6,868 matches
-
oriunde Mama, aici sau în altă parte, amândouă mature, amândouă copii. Iisus duplicat, dar același copil etern. Oglinzile înseși se reflectau una în cealaltă, jucându-se cu imaginile reflectate. Tulburarea spațiilor reieșea din mirarea lor. Era o mirare paralelă, reflectând mirarea. Care dintre ele va fi fiind cea adevărată, dacă totul era o reflectare perpetuă?! Iisus se amuza reflectat prin Iisus amuzându-se. Mioarele și Mamele erau total debusolate și jocul deveni mai serios decât un joc. Era o încrâncenată răscolire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu mai sunt singură, m-am lipit de tine și în clipele pe care nu le doreai, așa cum nu m-ai dorit de la naștere, caracterul fiecărei ființe, din neamul tău blestemat, devenit dintr-o dată și al meu, am tăcut spre mirarea ta și a tatei care-mi lega buricul, ceasul a amuțit cu limbile împietrite nu știu de ce la ora bombei de la Hiroshima, 815. Ascultau povestea rufelor desperecheate și murdare odată cu mine, un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zidurile crăpate, singur teatrul rezista, pentru că era clădit cu spirit, întreg spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a descifra cauza neputinței lor care va crea alt efect al renunțării, cauzalitate pentru... frumoasa brăileancă știind să propage asemenea unde în creierele bărbaților. Își poartă frumusețea cu mândrie, provocând tot timpul și pe străinii care pleacă cu imaginea și mirarea creată de ea, tranzitând-o pe toate meridianele și pe localnici care se simt uciși, înviați, topiți, vaporizați, scurși după chinul cu trup de femeie, după coșmarul care îi supun STĂRILOR de agregare ale materiei fără ca să cedeze cuiva, dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor, își dădu ultima suflare. O mirare uriașă îl cuprinse atunci când alunecă în apele morții pentru că putea citi, cu o bucurie și o ușurință pe care nu o înțelegea, toate frazele matematice de pe tablă, plutea pe deasupra tezelor, pe jumătate rezolvate sau deloc, le corectă greșelile, inventă soluții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ai intrat în simfonie, boule! Râsul general era mai rațional decât vorbele și Gustav își reveni la realitate. Se topise muzical de dragoste, încât circul timpului îl vrăjise cu numerele lui de magie. N-avea decât o umbră de culoarea mirării filozofice. O eliberă din faza de îndoială abia în clipa în care, după ce-i comandase lui Hugo o Catedrală a iubirii și Hugo i-o și înălță ce-i drept după un an și ceva, în culori vii toate pasiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul său învârti roata de metal, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa scamelor din Liceul Brăilean, care tocmai atunci își aștepta adunăturile să-și ocupe locurile în bănci. Îi văzu pe toți bătrâni, înspăimântător de modificați, incredibil de tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ia chip, râdea deformat ca vioara lui Paganini, scânteile deveneau bemoli, portativul se ondula hidos, nefiresc de încrâncenat, băutura muzicală nu se termina niciodată din paharul fanteziei combinațiilor simfonice, trilurile erau ale unei păsări neinventate de Dumnezeu, dar create, spre mirarea Lui, de Satelitu, într-o partitură pe care o ascultau, opriți din stereotipia divină chiar îngerii, așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
foarte calm și cu un zâmbet foarte binevoitor pe buze, dar nu-și găsi cuvintele nici după câteva minute, în care suporterii săi se uitau mirați la el, nevenindu-le să creadă că au putut urma un asemenea om incompetent. Mirarea din ochii lor se transforma, pe măsură ce treceau secundele, în dispreț. Numai ochii înlăcrimați ai lui Perir exprimau milă. Tu nu ar trebui să fii aici! zise în sfârșit cu mai multă hotărâre în voce decât mă așteptam. Și unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un scaun distanță de Perir, după ce scăpă câteva cuvinte colorate la adresa scaunului care nu era potrivit pentru a se așeza pe el. Nu părea mirat că a fost chemat. Nici nu aveam de ce să sper că aveam să-i văd mirarea pe chip. Își manifesta mereu controlul asupra trăsăturilor feței, nelăsând nici o emoție să scape de sub masca zâmbitoare a indiferenței. Îl urmară Mara Severiuc, o fată isteață care vroia o carieră în medicină și a crezut că un început timpuriu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Acum sunt aici, iar eu... eu sunt Împăratul! Împăratul a murit! Trăiască Împăratul! ziseră cu toții în unison, cu smerenie. Eram stupefiat... Se explică! Așa putea Felix Amadeo să ia deciziile cele mai bune în momente cruciale. Nici nu-i de mirare ce bine s-a descurcat! Fiecare din cei de aici avea o altă meserie, și fiecare era cel mai bun în domeniul său. Contabili, economiști, strategi, militari, regi, diplomați, șarlatani, demagogi, medici, preoți, filosofi... aproape două sute de entități cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făceau temele în mod repetat. Erau folosite într-un mod inuman. Am rătăcit câteva minute pe holurile întortocheate ale subsolului întrucâtva întunecat până când Vladimir a găsit camera ce se afla exact sub laboratorul de biologie. Am ezitat în fața ușii, spre mirarea lui Vladimir. Oare ce voi găsi înăuntru? Cum puteam ști? Deși mintea îmi era ocupată de Sfetnici, eram întovărășit de un Cronicar ce "citise" din Cartea Anilor. Eu însumi treceam prin modificări imposibil de închipuit, dar nu aveam cum ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un foc pentru problema voastră militară... Am întins mâna spre pistolul luat de Perir de la unul din ei, i-am strâns liniștit tocul și l-am pus la fruntea călăuzei mele. Disperarea trio-ului aproape că se putea mirosi, iar mirarea se citea clar pe fața celorlalți. ... atunci să fie tras acum și vom vedea cât de băiat sunt! NU! săriră ceilalți doi. Ba cred că da... vă ridicați și plecați înapoi la cei care v-au trimis și le dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din țeavă, și sunetul său cutremură stalactitele ale căror vârfuri amenințătoare ieșeau din întunericul tavanului. Proiectilul trecu prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care i-a înghețat mintea. Eu trebuia să fiu mort. Întins pe pietrele reci cu o gaură în craniu! Ochii îi erau cât cepele, iar gura i se închidea și i se deschidea inutil în încercarea sa de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în relief și niște pantofi stupizi, cu șireturi și mici perforații în dreptul degetelor. Nu era de mirare că toată lumea îi spunea Whitey Wilson. Wilson nu se plictisea niciodată să amintească tuturor că absolvise la Harvard ... ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Pe Barry Sindler în mod sigur nu-l interesa. Pentru că știa că Wilson era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Londra, în lumina noilor date referitoare la evoluția genei MC1R pentru păr blond. Capitolul 16 Jungla era total tăcută. Nu se auzea nici un greier, nici un țipăt de pasăre-rinocer, nici pălăvrăgeala îndepărtată a maimuțelor. O tăcere desăvârșită... ceea ce nu era de mirare, își spuse Hagar. Clătină din cap, uitându-se la cele zece echipe de filmare din întreaga lume, care se adunaseră acum în grupuri mici, pe solul junglei, protejându-și lentilele de umezeala care picura de sus, în timp ce se uitau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spuse Marty. Au existat martori. Tipul nu era nici beat, nici în comă. A intrat direct într-un parapet de autostradă, cu o sută treizeci de kilometri pe oră. Aproape toate accidentele de acest gen sunt sinucideri. Nu e de mirare că victima a dezactivat airbag-ul înainte. — Dar tu nu ai verificat, Marty. — Nu. Pentru că nu aveam nici un motiv. Testul toxicologic al tipului era negativ, electroliții erau în principiu normali, date fiind rănile și ora morții. — Numai că nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
faceți și voi ucenicii Lui!" 28. Ei l-au ocărît, și i-au zis: "Tu ești ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. 29. Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu știm de unde este." 30. Aici este mirarea", le-a răspuns omul acela, "că voi nu știți de unde este, și totuși El mi-a deschis ochii. 31. Știm că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoși; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
s-o coasă ăla, întâmplare pe care nici eu n-o știam, eu credeam că Cezarina e femeia unui singur bărbat, pe bune, dacă nu-ți povestea ție infidelitatea aia a ei, muream prost, am întrebat-o, totuși, e de mirare cum stă ea numai cu vechiul ei prieten? Băăă, nici o geană nu s-a clintit pe ochiul ei de aur, poate minți ca nimeni altcineva. Înțelegi că aici e de spart beton dur. Sunt atât de singur într-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plictisit, părul lui negru, cârlionțat, îi cade într-un mod absolut indian în ochi, așa văzuse el prin filmele indiene care începuseră să se dea iarăși la televiziuni, și care filme făceau la mulțime, popor, oșteni, un rating deloc de mirare, firma lui Ciot pune termopanele, câștigase licitația ușor, nespus de ușor. Ușa de la Catedra Maestrului e acoperită cu afișe de la spectacole, toate sunt de-ale studenților, se apropie toamna, dar nici unul dintre profesorii din Facultate nu a ajuns pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dinadinasul să ne învețe Renz, un joc cu care ne pierdeam majoritatea timpului în lungile ore de călătorie cu trenul. După vreo două astfel de întâlniri, unul dintre noi l-a întrebat: - Costele, acum ce boală mai ai? El, mimând mirarea, a răspuns: Păi cum, nu știți? Sindrom Renz! George era singurul care nu suporta sub nici o formă jocurile de cărți și asta ne-a demonstrat-o într-o tabără de creație. Eram cazați la o tabără de copii, într-o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
era când luam o notă mare și laudele pe care le primeam. Dar și când făceam vreo poznă! Timpul trecu tare repede. Acum știu să scriu, să citesc și multe, multe alte lucruri. Acum nu mă mai 48 uit cu mirarea clasei întâi la cele legate de școală. Acum știu să descifrez tainele cărților. Multe lucruri care păreau la început ciudate, acum sunt descifrate. Atâtea lucruri interesante ne-a învățat doamna noastră învățătoare: să citim, să socotim, despre lumea plantelor și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pur și simplu de vis. Simt un fior de mândrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, râzând. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită. — Nici nu-i de mirare. Ridică din sprâncene. La ce zi ai avut ieri. Absolut, Încuviințez și iau o gură de cafea. Deci. Ne... mutăm Împreună ! — Dacă Încă mai vrei. Sigur că da ! Sigur că da ! Zâmbesc larg. Și e adevărat. Vreau. Mă simt de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cumpărat compania de băuturi răcoritoare Zoot, aflată la un pas de faliment, au schimbat numele băuturii din Zootacola În Panther Cola, au inventat sloganul „Nu te opri“ și au scris astfel o pagină importantă din istoria marketingului.“ Nu-i de mirare că Cyril a intrat așa În priză. — În cinci minute. Dave se uită la ceas. Aproximativ. — Dar... de unde până unde ? spune Katie. Adică, așa, din senin ? În ochii lui Dave lucește un licăr de satisfacție. Evident că a spus povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]