6,419 matches
-
comunismului, 12-13% anual. Se proclamase, În anii ’70, „miracolul românesc“, prin analogie cu „miracolul japonez“, Într-o vreme când Japonia se afla pe primul loc În lume, iar România pe al doilea, În privința ritmurilor de dezvoltare. Deosebirea dintre cele două miracole stă În faptul că miracolul japonez era real. Miracolul românesc pare a fi mai curând acela că, după o jumătate de veac de dezvoltare impetuoasă, România este una dintre țările cele mai sărace ale Europei. Oricum s-ar calcula produsul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În anii ’70, „miracolul românesc“, prin analogie cu „miracolul japonez“, Într-o vreme când Japonia se afla pe primul loc În lume, iar România pe al doilea, În privința ritmurilor de dezvoltare. Deosebirea dintre cele două miracole stă În faptul că miracolul japonez era real. Miracolul românesc pare a fi mai curând acela că, după o jumătate de veac de dezvoltare impetuoasă, România este una dintre țările cele mai sărace ale Europei. Oricum s-ar calcula produsul brut pe locuitor, diferența este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românesc“, prin analogie cu „miracolul japonez“, Într-o vreme când Japonia se afla pe primul loc În lume, iar România pe al doilea, În privința ritmurilor de dezvoltare. Deosebirea dintre cele două miracole stă În faptul că miracolul japonez era real. Miracolul românesc pare a fi mai curând acela că, după o jumătate de veac de dezvoltare impetuoasă, România este una dintre țările cele mai sărace ale Europei. Oricum s-ar calcula produsul brut pe locuitor, diferența este astăzi sensibil mai mare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Au mai rămas În jurul lui doar câteva petice din vechiul „codru al Vlăsiei“ (pădurea Băneasa, În nord, azi loc de agrement), și chiar În inima orașului mai poate fi observat ici și colo câte un arbore secular, cruțat prin cine știe ce miracol. De-a lungul câmpiei și străbătând pădurea curgea liniștită Dâmbovița, râul pe malurile căruia s-a dezvoltat Bucureștiul. Izvorăște din munți, nu departe de Câmpulung, prima capitală a țării, și, după un curs de 266 de kilometri, se varsă În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
artei brâncovenești. Contemporana sa, Biserica Crețulescu (1722), cu delicata ei siluetă și roșul cărămizilor aparente, produce un neașteptat efect de contrast, așa cum e așezată, lângă fostul Palat Regal și vizavi de fostul Comitet Central al partidului comunist; e aproape un miracol că a ieșit teafără din vânătoarea de biserici a lui Ceaușescu! Celui care pornește să descopere Bucureștiul Îi sunt garantate surprizele. Exceptând monotonele cartiere noi de blocuri, unde știi dinainte că după un bloc urmează alt bloc, În partea mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Scrieri istorice, vol. I, București, 1968; Nicolae Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Vălenii de Munte, 1908, ultima ediție, București, 1993; G.I. Brătianu, Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain, București, 1937; ediție românească, O enigmă și un miracol istoric: poporul român, București, 1940. 10. Cu privire la istoria și fizionomia limbii române, sunt de menționat câteva lucrări clasice: Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine, vol. I-II, Paris- Bucarest, 1901-1938; Sextil Pușcariu, Limba română. I. Privire generală, București, 1940, și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un pahar mare de suc de portocale proaspăt stors și l-am combinat cu o jumătate de sticlă de Ketel One rămasă după petrecere și ascunsă cu dibăcie printre sticlele de ulei de măsline din capătul raftului. Era un mic miracol că nimeni nu o aruncase. Mi-am sorbit foarte atent cocteilul și m-am întors la masă. Citind ziarele, temerile îmi erau puternic alimentate. Noi sondaje ofereau statistici îngrozitoare despre absolute orice. Existau dovezi clare că nu ne descurcam prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu nopțile în care îi priveam fața în timp ce dormea?) și puteam să-l fac pe Robby să mă iubească. Visasem la cu totul altceva decât îmi oferea acum realitatea, dar visul acela fusese viziunea unui bărbat orb. Visul era un miracol. Dimineața era pe sfârșite. Și mi-am amintit din nou că eram doar un turist aici. Deși n-o știam pe 4 noiembrie, dimineața aceea a fost ultima oară când mi-am mai văzut familia împreună.) Apoi - ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că există - este un mod comod până la urmă de a-ți sublima neputința, de a-ți obloji artistic frustrările. Un scriitor are mereu la îndemână această soluție. Îmi întrerup șiragul uimirilor contemplative, căci dintre arbori, pe terasă, apare ca prin miracol Adrian, omul lui Dumnezeu. „Cum ai reușit să ne găsești?”, exclamăm uimiți. „A, v-am spus eu că nu va fi o problemă. După vecernie, am mai trecut și pe la alte biserici și am venit aici, că nu puteați merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este foarte impresionantă - două caturi, stil neoclasic, fără o ornamentație deosebită -, nu are nimic regesc sau imperial în ea. Proiectată de arhitectul Juan de Villanueva în 1785, devine muzeu de artă propriu-zis din 1818. Adevărata dimensiune a ceea ce se numește „miracolul Prado” o cunoști doar din interior, achitând mai întâi o taxă de 500 pesetas la intrare. Muzeul este uriaș, cu săli monumentale și maeștri renumiți: Velázquez, în primul rând - mândria națională a Spaniei -, care își are statuia instalată în fața muzeului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide ochii la lectură, și când i-ai deschide, te-ai trezi transportat în interioarele de epocă despre care tocmai citeai, sub arcade austere. O „teleportare” magnifică, pe care cred că industriile hologramice ale viitorului o vor putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau „afară”, în aerul dens și otrăvit al unei false și criminale „utopii” importate de la dușmanul de veacuri al României, de la ruși! Și, o dată trecută bariera brutală a stalinismului, am reușit nu numai să „supraviețuim”, dar am început chiar - ce miracol! - să sperăm și să luptăm pentru valoare, pentru adevăratele valori, pentru Tradiție, la urma-urmei!, fideli în esență ardelenilor visători, memorandiștilor, pașoptiștilor lui Eminescu de la Putna și tuturor celor care au crezut într-un stat național și într-o cultură majoră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
istorice și culturale. Doar sub Bismark și Wilhelm al II-lea, la 1870! Dar... chiar dacă constatăm această „întârziere” civică datorată „fracționării” românilor de pe cele două versante ale Carpaților timp de aproape două milenii, să ne bucurăm în primul rând de miracolul existenței națiunii noastre in nuce, într-o fastuoasă potențialitate, de parcă zeii națiunii noastre au luptat ei înșiși cu forțe „sceptice și indiferente” pentru o cauză pe cât de „utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
private aspectul de lejer bosaj și o aceeași culoare elegantă și plăcută, amintind parcă de cretă, la atingere. Dar impresia de simfonie, pe vreme bună și când nu bate vântul dinspre pustie hamsinul -, este dată de limpezimea aerului, un adevărat miracol. O jubilație aurie, o luminozitate intensă și voioasă învelește și escamotează atunci bulzii de un bun-gust îndoielnic. Aproape imediat ce ies din cartierul armenesc pe poarta Sionului și ajung pe Ophel, numit cam nepotrivit, după părerea mea, muntele Sion, intru în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am văzut cărți de vizită juxtapunând crucea și steaua lui David, ba chiar am auzit și un kaddish în piața din fața catedralei Notre-Dame. Dacă toate cele trei semne de recunoaștere se vor fi întâlnit într-o zi pe vreo banderolă, miracolul mi-a scăpat. Prietenia iudeo-creștină își are în Franța figurile ei proeminente, Claudel, Maritain, cardinalul Lustiger. Prietenia islamo-creștină, pe ale sale, mai bănuitoare și din ce în ce mai discrete, Massignon, Corbin, Mansour. Cele două rețele se ignoră politicos. Fiecare cu totemurile sale. Mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Fiecare cu totemurile sale. Mai rău: cu cât duetiștii se felicită reciproc pentru buna înțelegere, cu atât devin mai surzi față de al treilea, ca și cum ar exista un efect de basculă între apropierea iudeo-creștină, îmbucurătoare, și îndepărtarea de islam, neliniștitoare. Niciun miracol. Colocviul familiei nu scapă regulii cinice dura lex sed lex: așa cum oamenii liberi au nevoie de sclavi și lumea civilizată de niște barbari, Sem și Jafet au nevoie de un Ham. Plecând de aici: duoul e posibil, trioul improbabil. Dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe cale de apariție este pentru regnul politic ceea ce hipogriful sau sfinxul sunt pentru animalele dintr-un parc zoologic. Sau cam ce reprezintă un basm al lui Perrault față de Germinal. Și atunci trebuie oare să ne fie rușine că ne place miracolul? Harta 6. Între ieri și azi Capitolul IV Prin Galileea, Iudeea și Samaria Și după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea. Căci Iisus însuși a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în țara lui. (Ioan, IV
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu aspirații literare, colegi toți trei în ultima clasă la Liceul Național din Iași, se regăseau "pe la două ceasuri" de noapte cu "lună plină" lângă pârâul lui Faur, când un concert de privighetori marca dintr-odată un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Soare și-mi răsare,/ Galben Soare în chiatră sare -/ Chiatra seacă în patru [crapă]/ Și lasă rîuri de apă,/ Mari boieri caii-și adapă”. Clasificată de Monica Brătulescu sub numele Voinic chipeș călare IV , colinda oferă un neașteptat spectacol de miracole: „Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și de-ai Diamantului,/ Dar nainte cine-mi vine?/ Vine...(cutare), Făt-Frumos,/ P-un cal negru mângâios,/ Vine, calul tot jucând,/ Tot jucând și nechezând,/ La părinți tot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmă, a adus printre localnici primele cunoștințe de specialitate asupra uneia dintre cele mai răspândite bogății vegetale ale dealurilor din împrejurimi. De atunci încoace, de când, tânăr învățător, se reîntoarce în satul său natal, Bogata, și-a deprins treptat consătenii cu miracolul "hultuoanelor" altoirile dezvoltând nobile însușiri în ființa cu roade acre a merilor autohtoni 78. Un alt articol interesant este al dr. ing. Teodot Groza, directorul "Stațiunii experimentale pomicole" Fălticeni, publicat sub titlul: Gh. Rădășanu unul dintre pionierii pomiculturii fălticenene, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
greutățile și durerile fizice. Toate acestea intră într-un fel de metamorfoză, o alchimie fizică și spirituală a pelerinajului, transformându-te și făcându-te să simți constant mai ales trei lucruri: pace, lumină și iubire. Este ca un fel de miracol ce ți se întâmplă și de care nu te simți vrednic, dar pe care îl dorești mereu mai mult. La Redecilla del Camino părăsesc La Rioja și intru în regiunea Burgos. Biserica de aici este deschisă, o surpriză frumoasă și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sensul vieții, bucuria și durerea trăirilor intense, autentice, simple și mărețe în același timp. Convoiul pelerinilor spre Santiago este o binecuvântare și un strigăt tăcut, dar real, pentru o lume prea materialistă, prea laicizată, prea raționalistă și pragmatică. Este un miracol continuu, aș putea spune, desfășurat pe o lungime de aproape 900 de km pe teritoriul Spaniei, care oferă lui Dumnezeu și propriei ființe un prinos de măreție jertfelnică. După un duș răcoritor, în care te eliberezi și de praful adunat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trei patru biserici din cele vreo șase-șapte pe care le avea în păstorire; atitudinea oficială rărise radical numărul preoților...). Slujba și sfințirea „blidurilor” se terminaseră în vreo jumătate de oră, nu înainte ca oamenii să trăiască, ca în fiecare an, miracolul resurecției lui Hristos dar și a propriei primeniri sufletești; deodată, contrar rânduielii sărbătorii și bucuriei generale (oamenii se sărutau, făcându-și reciproc urări), se auzi ceva ca un țipăt venit de pe altă lume: Zenovie, tu ești?! Era un țipăt izbucnit
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
București, 15 februarie 2013 Palatul Sturdza (București), sediul Ministerului Regal al Afacerilor Străine. . Adăugire Când procesul de tipărire a acestei cărți era într-un stadiu avansat, revista „Magazin istoric” - a cărei continuitate pe piața revistelor de specialitate este aproape un miracol - a publicat, în numărul din iunie curent, comunicări prezentate în cadrul simpozionului organizat de Banca Națională a României și Fundația Culturală Magazin Istoric, în ziua de 29 aprilie a.c., cu tema Aurul în istoria băncilor centrale. Manifestarea s-a desfășurat în cadrul celei de a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
spusele lui Hans Magnus Enzensberger, un autor care scrie cu umor despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni destui care să spună un vers pe de rost sau să-și cânte oful într-o formă de lirism sau alta: "Poezia este singura formă literară, care este păstrată în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]