6,924 matches
-
făpturii lui Dumnezeu. Situând-o astfel în spiritul ierarhic al doctrinei creștine, înțelegem mult mai limpede vorba lui Dante că „Arta e nepoata lui Dumnezeu”. Dar această nepoată nu s-a putut naște în raiul frumuseții celei dintîi, ci din mizeria și veștejirea căderii, ca floarea de nufăr din adâncul mlaștinii. Și precum nufărul înflorește nămolul adâncului în candoarea corolei, ridicată cu un deget mai sus de mlaștină, spre soare, arta sorbindu-și puterea din mizeria firii omenești, se ridică mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumuseții celei dintîi, ci din mizeria și veștejirea căderii, ca floarea de nufăr din adâncul mlaștinii. Și precum nufărul înflorește nămolul adâncului în candoarea corolei, ridicată cu un deget mai sus de mlaștină, spre soare, arta sorbindu-și puterea din mizeria firii omenești, se ridică mai presus de ea, în lumina spirituală a cerului. Oricare ar fi definițiile ce se dau culturii, adică totalității creațiilor omenești, găsim în ele un acord unanim după care cultura e altceva decât natura. Omul creează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiindcă am știut totdeauna să-l recunosc și să-l înțeleg. Nu am nici o teamă nici în ce privește muzica mea; ea nu poate să aibă o soartă contrară; cel care o va simți din plin va fi pentru totdeauna liberat de mizeriile pe care ceilalți le târăsc după ei”(în E.Marguery: L’ oeuvre d’ art, p. 39). Conștiința că geniul e mult mai aproape de divinitate decât de oameni îl izolează în singurătatea și în singularitatea care îl fac și fericit și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dar e luptă, e război, purtat cu o încordare de voință și cu o energie morală fară asemănare Ascetul e de cele mai multe ori un păcătos convertit prin credință la virtute. A fost întâi din lume, a participat din plin la mizeria și la decăderea ei morală, pe care după aceea o neagă, fiindcă îi cunoaște amărăciunea băută până la fund. Cunoașterea păcatului în lumina revelației creștine e izvorul groazei lui de lume. Pe geniu însă nu conștiința morală a păcatului îl depărtează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca niște rămași pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existență, ce ni se refuză: că din această pricină nu putem adera întru totul la condiția mizeriei terestre, în care ne simțim ca exilați; și că, în sfârșit, tot ceea ce în ființa noastră rimează în chip tainic cu veșnicia ne împinge la depășirea modului actual de existență și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
proveniența omului, ideea paradisului, adică a unei stări fericite de comunitate și de armonie a omului cu divinitatea, e comună acestor popoare, precum comună e ideea unei catastrofe care a sfărâmat armonia primară și a prăbușit pe om în condiția mizeriei și a morții terestre. În vechea mitologie sumeriană a asirobabilonienilor nu se precizează bunăoară care a fost vina omului de-a meritat pedeapsa potopului, catastrofa care a șters paradisul de pe fața pământului. În vechea mitologie egipteană această vină e precizată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau al potopului și al căderii”, care ne vorbește de mitul acestei vârste de aur în Dilmum. A fost o vreme, la începutul începutului, când zeul Enki și zeița Nintud locuiau pe pământ și guvernau lumea, iar omul, scutit de mizeriile terestre de mai târziu, se bucura de grațiile cerești. în Dilmum, zice poemul, corbul n-a croncănit. Uliul n-a țipat cum țipă uliul. Leul n-a ucis. Lupul n-a răpit mieii. Câinele n-a locuit împreună cu căprița. Zebul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
va pierde în curând, seamănă cu aceea a lui Adam. Catastrofa, ce devastează paradisul, e de asemenea potopul, după care pământul însuși se înrăiește și degenerează împreună cu omul. Iată acum și imaginea ulterioară, opusă celei dintâi, a muritorului decăzut în mizeria terestră: „Frate-al meu, de ce suferi tu? Pășunea mea e suferindă! Frate-al meu, de ce suferi tu? -Turma mea e suferindă! Frate-al meu, de ce suferi tu? -Gura mea e suferindă! Frate-al meu, de ce suferi tu? -Brațul meu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din moarte. Această făgăduință, adeverită în întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, ridică prima idee a raiului terestru pe planul transcendent al paradisului spiritual și ceresc. Mărturisind credința în nemurirea sufletului, toate neamurile pământului, fără excepție, își înalță nădejdile, din adâncul mizeriei omenești, în paradisul de dincolo de moarte. Dacă paradisul pământesc e o idee ce iese în evidență cu deosebire la semiți și la arieni, paradisul ceresc e ideea în jurul căreia toate rasele pământului realizează un acord unanim. Chinezii, a căror religiozitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sentimentul amar al tuturor imperfecțiunilor din care e alcătuită viața noastră, sentimentul acesta nu e decât umbra acelei conștiințe religioase superioare despre realitatea transcendentă a perfecțiunii absolute, a cărei imagine divină și a cărei viziune ne înverșunează să acceptăm condiția mizeriei terestre numai ca un provizorat, din care suntem destinați să ieșim prin moarte. Fie că își prelungește antenele spre vârsta de aur de la începutul istoriei omenești, fie că le îndreaptă spre finalul ei transfigurat în veșnicie, nostalgia paradisului e dorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vedere, civilizația se dezvoltă în cadrele morții, cultura ne apare ca o uriașă sfidare a morții, prin invocarea în simboluri plastice a primăverii veșnice de dincolo de mormânt. Toate epocile de creație culminantă din istoria culturii omenești se raportează la condiția mizeriei terestre ca o tăgăduire a ei, iar la ordinea transcendentă a vieții veșnice ca o strădanie genială de a o cuceri simbolic în gânduri, în forme și imagini cât mai adecvate și mai asemănătoare. Arta tuturor timpurilor e un chip
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
realiza modul existenței îngerești în trupul omenesc e idealul monahismului creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate, a impasibilității desăvârșite. În cer, zice Mântuitorul lumii, nu se însoară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cercul vostru strimt, Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Nu ni se spune aici de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim în toată supranaturala lui putere, arcuindu se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe buzele Sfântului Ioan Botezătorul pe buzele prințului Mîșkin sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet care fulgeră distanța dintre cer și pământ; ironic sau îngăduitor pentru noi, dar revelator al unei ordini superioare de existență, către care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care culminează cultura omenirii respiră aceste aderențe la cealaltă ordine de existență ce transcende condiția terestră prelungind destinul omului peste limitele acestei vieți. Geniul adevărat se cunoaște după forța gigantică cu care sparge tavanele și podelele închisorii unde se zbate mizeria umană, și proiectează pe om între lumina paradisului și bezna iadului, cele două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă și în general în arta antică, valul existenței se repercutează pe planuri felurite până când, în cele din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Lethei sau Stixului; Olimpul, lumea răsfrântă în azurul cerului. Aici muritorii nu pătrund. E locul zeilor fără moarte, al frumuseții neveștejite, care aduce mai mult cu raiul creștin. Fantezia greacă a plăsmuit acest chip ideal al perfecțiunii, în antinomie cu mizeria condiției terestre. Dar nu e vorba de o perfecțiune morală ca în paradisul nostru, ci de o perfecțiune a binelui și răului date în natura muritoare, căci toate patimile și toate virtuțile se regăsesc aici, ridicate la proporții olimpice. Raiul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și Creator. Toată această uriașă, aeriană și covârșitoare viziune e țâșnită din mizeria terestră a orbului. „Eu nu mai văd, zice Milton în cântul III, blândele apropieri ale zorilor sau amurgul zilei, nici florile primăverii, nici trandafirii verii, nici turmele zburdând pe lunci, eu nu mai văd fața divină a omului; norii, întunericul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
durat 5 ani, s-au gândit 2 sifonari să facă fâsss. De ce nu au spus asta acum 5 luni sau acum 1 an sau din 2007, de ce s-au găsit tocmai acum acești sifonari să fâsâie? E simplu - sunt niște mizerii cu care se aruncă în "campanie" - pt. denigrare, sunt acele mizerii și diversiuni cu care "clasa politică" din Romania ne-a cam săturat. Este dovada vie a faptului că politicul este implicat până în măduva oaselor în rândul magistraților, al procurorilor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
De ce nu au spus asta acum 5 luni sau acum 1 an sau din 2007, de ce s-au găsit tocmai acum acești sifonari să fâsâie? E simplu - sunt niște mizerii cu care se aruncă în "campanie" - pt. denigrare, sunt acele mizerii și diversiuni cu care "clasa politică" din Romania ne-a cam săturat. Este dovada vie a faptului că politicul este implicat până în măduva oaselor în rândul magistraților, al procurorilor etc." (http://www.gdo.ro/Ancheta/2009-11- 18/Fosti+procurori+DIICOT
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cum ar fi primatul spiritualului asupra materialului sau triumful binelui asupra răului. 2.4.1.1. Astfel, capitolele IV-VIII, în care Breb cercetează și află adevărata natură a împărăției bizantine, sunt presărate cu numeroase texteme care semnalează superioritatea sufletului și mizeria trupului: "[9] toate cele omenești sunt părere și sub lumină viermuiesc putreziciunile" (p. 27) - textem diatropic, adaptare după "deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!" (Ecclesiastul, 1, 2); "[10] vorbele și faptele noastre bune vor da rod însutit, atunci când trupul nostru nu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rușilor. Pentru a răspunde și la aceasta ne-ar trebui un volum întreg. Destul numai să pomenim că alianța de la Lusc dintre Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir ne-a costat domnia națională și un veac de înjosire și de mizerie, iar cea mai nouă alianță dintre Rusia și noi a început a aduna nouri grei deasupra noastră. Basarabia, mănăstirile închinate, mii de oameni pierduți în bătălie, zeci de milioane de lei aruncate în Dunăre și în fine, poate existența poporului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
om politic, el răspunde asemenea numai unui om politic, nu poetului, care atare se bucură pe scara omenirii de un rang înnăscut atît de mare încît pe lîngă dînsul mulți dintre principii reali sînt numai niște bieți comedianți și tragicomedia mizeriei, înjosirii și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvînt" (Un răspuns rusesc, "Timpul", 1 martie 1878). E un răspuns la care toată tagma politicienilor noștri care ocupă pe cît de efemer, pe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
componente: subiectul sau sensul, forma, titlul, acțiunea, scopul și genul filosofiei. Îndeosebi, ultimii doi factori ne arată că poezia nu este concepută numai ca "delectabilă". Scopul poemei, după cum mărturisește Dante, este acela de a-i scoate pe oameni din starea mizeriei și de a-i aduce în starea fericirii; prin urmare, poezia își propune un precis obiectiv moral. De asemenea, ea trebuie să cuprindă la bază și un anumit gen de filozofie. Cele două genuri filosofice la Dante, aparțin, unul ordinei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sporirea veniturilor statului înseamnă însă totdeauna diminuarea veniturilor fiecărei economii private. Nu din prisosul producției, ci la clasele de jos, de-a dreptul din primele necesități, din plata muncii zilnice se percepe darea; mărimea contribuției statului e echivalentă cu mărimea mizeriei populației. De aici se explică de ce rasa română descrește continuu ca număr și degenerează constituția fizică" (Laudele pe care foile guvernamentale..., "Timpul", 5 februarie 1881). Astăzi rasa română continuă să descrească, tot din motive economice, dar nu neapărat prin extincție
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu fițuici emise pe termen fix și perpetuate în urmă ad infinitum de cei ce siliți erau în situații să arate că evaluările înflate întrec c-o pătrime încasările, iar în ziare înălțau pînă la ceruri prosperitatea financiară. Dacă de mizeriile acestea ar fi suferit numai predecesorii noștri, ne-am mulțumi să constatăm că a fost un timp cînd tributul turcesc își schimbase numele, dar sub o altă formă era plătit de țară de 30 ori mai sporit unor bancheri străini
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
naționale. Inconvenientele măsurilor protecționiste le-am considerat ca o dare plătită în favorul educației noastre industriale și am sperat că dintr-un regim de protecție și educație va rezulta diviziunea muncii. Pururea am văzut în diviziunea muncii principalul mijloc în contra mizeriei actuale, dar am constatat că această diviziune nu se poate întîmpla pe cît timp meseriile vor fi paralizate prin concurența fabricilor străine și în fine că educația noastră industrială este cea care cere sacrificii și că le merită mai mult
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]