5,818 matches
-
Japonia. Susan Rice declară necesitatea unei intervenții militare în Siria chiar și fără împuternicirea Națiunilor Unite. Un grup de revoluționari sirieni anunță sechestrarea a 11 libanezi printre care se află cinci membri ai grupării Hezbollah. 6-15 iunie: Armata regimului și milițiile alawite (shabihah) sunt acuzate de masacrul din satul al-Qubeir din provincia Hama, în care sunt ucise 140 de persoane printre care copii și femei. O echipă de observatori internaționali merg la al-Qubeir pentru investigații, însă sunt forțați să abandoneze cercetările
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
limba franceză, "Essai sur l'Étude de la Littérature" (1761), care i-a adus începutul notabilității și l-a făcut cunoscut, cel puțin în Franța, ca literat. În perioada 1759-1770, Gibbon a fost înrolat (în serviciu activ și în rezervă) în „miliția” comitatului South Hampshire, la început cu gradul de căpitan, ulterior avansând până la gradul de locotenent-colonel. După ce tatăl său a murit (în 1770), Edward Gibbon s-a stabilit la Londra (Bentinck Street No. 7). Aici a aderat la cluburi selecte, printre
Edward Gibbon () [Corola-website/Science/322717_a_324046]
-
în România având ca scop afacerile. Cu acea ocazie a achiziționat cu valută, din Hotel Continental, mărfuri de circa 9.000 de dolari, achitându-le cu cecuri false, după care a părăsit țara. Cazul a fost preluat de organele de miliție, fiind dați în urmărire prin intermediul Biroului Național Interpol. După numai un an, Mona a revenit în România, unde s-a căsătorit cu cetățeanul "Ernest Moizesch" la data de 25 decembrie 1973. A scăpat de urmărirea penală probabil datorită colaborării cu
Mona de Freitas () [Corola-website/Science/322756_a_324085]
-
Drăgănescu, Viorel Butincu și Mircea Emil Muntean - au luat ostatici călătorii unui autobuz de navetiști cu intenția de a fugi din țară. Cei trei teroriști aveau la ei un întreg arsenal sustras în noaptea de 22 august de la Postul de Miliție din comuna Pui: trei pistoale-mitralieră de calibru 7,62 mm cu pat rabatabil, trei pistoale de calibru 7,65 mm model 1974, șapte încărcătoare de pistol-mitralieră, dintre care șase pline cu muniție, șase încărcătoare de pistol, trei baionete, trei cuțite
Acțiunea „Autobuzul” () [Corola-website/Science/322860_a_324189]
-
și a fugit, însă a fost executat ulterior. Mulți alți non-marxiști și lideri rebeli anti-Batista au fost exilați, executați sau eliminați în urma unor rebeliuni nereușite, precum cea a fraților Beaton. La scurt timp după preluarea puterii, Castro a înființat o miliție revoluționară pentru a-și mări controlul asupra foștilor rebeli și asupra populației. Castro a înființat de asemenea și Comitete pentru Apărarea Revoluției la sfârșitul lunii septembrie 1960. Un număr mare de informatori a fost recrutat din rândul populației. Comitetele pentru
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
îndeplinirea de către Israel a retragerii din peninsula Sinai în martie 1982, conform tratatului de pace israeliano-egiptean, guvernul israelian dominat de Likud a adoptat o attitudine mai fermă față de lumea arabă și a devenit mai agresiv. Încă din 1976, Israelul susținea milițiile creștine libaneze în luptele lor sporadice împotriva OEP. În timpul Operațiunii Litani din 1978, Israelul a creat o zonă de securitate în Libanul de Sud pe un teritoriu locuit majoritar de creștini, și în care ajutau cu armament și cu pregătire
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
libaneze în luptele lor sporadice împotriva OEP. În timpul Operațiunii Litani din 1978, Israelul a creat o zonă de securitate în Libanul de Sud pe un teritoriu locuit majoritar de creștini, și în care ajutau cu armament și cu pregătire militară milițiile creștine care aveau să se organizeze în cadrul Armatei Sud-Libaneze. Principalul partener al Israelului avea să fie Partidul Kataeb al maroniților, a cărui grupare paramilitară era condusă de Bashir Gemayel, o personalitate în ascensiune a vieții politice libaneze. Strategia lui Gemayel
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
mandatului oficial în urma atentatelor din 1983. La 14 septembrie 1982, Bachir Gemayel, noul președinte al Libanului, a fost asasinat de Habib Shartouni din Partidul Socialist Naționalist Sirian. A doua zi, forțele israeliene au ocupat Beirutul de Vest. La acel moment, milițiile creștine libaneze, denumite "falangiștii", erau aliați cu Israelul. Comandamentul israelian a autorizat pătrunderea unei forțe de circa 150 de combatanți falangiști în taberele de refugiați Sabra și Shatila, sisținând că acolo există o forță de aproximativ „2000 de teroriști OEP
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
de securitate împreună cu armata libaneză. Acordul a fost însă denunțat în martie 1984 de Liban în urma presiunilor venite din partea Siriei. În ianuarie 1985, Israelul a început să-și retragă mare parte din trupe, lăsând o mică forță israeliană și o miliție susținută de Israel (Armata Libanului de Sud) în sudul Libanului în zona de securitate pe care Israelul o considera o zonă-tampon necesară împotriva atacurilor îndreptate împotriva teritoriului său. Retragerea Israelului din zona de securitate a luat sfârșit în iunie 1985
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
căsătorească cu iubita lui, din cauza originii sociale „nesănătoase” a acesteia. Epurat din armată, a încercat să urmeze cursurile Facultății de Științe Juridice din București, dar nu a fost admis datorită faptului că locurile erau asigurate unor ofițeri de Securitate și Miliție care nu aveau studii superioare. În aceste condiții a optat pentru Școala Tehnică de Telecomunicații din București, pe care a absolvit-o în 1958, fiind repartizat ca tehnician de telecomunicații la Oficiul de Telefoane din cadrul Poștei din Ploiești. Ulterior a
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
la Paris și în felul acesta cazul lui Vasile Paraschiv a fost făcut cunoscut în Occident. O nouă încercare de a discuta cu Goma s-a soldat cu o nouă arestare, o bătaie pe care a primit-o la sediul Miliției din Drumul Taberei, și o nouă internare, de data aceasta la Spitalul de psihiatrie Săpoca (județul Buzău), la secția „doi” - secția de bolnavi mintali cronici. În cadrul acestui spital a fost supus, timp de 45 de zile, unui tratament medical obligatoriu
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
vizite inopinate la domiciliu. La 22 martie 1989 a fost răpit pentru a treia oară de către ofițeri de Securitate. Arestarea s-a făcut de pe stradă, unde se afla împreună cu un prieten, Vasile Simionescu. Acțiunea a fost orchestrată de organele de Miliție fiind preluat ulterior de 3 ofițeri de Securitate și transportat în aceeași locație secretă - cabana „Florei” - unde a fost bătut, torturat și maltratat timp de 7 zile. A fost lovit cu pumnul în față, stomac și ficat, cu săculețul de
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
după căderea comunismului cei vinovați vor putea fi trași la răspundere, la 8 iulie 2008 prin intermediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România a depus la Parchetul General o plângerea penală împotriva mai multor ofițeri ai fostei Securități, ai Miliției, precum și pe numele unor procurori și psihiatri, implicați în acțiunile represive împotriva sa. În noiembrie 2008, procurorii au dat neînceperea urmăririi penale pentru toți cei vizați. Singurul audiat în acest caz a fost chiar Vasile Paraschiv. Într-un proces intentat
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
manevre secesioniste ale coloniștilor. Santa Anna și-a dat în scurt timp pe față ideile centraliste, deplasând guvernul mexican către un guvern centralizat. În 1835, Constituția din 1824 a fost răsturnată; legislativele statelor au fost desființate și la fel și milițiile de la nivel de stat. Federaliștii din tot Mexicul au fost indignați. Cetățenii statelor Oaxaca și Zacatecas s-au răsculat. După ce trupele lui Santa Anna au reprimat revolta din Zacatecas în mai, el a dat trupelor ordin să prade orașul; au
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
său, generalul Martín Perfecto de Cos, să meargă cu 500 de soldați în Texas pentru a împiedica izbucnirea unei potențiale rebeliuni. Cos și oamenii săi au debarcat în portul Copano la 20 septembrie. Austin a cerut tuturor localităților să strângă miliții pentru a se apăra. La începutul anilor 1830, armata împrumutase cetățenilor orașului Gonzales un mic tun pentru a se apăra de raidurile indienilor. După ce un soldat mexican a agresat un locuitor al Gonzalesului la 10 septembrie 1835, tensiunile au escaladat
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
locotenentul Francisco de Castañeda în frunte, pentru a cere supunere, cu ordinul să evite pe cât posibil să facă uz de forță. Mulți dintre coloniști credeau că autoritățile mexicane își fabrică un pretext de a ataca orașul și de a elimina miliția acestuia. Texianii au tergiversat câteva zile tentativele lui Castañeda de a negocia returnarea tunului în timp ce așteptau întăriri din alte colonii. La primele ore ale zilei de 2 octombrie, circa 140 de voluntari texiani au atacat forța lui Castañeda. După o
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
născut în 1921. Ei au fost apropiați pe tot parcursul vieții lor. În 1925, Levi urmează studiile școlii primare "Felice Rignon" din Torino. În toamna lui 1943, Levi s-a alăturat Rezistenței italiene. În decembrie 1943, a fost capturat de milițiile fasciste și, dat fiind că era evreu, a fost internat în lagărul de la Fossoli, de lânga Modena. Ulterior, în februarie 1944, alături de ceilalți deținuți din lagăr, a fost deportat la Auschwitz. A supraviețuit până la eliberarea de către Armata Roșie, iar în
Primo Levi () [Corola-website/Science/322295_a_323624]
-
grele lupte au avut loc în zona intersecției străzilor Wschodnia și Południowa (astăzi, Rewolucji 1905 r.; unde se aflau patru baricade), lângă fabrica Scheibler din parcul Źródliska și pe drumul Rokociny (astăzi, al. Piłsudskiego). Zona Rokociny era ocupată de o miliție muncitorească de 3.000 de oameni, care a fost obligată să se retragă în parcul Źródliska. Insurgenții nu aveau o agendă organizată, și luptau adesea sub drapele roșii; între revendicările cele mai des ridicate se numărau îmbunătățirea condițiilor de trai
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
sau chiar până la 26 iunie - sursele diferă) țarul a semnat decretul prin care se stabilea legea marțială în oraș. Facțiunile muncitorești susținute de PPS s-au găsit luptându-se nu doar împotriva poliției și trupelor regulate rusești, ci și împotriva milițiilor poloneze "endecja" (național-democrate). Ciocniri armate au izbucnit între militanți înarmați loiali PPS-ului lui Piłsudski și cei loiali lui Dmowski. De-a lungul „Zilelor din Iunie”, așa cum a fost denumită insurecția din Łódź în Polonia, s-a dus un mic
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
pentru producție” scenariul filmului "Castele de nisip". Bătrânul regizor (Jean Georgescu) este însă nemulțumit de miza măruntă a comediei, cei criticați fiind „niște amărâți de bișnițari, niște pârliți”. În plus, actorul Ștefan Bănică, care trebuia să interpreteze rolul ofițerului de miliție și al directorului închisorii, joacă în alt film în același timp și nu poate veni. Toma Caragiu acceptă însă rolul responsabilului de restaurant Berbecaru, deși nu-i place scenariul. Alți actori consideră dialogurile vulgare și personajele anoste. Pentru a mai
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
confundat de Nițelea cu fabricantul Renner și invitat la banchetul organizat pentru Apostu. Invitații mănâncă și beau în contul statului. Producătorul încheie afacerea cu tovarășa Diaconu, iar directorul Apostu este schimbat din funcție. La finalul filmului, Gicu este arestat de miliție pentru furtul brățării. Actrița Lucia își găsește dragostea în persoana procurorului Mihai (Mihai Cafrița), care lucra la mare sub acoperirea de salvamar. Văduvele se întorc la București tot cu autostopul. Margareta câștigă o mașină Skoda la loz în plic și
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
să acopere golul din gestiune. El nu vrea să treacă cheltuiala cu banchetul la pierderi și încearcă să i-o impute ospătarului Iuliu. Acesta din urmă afirmă că el a organizat banchetul din dispoziția responsabilului și amenință să-l denunțe miliției, luându-i ca martori pe ceilalți angajați. Rămas fără mașina de serviciu, fostul director Apostu se întoarce cu trenul la București, urmând a-și relua meseria de topograf. Berbecaru și Gicu ajung împreună la închisoare. Tânărul este eliberat pentru că bijuteria
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
30 de ani și încheierea Păcii de la Westphalia (1648), pe teritoriul Uniunii polono-lituaniene, altădată atât de tolerantă încât devenise loc de refugiu pentru cei urmăriți de persecuțiile religioase, situația se înrăutățea. Din 1632 catedrala Sf. Maria era păzită de o miliție lutherană (Bürgerwehr) în timpul desfășurării procesiunilor catolice din timpul sărbătorii Corpus Christi, ca și când catolicii ar fi avut de gând să atace lăcașul de cult al protestanților. Conflicte violente au izbucnit în 1688 și 1721. Pe 16 și 17 iulie 1724, când
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
între discipolii iezuiților și cei ai luteranilor cărora catolicii le reproșau lipsa de respect față de Fecioara Maria fiindcă nu își scoteau pălăriile și nu îngenuncheau în fața statuii. Ca urmare a acestui conflict studentul catolic Stanisław Lisiecki a fost arestat de miliția luterană. Iezuiții l-au sechestrat atunci pe unul dintre elevii gymnasiului luteran (Jan Nagórny) într-una din mănăstirile lor. În jurul acestei mănăstiri s-a adunat apoi o mulțime de catolici care cereau eliberarea lui Lisiecki. Johann Gottfried Rösner, care în
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
Jan Nagórny) într-una din mănăstirile lor. În jurul acestei mănăstiri s-a adunat apoi o mulțime de catolici care cereau eliberarea lui Lisiecki. Johann Gottfried Rösner, care în acel an era președintele consiliului municipal al orașului Toruń, a dat ordin milițiilor luterane să împrăștie această mulțime furioasă, dar comandantul milițiilor a refuzat să execute ordinul. La fel au procedat și “gărzile civice” loiale Regelui, care au intervenit doar după ce mulțimea furioasă a pătruns în edificiul de cult al iezuiților, provocând numeroase
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]