, „acoperită” printr-o temă foarte „cuminte” - „Cum se întrevede viitorul cărții pentru copii” - sunt repartizați cinci turci și exaltata Solovyova de la Kaliningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cântate de poetul nigerian. E acompaniat de niște tobe, iar în spatele său, pe un ecran, e proiectat un rug... Impresia de neuitat a serii este clădirea noului Sony Center, care pare un edificiu din viitor, rătăcit în ultimul an al mileniului doi. Seamănă cu o uriașă navă spațială, luminată de proiectoare puternice și stropită la bază de havuzuri multicolore, care își măresc sau coboară jeturile de apă în funcție de prezența mulțimii. Iată, îmi zic, o mostră din arhitectura de mâine a Berlinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
singure, cu celulă sensibilă, la prezența vizitatorului... Și Catedrala (ce a rămas nedistrusă) Wilhelm Kaiser, Palatul Bellevue, Poarta Brandenburg... Apoi, seara despărțirii, la Kalkscheune. Expresul și-a făcut datoria. Expresul Görlitz poate să se odihnească, până la o nouă expediție, în mileniul al III-lea. - Care a fost, în ceea ce te privește, momentul de vârf și momentul mai puțin fast al acestei călătorii fascinante și... - să recunoaștem - epuizante? - Momentul de vârf l-am trăit la Paris, în Marché de la poésie, după întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic al sfârșitului de secol și de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille, Bruxelles, Dortmund, Hanovra, Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt-Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Vestul și Estul, două fețe ale aceluiași continent, se reflectă în jurnalul celor doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Crimă și pedeapsă. Cu Grobei am vrut să arăt, dincolo de încercarea de a desemna, în abisalitatea sa, mitul politic, atât de dominant în lumea și psihologia ultimelor secole „moderne”, preemineța și forța romanului, ceea ce numim astfel, cel vechi de peste două milenii, de la Apuleius sau Petronius, revigorat însă de un Cervantes, în secolul al XVI-lea, pentru noi, cei care gândim „pateticul” sau „eroul slab”, cum o spun postmodernii, și apoi fondat în toată amploarea sa, după ce a traversat culoarele umile ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]