KorAP: Find »[drukola/base=mușca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...226 227 228 ...250 >

6,230 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

din Demonul lui Lermontov. Tamara surîde, îmbătată de vorbe, scuturîndu-și din nou părul, răsfirîndu-și-l cu același gest scurt al mîinii. Doamne! oftează ea, cred că azi se sfîrșește chinul meu de șase ani... Asta înseamnă că n-o să-ți mai muști buzele cînd mă vezi din autobuz. Nu uita că după ce m-am împăcat cu soțul, am făcut o fetiță, el a devenit mai bun decît mi l-aș fi dorit... Cum m-aș fi simțit eu făcînd un pas greșit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rămîne cu ordinea? Afirmația lui Marx se referă la geneza omului, nu la existența lui. Doamna Teona rămîne cu privirea ațintită asupra brichetei, pe care o mișcă încet, cu vîrful degetelor, peste suprafața dosarului cu contractele aduse de mine. Își mușcă un timp buza de jos, apoi strînge colțul stîng al gurii într-un surîs calm, peste care albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nici ăstuia că sînteți inginer, mă sfătuiește doamna Cristescu. A dat cîndva și el la Politehnică... Vă mulțumesc! Sărut mîinile! spun, apoi mă întorc și ies. Afară, în aerul rece, fiori de căldură și furie mă trec, făcîndu-mă să-mi mușc buzele. Trebuie să ascund profesiunea mea de inginer. Și asta de ce?! Din cauza unor impotenți sau refulați niște "muncitori cu vorba", care aplică consecvent, dar nu și creator ceea ce li se spune. Îmi vine să mă duc acasă, în garsoniera mea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de un gest?!... Da-da, vei fi pus în discuția comitetului de partid! repetă Brîndușa, însoțindu-și vorbele de o simplă strîngere din umeri, semn că "asta-i situația". Pe ce bază? îndrăznesc eu s-o întreb după ce-mi mușc buza pe dinăuntru, să-mi fac curaj. Aveți ceva scris din partea doamnei față de care pretindeți că am fost obraznic? Dacă va fi nevoie, voi avea! răspunde ferm inginera-șefă. Să nu-ți închipui dumneata că aici, în combinat, te poți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îmi indică din nou unul din cele două scaune. Credeți că noi v-am face greutăți, tocmai dumneavoastră?!... Brunetul aruncă furios hîrtia pe birou, se uită scurt în tavan de parcă ar invoca o forță supranaturală, strînge din umeri și-și mușcă buza, înfiorat de o durere interioară. Se ridică, împingînd cu piciorul scaunul în spate, își ia paltonul și iese. Trag o fugă pînă la farmacie să iau niște picături, spune din ușă, nu înainte de a-mi arunca o privire scurtă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
chemi tu și-i atragi atenția, rezolvi mai mult... Va înțelege că... Nu, Cristina! hotărăște Brîndușa. Ca să-l chem, îmi trebuie măcar două rînduri, să am o bază... Cristina surîde larg, cu dinții încleștați, albi și frumoși, pregătiți parcă să muște. Și totuși, azi, de față cu președinta de sindicat, l-ai făcut de două parale fără să ai o... bază. Doar nu-ți închipui c-aveam să-i ofer sprijinul! Domnul venise pentru locuință... O să primească locuință cînd o să-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îi răspund. Izbucnim amîndoi într-un rîs gîlgîitor, că nu ne mai puteam abține. Al naibii să fiu dacă n-am vrut să mă botez în chiuvetă, zice Vlad. Fata asta e dracul gol! Ca un măr: te-mbie să muști din el, dar nu înainte de-a fi botezat. E trist, totuși, Vlade, nu găsești? îl întreb. O fată ca ea să fie pradă unor astfel de concepții... Treaba ei! strînge Vlad din umeri. A, apropo, tresare el, a sunat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Ioane, îi răspund, mai stau... Mda, zice Ion. Te cred: plăcerea contemplării în ziua a șaptea... Eu plec. La revedere! Mulțumesc, Ioane! îi spun, apoi închid interfonul. Vlad mai stă încă în scaun; privește abătut tabloul de comandă și-și mușcă buza de jos, oftînd din cînd în cînd. Mda, murmură el într-un tîrziu. O făcurăm și pe asta... În copilărie am fost copil de circ, mergeam cu motocicleta la zidul morții... Acum stau și mă întreb de unde aveam atîta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dat-o o va determina pe doamna blondă să declare că m-am purtat urît, ba chiar scandalos. Altfel, declarația dumneavoastră va ajunge în mîinile soțului delegatei. Don Șef stă cu privirea fixă, undeva spre mănușile din mîna mea; își mușcă rar buza de jos, respirînd adînc, de parcă ar ofta. În lumina slabă a becului de deasupra capului, văd cum un mușchi de sub ochiul drept începe să-i zvîcnească. Păcat! murmură el. Eu trăiam împăcat cu gîndul că am făcut-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
contravizită! îi strig eu, întinzîndu-i o cursă. De unde știi? Cine-i de gardă azi? Doamna Teodoru. Soția lui Teodoru, inginerul-șef al Zonei Întîi de la noi, spun eu. Livia se încruntă, făcînd un gest scurt, prin care vrea să-și muște colțul buzei de jos. Da. Și ce-i cu asta? mă întreabă. Eu lucrez tot în Zona Întîi, știai? Nu mi-a spus... Dar ce ți-a spus? Că..., începe Livia încurcată, dar se oprește brusc și face ochii mari

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

sau, în pat, când vrea să... Ei. Oricum. Hai să zicem că, de când locuim împreună, orizonturile mele s-au mai extins. Acum ia scrisorile și începe să se uite rapid prin ele. Și, ce faci, Danny? — Bine, mersi, zice Danny, mușcând din măr. Ce se mai întâmplă prin lumea marilor finanțiști? L-ai văzut pe frate-miu azi? Fratele lui Danny, Randall, lucrează la o companie de investiții financiare, iar Luke a luat prânzul cu el de mai multe ori. — Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
chinui mintea să găsesc o ieșire din situație. Uite, știu că am zis că nu mai cumpărăm mobilă. Dar asta e altceva. Pe bune, când vezi așa un unicat, trebuie neapărat să-l înșfaci! Nu mai zic nimic și îmi mușc buza. Luke se apropie în tăcere de dulăpior. Își plimbă o mână pe blatul acestuia, apoi ridică un shaker de cocktail, cu buzele strânse. — Luke, am crezut c-o să te amuze! Și c-o să-ți placă. Tipul de la magazin a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Elinor încuviințând. Nu, vreau să spun... filmul lui Disney. — A! Robyn pare interzisă, preț de o clipă. Am să mă gândesc! Păi... sunt sigură că poate fi o bună sursă de inspirație... Începe să noteze în agendă, iar eu îmi mușc buza interioară. Trebuie să pun punct acestei situații, acum. Haide. Zi ceva! Însă, din nu știu ce motiv abscons, nu sunt în stare să deschid gura. Mă uit în jur, admirând tavanul pictat, auriul din jur, candelabrele sclipitoare. Robyn îmi urmează privirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
tăi în drum spre aeroport. Pur și simplu nu mai știu altceva decât nunta, nunta, nunta! Chicotește. Numai despre asta vorbesc toată ziua. — Foarte de înțeles, spune Danny. Se pare că va fi ceva absolut extraordinar. Catherine Zeta-Jones o să-și muște mâinile de ciudă. — Catherine Zeta-Jones? spune Suze brusc interesată. Ce vrei să spui? Împietresc pe loc. Rahat. Gândește-te repede la ceva. — Danny, spun în treacăt. Am impresia că redactorul-șef de la Women’s Wear Daily e pe undeva pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
subiect. — I-ai spus lui Becky ce s-a întâmplat? zice Tarquin, și chipul îi devine brusc foarte grav. — Ăă, nu... nu încă, spune Suze vinovată, iar Tarquin oftează solemn. — Becky, Suze trebuie să-ți mărturisească ceva. — Da. Suze își mușcă buza și pare destul de rușinată. Eram la ai tăi acasă și eu am rugat-o pe mama ta să-mi arate și mie rochia ei de mireasă. Și, cum stăteam noi toți așa și o admiram, eu aveam o ceașcă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zice Luke, zâmbind cu toată gura către Michael. — Ba da, îți las! zic, roșie ca racul. Doar că până acum nu m-am gândit deloc la asta! Pentru a-mi disimula ceața din creier, iau o pară și încep să mușc din ea. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar așa, cum de mi-am făcut niciodată un testament? Probabil fiindcă nu m-am gândit niciodată că ar fi posibil să mor. Dar nu-i exclus, nu? Se poate întâmpla ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
O, Doamne. O, Doamne. — Și... îhm... ce fac ai tăi? — Îmi aduc aminte de toate pregătirile pentru nunta mea. Clatină din cap cu tristețe. Parcă a fost acum o mie de ani. Parcă n-am fost noi. — Vai, Tom. Îmi mușc limba. Îmi pare rău. Hai să schimbăm... Și știi care e lucrul cel mai groaznic? spune Tom, ignorându-mă total. — Îhm.. Părul tău, mai am un pic și zic. A fost cât pe-aci să-i zic. Lucrul cel mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
într-o juma de oră. — Juma de oră? Aproape scap telefonul din mână. Păi, ce mai stăm! Hai să mergem! Dar n-am geanta cu lucruri, n-am nimic cu mine. Și am nevoie de o groază de chestii... Își mușcă buza îngrijorată. Să trec pe acasă mai întâi? — N-ai timp de asta acum! zic panicată. De ce anume ai nevoie? — Costumaș întreg pentru bebe... scutece... chestii de-astea... Păi și de unde... Mă uit în jur pierdută, apoi, cu un val

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
asistenta, aruncându-mi o uitătură piezișă. — A, zic fâstâcită. Da, sigur. Scuze. — Nu, nici o problemă, spune Suze. Dați-i-o lui Bex. O merită din plin. Îmi zâmbește ușor jenată. Iartă-mă că am țipat la tine. — Nici o problemă. Îmi mușc buza. Iartă-mă că te-am înnebunit la cap întrebându-te întruna dacă te doare așa tare. — Nu, ai fost super. Pe bune, Bex. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Ați primit niște flori, spune o moașă care tocmai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
întrebe dacă le vreau. — Becky? Ridic ochii de la cafeaua de dimineață și îl văd pe Danny intrând în bucătărie. — Ușa era deschisă. Nu ești la serviciu? — Mi-am luat zi liberă. — A. Ia o felie de toast cu scoțișoară și mușcă din ea. Și zi, ce face pacientul? — Foarte amuzant. — Serios acuma. Preț de o clipă, Danny pare sincer preocupat și simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
atâta timp... Ridică din umeri cu tristețe și se bate ușor pe piept. Și asta-ți spune cineva care știe despre ce vorbește. Până la urmă, ceva din tine cedează. — Nu e vorba doar de serviciu. E vorba de... tot. Îmi mușc buza stângace. Cred că a fost mai afectat decât a lăsat să se vadă de... problema ta cu inima. — Să-i zicem incident. — Cum vrei tu. V-ați certat chiar atunci, înainte... a fost un adevărat șoc. Și asta l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546

notează Léon Poliakov - pe care societatea creștină Îl acordă ultimului bădăran” <endnote id="(455, I, p. 78)"/>. Alte proverbe și zicători populare culese În centrul și estul Europei completează imaginea evreului fricos : „Evreul poartă cizme cu pinteni ca să nu-l muște iepurele”, „Pe zece evrei cu nasul mare Îi vânezi ca pe iepuri” (proverbe germane) ; „Are evrei” [= Îi e frică] (expresie germană) ; „De ce tremuri, jupâne Iancule ? - Nu eu, pământul tremură”, „Jupân Leiba din fundul căruței”, „Las’ să ziche el, numai eu

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
deodată Mihai ; să vezi, am Învățat pe [câinele] Turmei să apuce pe jidani de fundul pantalonilor... Să vezi ce frumos ! O dată - hap ! și jidanul : oi ! și numai se lasă la pământ, iar Turmei se-nvârte hămăind În jurul lui, dar de mușcat nu mușcă” <endnote id="(377, p. 148)"/>. Și câinele Bălan, din nuvela omonimă a lui Nicolae Gane, este Învățat să sfâșie - anteriile țiganilor, de data aceasta. Cinofobia era o „boală profesională”, de care sufereau mai ales micii negustori ambulanți, „neguțitorii

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
să vezi, am Învățat pe [câinele] Turmei să apuce pe jidani de fundul pantalonilor... Să vezi ce frumos ! O dată - hap ! și jidanul : oi ! și numai se lasă la pământ, iar Turmei se-nvârte hămăind În jurul lui, dar de mușcat nu mușcă” <endnote id="(377, p. 148)"/>. Și câinele Bălan, din nuvela omonimă a lui Nicolae Gane, este Învățat să sfâșie - anteriile țiganilor, de data aceasta. Cinofobia era o „boală profesională”, de care sufereau mai ales micii negustori ambulanți, „neguțitorii cu din

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată ? - Știu pruverbul, zice Ițic, Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar e vorba Dacă-l știe și Grivei ! <endnote id="(440, p. 64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat deștept și că, În imaginarul

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]