6,060 matches
-
de mare scădere a salinității), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire postglaciară prin fluviile rusești. Dar Ryan și Pitman emit altă ipoteză, bazându-se pe legenda Potopului din Biblie, ea însăși moștenită din mitologia Sumeriană, anume din legenda lui Ghilgameș. Ei presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc "Lacul Pontic", al cărui nivel era cu 180 m mai jos decât nivelul
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
formă vie a iudaismului, cu mult diferită de doctrina rigidă cu care fusese obișnuit. Kafka frecventează spectacolele improvizate de la Café Savoy și devine admiratorul și prietenul actorului Ițhak Löwy, cel care îl inițiază în limba și cultura idiș. Studiază istoria, mitologia evreilor și chiar hasidismul. Fascinația lui Kafka pentru lumea teatrului idiș și pentru evreii din Estul Europei a fost văzută de mulți biografi ca o formă de rebeliune împotriva tatălui, un evreu eminamente occidental, dornic să se asimileze imperiului. De
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
zid chinezesc"), Guiana franceză ("Colonia penitenciară"). Lucrările kafkiene par astfel să îmbrățișeze întreg mapamondul. Multe opere kafkiene se află tematic sub triada lege-vinovăție-pedeapsă. Legea, imperativă, dar incognoscibilă, arbitrară și absurdă (ca în "Procesul" și "Castelul") este forma predilectă prin care mitologia obsedantă a tatălui se manifestă în imaginarul lui Franz Kafka. Vinovăția personajelor nu este mereu evidentă, ci fie se „subînțelege” ("Procesul", "Metamorfoza"), fie este indusă printr-un proces de culpabilizare ("Verdictul"). Pedeapsa este mereu exagerată și inevitabilă. O subtemă ce
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab » ou du fantastique considéré comme un langage") că în centrul mitologiei autorilor Blanchot și Kafka se situează omul, « dar nu omul religiilor și al spiritualităților, implicat doar până la jumătate în această lume, ci omul-dat, omul-natură, omul-societate, cel care își scoate pălăria când trece un dric, cel care se bărbierește la fereastră
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles ». Ideea lui se aseamănă cu mashalul ebraic, o parabolă deliberat echivocă, menită să încurajeze interpretările multiple și să dezvolte intuiția. Alte surse de inspirație pentru parabolele lui Kafka au fost mitologia greacă sau lumea Orientului Îndepărtat. Kafka era probabil familiarizat, datorită lui Schopenhauer, cu unele idei budiste despre omniprezența suferinței. Michael P. Ryan consideră că rădăcina comună a cuvintelor Samsa (eroul "Metamorfozei") și "samsara" (ciclul reîncarnărilor) nu reprezintă o simplă coincidență
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Un balaur este, in mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a râului și este prezent în majoritatea
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a râului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifica trei tipuri de balauri în mitologia românească : În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă ("drákon" ""cel ce te fixează cu privirea"") ar defini o ființă imaginara un amestec de șarpe
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a râului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifica trei tipuri de balauri în mitologia românească : În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă ("drákon" ""cel ce te fixează cu privirea"") ar defini o ființă imaginara un amestec de șarpe, crocodil și leu, o
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a râului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifica trei tipuri de balauri în mitologia românească : În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă ("drákon" ""cel ce te fixează cu privirea"") ar defini o ființă imaginara un amestec de șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipa foc. Istorisirile
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
această faptă, locuitorii din Silene au parazit credință lor păgâna și s-au convertit la creștinism. În povestirile romantice din Evul Mediu, sulița cu care Sf. Gheorghe a ucis balaurul purta numele de Ascalon, de la orașul Ashkelon din Levant. În mitologie sunt istorisiri cu lupte cu balauri că de exemplu:
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
ul (numit și "bazilisc", din limba greacă Βασιλίσκος = animal regal) este o reptilă fabuloasă care, în legendele europene, inclusiv în mitologia românească, este reprezentată de obicei ca o combinație de șarpe și cocoș, având puterea de a ucide prin privire sau prin otrava răsuflării. Împărat al târâtoarelor ("basiliskos" = mic rege), vasiliscul era înfățișat ca o reptilă ce nu se târa precum
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
(sau Baba Odochia) simbolizează unul dintre cele mai importante personaje din mitologia românească. Unele teorii susțin că numele ar fi legat de Sfânta Martiră Evdokia sărbătorită în calendarul de stil vechi pe 1 martie. Personajul Dochiei este asociat cu legenda Traian și Dochia, culeasă de Gheorghe Asachi. Despre Traian și Dochia celebrul
Baba Dochia () [Corola-website/Science/296926_a_298255]
-
este în mitologia românească personajul-erou pozitiv. În majoritatea poveștilor, acesta se luptă cu balauri, zmei și vrăjitoare pentru a-și elibera aleasa inimii, prințesa Ileana Cosânzeana. are toate calitățile necesare unui erou: curajul, dreptatea, tăria fizică și spirituală, inteligența, dragoste neclintită. Făt-Frumos are
Făt-Frumos () [Corola-website/Science/296923_a_298252]
-
Zânele sunt semidivinități feminine, adesea nominalizate atributiv, prezente în mai multe mitologii populare. În mitologia românească, acestea sunt de 2 categorii morale: bune și rele. Zânele bune sunt preponderente numeric și categorial, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte tinere, năzdravane, prielnice omului cinstit și având totdeauna soluțiile esențiale pentru dificultățile ori impasurile inevitabile
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Zânele sunt semidivinități feminine, adesea nominalizate atributiv, prezente în mai multe mitologii populare. În mitologia românească, acestea sunt de 2 categorii morale: bune și rele. Zânele bune sunt preponderente numeric și categorial, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte tinere, năzdravane, prielnice omului cinstit și având totdeauna soluțiile esențiale pentru dificultățile ori impasurile inevitabile de care este
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
latinescul "dianatici" (posedați de Diana) -în ciuda asemănării cu ilirul "zanatis" pe care Eliade nu îl ia în calcul-, acesta totodată consideră că, "fără îndoială, sub numele român al Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o zeița aborigena". În alte mitologii populare, zânele diferă în funcție de specificul etnografic local însă într-o arie analogica apropiată. Tipologia europeană (frânc. "fée", germ "Fee", engl. "fairy") aparține îndeosebi basmului fantastic; mai bine individualizata este la francezi "Mélusine", o zână mutanta. Mitologia chineză are mai multe
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
zeița aborigena". În alte mitologii populare, zânele diferă în funcție de specificul etnografic local însă într-o arie analogica apropiată. Tipologia europeană (frânc. "fée", germ "Fee", engl. "fairy") aparține îndeosebi basmului fantastic; mai bine individualizata este la francezi "Mélusine", o zână mutanta. Mitologia chineză are mai multe tipuri de zâne, unele fără o personalitate distinctă altfel decât prin frumusețe: "Mi Fei", altele însă distinct individualizate: "Makù", o magiciana longeviva, "Lei Zu", zână mătasurilor. Victor Kernbach consideră că "prezenta zânelor indică un rafinament mitologic
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
i (aceeași forma la plural ca și la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui relele celor vii. i sunt niște creaturi „mitologice” ale poporului
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
alcoolului, oameni cu probleme psihice, etc.) Acest cuvânt este derivat din cuvântul român "strigă", care este la rândul său legat de italienescul "strega", ce înseamnă "vrăjitoare". În folclor apar multe referințe la aceste entități, prin poveștile cu strigoi. Tudor Pamfile ("Mitologie românească") îi definește astfel: "Strigoiul", "strâgoiul" (fem. "strigoaica"), "moroiul" (denumire folosită mai ales în Ardeal și în părțile apusene ale Munteniei, precum și în Oltenia), "vidmă" (Bucovina), "vârcolacul" sau "Cel-rău", mai este numit de către meglenoromâni și "vampir." Strigoiul se naște ca
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
este un personaj din mitologia românească. Ea poate fi găsită destul de des în poveștile populare românești. În tradiția populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastra, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Babă Cloanța. Se pare că
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
de Mitropolia Rigăi și a Toată Letonia, mitropolie semiautonomă în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. În 2011, în țară erau înregistrați 416 evrei și 319 musulmani. Există și peste 600 de neopăgâni letoni, "Dievturi" (Păstrătorii Zeilor), a căror religie se bazează pe mitologia letonă. Circa 21% din totalul populației este neafiliată unei anume religii. Universitatea Tehnică din Riga și Universitatea Letoniei sunt cele două universități majore din țară, ambele urmașe ale Institutului Politehnic Riga, cu sediul în Capitală. Alte două universități importante, înființate
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
sporturi, cricketul și handbalul sunt populare în Corfu, respectiv în Veria. Numeroșii zei ai religiei Greciei antice, precum și eroii legendari ai epopeelor antice ("Odiseea" și "Iliada"), și evenimentele cărora le sunt protagoniști toți aceștia constituie ceea ce astăzi este denumit popular „mitologia greacă”. În afara rolului religios, mitologia vechilor greci juca și un rol cosmologic, încercând să explice formarea și funcționarea lumii. Principalii zei ai grecilor antici erau ("cei doisprezece zei"), care trăiau, conform legendei, pe Muntele Olimp. Cel mai important dintre aceștia
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
populare în Corfu, respectiv în Veria. Numeroșii zei ai religiei Greciei antice, precum și eroii legendari ai epopeelor antice ("Odiseea" și "Iliada"), și evenimentele cărora le sunt protagoniști toți aceștia constituie ceea ce astăzi este denumit popular „mitologia greacă”. În afara rolului religios, mitologia vechilor greci juca și un rol cosmologic, încercând să explice formarea și funcționarea lumii. Principalii zei ai grecilor antici erau ("cei doisprezece zei"), care trăiau, conform legendei, pe Muntele Olimp. Cel mai important dintre aceștia era Zeus, regele zeilor, căsătorit
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
(în ) este în mitologia greacă zeița frumuseții și a iubirii. Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. „Stâncile Afroditei” se găsesc pe țărmul sudic al insulei, pe locul unde - potrivit mitologiei grecești - a căzut în apa mării înspumate organul genital al zeului Uranus, amputat
Afrodita () [Corola-website/Science/298221_a_299550]
-
(în ) este în mitologia greacă zeița frumuseții și a iubirii. Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. „Stâncile Afroditei” se găsesc pe țărmul sudic al insulei, pe locul unde - potrivit mitologiei grecești - a căzut în apa mării înspumate organul genital al zeului Uranus, amputat de fiul său, Cronos. Aici s-ar fi născut, din valurile mării învolburate, zeița dragostei / Venus. Legenda constituie tema mai multor tablouri pictate de artiști renumiți. Atticienii
Afrodita () [Corola-website/Science/298221_a_299550]