5,816 matches
-
adoarme și legi și datorie, Ce slava umilește, ce n-are nimic sfînt: Antonie-i jertfește a lumii-mpărăție, Și află un mormînt. Nu sînt patimi mai nobili, mai mari, mai lăudate, Mai vrednici să s-aprinză În inimi bărbătești? Nădejdi, viață, cinste, simțirile-nfocate, Femeii le jertfești! Crezi tu că pentru tine răsare sau sfințește Acel uriaș falnic, a zilii domnitor? La patrie, În lume, la tot ce pătimește, Nimic nu ești dator?” Figura contestației (figura promisiunii ratate și a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfinte, ai sădit În ochii verzi, Ah, la dînși cînd cat, mă farmăc și de plăcere mă perzi. N-au mijloc de măsurare, ci de gene-mpovărați Și la milă la chinuri sînt porniți și Înfocați. Dar, vai mia, vro nădejde pute-mă-va bucura, C-oi dobîndi fericirea de-a-i slăvi ș-a-i săruta?” Interogația de la sfîrșitul poemului este, se Înțelege, pur tactică. Rațiunea poetului erotic este să nu triumfe. CÎntecul s-ar opri de Îndată ce obstacolul ar cădea. Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În transcendent. Nu-ți vine să crezi că ipocritul boier moldav Împinge libovul lui spre o asemenea metafizică: „Amar nouă, ce durere ne arde și ne topește, Noi murim, și lumea toată nimic nu ne folosăște! Nu-i scăpare, căci nădejdea de la noi este departe, S-o-nchegat lumina vieții cu apusul cel de moarte. Scăpare zicem, dar unde-i, cînd și viața ne omoară, Două inimi ce-s unite cînd să despart vor să moară. Ah, să murim, căci prin moarte vom
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Rămîne numai senzația de zădărnicie a lumii și dorința de cufundare În Întuneric. Tonul devine deodată sincer, mașinăria retoricii amoroase nu se mai vede: „Pătimire, tu ești numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai amară curînd a-mi agonisî! Mă lepăd de toate-a lumii, mă cernesc, mă Întristez Mă cufund În Întuneric, lumina să nu mai văz. Ochii facă-să izvoară și curgă de-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a Înspăimînta (citește: șantaja) o ibovnică mîndră și greu accesibilă. Seducătorul amenință cu exilul În imaginar și cu o moarte (tot imaginară) din care să tragă profituri. Avansează viziunea unei catastrofe personale și a unei generozități (mile) seducătoare: .,De-acum nădejdile toate de la mine s-au sfîrșit, Mori luîndu-mi ziua bună de ia ceea ce-am iubit. Mă duc, mă-ngrop În pustiuri, lumină să nu mai văz, Ah, ascultă-mă, stăpînă, pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndrăgostit. Finalul poemului („Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu”) lasă să se Înțeleagă că scenariul Îngropării În pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde nădejdea să se Întoarcă la viața liberă... b) În faza următoare, Îngroparea s-a săvîrșit. Îndrăgostitul e deja În exil și locul exilului este pustiul: „Am lăsat lumea și slava și-n pustii m-am Îngropat, Ca să scap măcar cu viață
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din teascurile tipografice ale Bucureștiului. Dar mai ales savuram desenele prietenului nostru Victor Ion Popa. În anul 1920 Victor Ion Popa a fost solicitat de G. Costa-Foru în redacția „Revistei Copiilor și a tinerimii”, la București, recomandat fiind de Iosif Nădejde și a fost angajat ca desenator și redactor (publică versuri și proză, pe lângă numeroasele sale ilustrații). La revistă colaborau nume ilustre de scriitori: Petre Dulfu, G. Bacovia, E. Lovinescu, Octavian Goga, G. Coșbuc, I. Simionescu, Nichifor Crainic, Șt. O. Iosif
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
democratice îl pun în evidență. Cunoscând în detaliu epoca primelor curente și mișcări democratice din România, A. a alcătuit o interesantă culegere, Amintiri literare despre vechea mișcare socialistă (1870-1900) (1975), în care a inclus și comentat mărturii provenind de la Gh. Nădejde, Zamfir C. Arbore, Sofia Nădejde, C. Mille, Constantin Bacalbașa, Jean Bart, Gala Galaction, H. Sanielevici, Dimitrie Anghel, Ștefan Petică, Tudor Arghezi și alții. A. are de asemenea meritul de a fi readus în circulație memoriile lui Constantin Bacalbașa, Bucureștii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
Cunoscând în detaliu epoca primelor curente și mișcări democratice din România, A. a alcătuit o interesantă culegere, Amintiri literare despre vechea mișcare socialistă (1870-1900) (1975), în care a inclus și comentat mărturii provenind de la Gh. Nădejde, Zamfir C. Arbore, Sofia Nădejde, C. Mille, Constantin Bacalbașa, Jean Bart, Gala Galaction, H. Sanielevici, Dimitrie Anghel, Ștefan Petică, Tudor Arghezi și alții. A. are de asemenea meritul de a fi readus în circulație memoriile lui Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată (1987-2000). Substanțialele note explicative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
alții, ani de-a rândul, În milioane de suflete, de gânduri, de minți, va fi pompată perseverent meschina porție de literatură românească vizându-i pe: Gherea, C. Mille, Anton Bacalabașa, Constantin Buzdugan, Traian Demetrescu, Gheorghe din Moldova, D.Th. Neculuță, Sofia Nădejde, A. Toma, Ion Păun Pincio, Al. Sahia, plus un procent oarecare de cronicari și de „scriitori burghezi progresiști”, restructurați firește: Eminescu, Caragiale, Creangă, Coșbuc, Vlahuță, Sadoveanu, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, ș.a. Dar să aflăm argumentele lui I.Vitner desfășurate În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să constituie un Îndreptar și un instrument de lucru al cercetării științifice a moștenirii noastre literare, este valabilă și pentru scriitorii noștri legați de clasa muncitoare ca: Gherea, Ion Păun Pincio, Traian Demetrescu, C. Mille, Anton Bacalbașa, A. Toma, Sofia Nădejde ș.a., după cum este valabilă pentru Eminescu, Caragiale, Vlahuță sau pentru Sadoveanu, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, ș.a.”. Să părăsim problemele de cercetare „științifică” a istoriei literare a anului și să ne Întoarcem la critică; am promis că vom schița imaginea acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sub conducerea partidului. Încolțiți ei folosesc orice mijloc pentru a zădărnici politica partidului la sate: zvonuri alarmiste, superstiții, amenințări și chiar asasinatul. Procesul de la Timișoara din anul 1949 a scos În relief aceste mârșăvii ale chiaburilor; ei (speră) Își pun nădejdea În ațâțătorii la război, speră că toate crimele vor rămâne nepedepsite, pentru că Îi va scăpa Vocea Americii de care ei ascultă. (Ă). Dacă În această nuvelă Petru Dumitriu sublinează mai ales lupta pentru Înlăturarea resturilor vechii orânduiri sociale la sate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cenaclu era Maxim Gorki. Exista și o ierarhie. De obicei unul sau mai multe cercuri literare erau Îndrumate de un cenaclu În care activau pe lângă tinerii scriitori și scriitorii deja consacrați. Nu cred că mai este cazul să precizăm câte nădejdi se puneau În seama cenaclului pentru revigorarea și Întărirea frontului cultural, pentru creșterea de noi cadre; nu cred că mai este cazul să precizăm că procentul de efemeride a Întrecut cu mult așteptările; nu numai din perspectiva de azi, când
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre Gherea - pe care manualele burgheze abia-l pomeneau - dar și despre poetul D. Th. Neculuță, sau criticul Ionescu Raicu Rion. (Ă). Spațiul larg acordat curentului Contemporanul, felul În care sunt tratați criticii (Gherea, Bacalbașa, Rion), prozatorii (C. Mille, Sofia Nădejde, St. Basarabeanu, Paul Bujor, A. Bacalbașa) și poeții acestui curent (I. Păun-Pincio, Traian Demetrescu, C. Mille, N. Beldiceanu, D.Th. Neculuță. A. Toma) reprezintă un adevărat act de reparație a unei nedreptăți istorice. (Ă). Se Încearcă chiar și o delimitare a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vădesc un contact cu viața poporului și frământările de atunci. «Dincolo de stângăciile Începutului Într-o limbă care abia se mlădia pentru o Întrebuințare literară În versuri dincolo de urmele lăsate de o tradiție ostentativ-pedantă, dincolo de accentele mistice religioase În care toată nădejdea se pune În intervenții divină, se simte pe alocurea În această operă contactul cu actualitatea cu viața poporului». (CI. IX, II, pag. 48). Se citează apoi versuri ca: «Mi-ai suit păgânu-n ceafă Cu rău ce ne fac și ne
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o expresie cvasi-ermetică: «Anii cei tineri Își leapădă Pagina zilei ce scăpată Ca să-și Îmbrace, frumoșii, Rufele zeilor roșii». Tirania vorbelor Îi urmărește uneori pe Dan Deșliu, Baconsky, Frunză etc. În poemul Mesaj, Vintilă Ornaru vrea să-și exprime bucuria, nădejdile, visurile cu care intră În anii primului nostru cincinal. El nu știe Însă să-și concretizeze tema. Faptul că s-a referit la tractoarele ce se vor fabrica În anii ce vin În număr mare Încă nu Înseamnă realizarea imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
304, 331, 333, 336, 337, 342 Munteanu, Ion 98 Munteanu, Zizi 94, 95, 96, 222 Murnu, Gh. 9 Mușa, I. D. 320 N Nagy Istvan 12, 297, 298, 308, 309 Nasta, Nicolae 30, 191, 285 Natra, Sergiu 122 Nazim Hikmet 137 Nădejde Sofia 117, 119 Năfrămiță, A. 191 Năstase, Dămian 119 Năstase, Elena 227 Neculută, D. Th. 115, 118, 119, 198, 232, 234, 280 Necuriță, Gh. 52 Nedelcu, Șerban 30, 326 Nedelcu, Ștefan 146 Nedoșivin, C. A. 343 Negrea, Al 275 Negrune
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-ne taina pe care-o ascunzi. Dintre toți scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai adînc. Deși ești luminat acum de razele soarelui, te-ai vînzolit cîndva printre temeliile acestei lumi. Acolo unde ruginesc nume și corăbii necunoscute, unde putrezesc nădejdi nerostite și ancore, acolo unde fregata pămîntului acestuia poartă, ca rest, în cala-i ucigătoare, oasele a milioane de înecați, acolo, în acea teribilă împărăție a apelor ți-a fost sălașul preferat. Ai umblat prin locuri pe unde n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și ajungea la arborele-mare, aceeași privire fixa se ațintea asupra banului de aur prins acolo; înfățișarea lui trăda atunci aceeași hotărîre de neclintit, aceeași fixitate, la care se adăuga parcă și umbra unei dorințe aprige, dacă nu chiar a unei nădejdi. într-o dimineață însă, ajungînd în fața banului de aur, păru să simtă o atracție nouă pentru figurile și inscripțiile stranii gravate pe el, ca și cum abia acum ar fi început să descifreze, în lumina obsesiei lui, tîlcul lor ascuns. Și e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Ahab și rămase, un timp, liniștită. Ă îi întorc spatele soarelui. Ce faci, Tashtego? Vreau să-ți aud ciocanul! O, voi, catarge, turlele mele de neînfrînt! Tu, chilă trainică și tu, cocă lovită numai de zei, tu, punte de nădejde, tu, cîrmă trufașă și tu, prova îndreptată spre Pol - corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să pieri fără mine? Să fiu lipsit oare de ultima vanitate a celor mai de rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cade; adevărul este cercetat, minciuna este condamnată; înșelăciunea este acuzată, nevinovăția se recomandă; mândria se leapădă, smerenia se înalță; se predică pocăința, se arată că pacea trebuie urmată; se cere protecția împotriva dușmanilor, se făgăduiește eliberarea (sclavilor); se nutrește o nădejde sigură și ceea ce este mai presus decât toate acestea, sunt cântate tainele lui Hristos”. În viziunea nicetană, psalmodierea are un bogat conținut teologic. Prin cântarea psalmilor se repetă doctrina cu privire la Nașterea Mântuitorului și lucrarea Sa în lume. Sunt arătate apoi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
frați preiubiți” și cu care se ruga și priveghea cântând imne de slavă lui Dumnezeu. Sfântul Niceta de Remesiana întruchipa omul duhovnicesc. A fi duhovnic înseamnă a trăi în Duhul care unește pe toți credincioșii în comuniunea de credință, de nădejde și de dragoste a sfinților. Manifestarea dragostei față de Dumnezeu se realizează prin părtășia la comuniunea sfinților, alăturându-ți glasul inimii în imnul păcii și al dragostei pe care îl cântă cetele cerești, preamărind pe Dumnezeu. Din scrierile sale și din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în bine, urcările, adică gândurile care duc la Dumnezeu sau coborârile, adică toate cele pământești și trupești. Războiul cu duhurile și cu patimile poate fi dus, după spusele părintelui Serenus, folosindu-ne de câteva arme: credința, platoșa dragostei și coiful nădejdii mântuirii. Cu referire directă la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă doar îndemnându-i, nu și obligându-i să înfăptuiască cele rele. Diavolul poate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai puțin și mai anevoie? De aceea nu am îngăduit până la această vârstă să locuiască nici un tânăr cu mine, pentru ca exemplul meu să n-aducă altuia vreo deznădejde” (cap. IV ). Referindu-se la învățătura apostolică, despre cele trei virtuți: credința, nădejdea și dragostea, numește și trei motive care-l împiedică pe om să se abțină de la păcat și vicii: 1) gheena și teama de legile de aici; 2) speranța și dorința împărăției cerurilor; 3) sentimentul binelui împreună cu dragostea pentru virtuți. Mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în controversele doctrinare, petrecuse mult timp în Egipt, cunoștea și înțelegea teologia greacă, știa orașul Constantinopol și era apreciat pentru sfințenia vieții și pregătirea sa. Nu în ultimul rând, trebuie să amintim că era un prieten de mare încredere și nădejde al lui Leon. Cartea I (6 capitole) combate ,,hidra ereziilor“, enumerând ebioniții, sabelienii, arienii, enomienii, macedonienii, forinienii, apolinariștii și pelagienii. Mai apoi insistă asupra ereziei pelagiene arătând că, potrivit acestei concepții, scopul venirii Mântuitorului nu a fost să mântuiască lumea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]