6,962 matches
-
neînțelegând, aceste scorpii, revoluția mondială, sau intelectualii lași și corupți, legionari sau nu, care murdăresc tot ce ating”... ejusdem generis!... Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată inamică, au fost târâți În injustiție continuă și flagrantă, eșuând, mulți dintre ei, dacă nu În Închisorile staliniste, cele mai fioroase ale Europei, Într-o marginalitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic a concepțiilor pitagoreice grecești (nimic mai naiv de altfel decât să acceptăm ad litteram informațiile antice privitoare la alcătuirea lumii; acestea nu sunt realități, ci „imagini“, deseori puternic deformate și chiar inventate. Este greu, iar uneori imposibil să extragem din ele „adevărul“). Recuperarea dacilor se Înscrie În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
geto daci“, prin care se sugerează unitatea geților și dacilor, existența unui singur popor. Se invocă, printre altele, autoritatea lui Strabo, geograful grec din secolul I Înainte de Cristos, care scrie că geții și dacii vorbeau aceeași limbă. Ar fi Însă naiv să ne Închipuim că Strabo (sau Poseidonius, de la care are probabil informația) cunoștea chiar atât de bine dialectele tracice. Ne lovim mereu de această utilizare, lipsită de spirit critic, a surselor antice. Un popor geto-dac poate să existe din punctul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
imaginat cum ar fi putut să fie altfel, date fiind tensiunile și frustrările acumulate, ca și imposibilitatea dialogului. În celelalte țări est-europene, În anii ’80 se pun bazele unei tranziții. Gorbaciov, firește, nu a vrut să Îngroape comunismul. A crezut, naiv, că Îl revigorează, infuzându-i o doză de libertate. Dar cum să consolidezi o dictatură prin libertate? În felul lui, Ceaușescu era mai logic decât Gorbaciov. În Uniunea Sovietică, și cu atât mai mult În Ungaria sau În Polonia, s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
această privință din nou la lucrarea lui Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului României. 5. Dionisie Eclesiarhul, Hronograf 1764-1815, București, 1987, p. 83. Tot la Dionisie și o descriere detaliată a focului din 1804. În ansamblu, este o evocare pitorească și naivă a epocii, așa cum a văzut-o și a Înțeles-o un bucureștean de rând. 6. Un bun ghid al Bucureștiului, cu multe informații istorice și bogat ilustrat: Rolf Peter Reimer, Bukarest. Kultur-Historischer Stadt-Führer, București, 2000. </endnotelist>
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca în filmele lui Șușkin. Schimb priviri încurcat-amuzate cu Andrei. Suportăm cu stoicism „concertul”. Întâlnirea de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de patetism desuet, naiv, de oameni abandonați, defazați, rătăciți la o margine de lume. Este de-a dreptul înduioșător să-i urmărești. Un „eseist” de prin partea locului, aflând că sunt din Moldova, se grăbește să-mi declare, pe un ton de cunoscător, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se situau în plin paradox axiologic. Astfel, la Paris, un inteligent și talentat poet din echipa noastră tot ce vroia de mult timp era să viziteze Hotelul Ritz, unde a stat în ultima noapte Prințesa Diana. Și în excitarea sa naivă m-a întrebat de câteva ori dacă am văzut tunelul în care prințesa și-a găsit sfârșitul. La bordul trenului am avut de asemenea o doamnă-autor de vârstă mijlocie, pe care o vedeam mereu grăbită. De fiecare dată când trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
provinciei”, ascensiunea mea „bruscă” socială le-a apărut în primul rând nu ca un semn al unei cvasi-liberalizări în domeniul literaturii, ci o probă a talentului și vigorii deosebite ale lui N. Breban de a se cocoța în vârful puterii. Naiv cum eram, în zilele și săptămânile când, la Paris, în vara lui ’71, pregăteam demisia mea și protestul față de „Tezele din Iulie” - începutul dictaturii personale a lui N.C. —, secondat și sfătuit de D. Țepeneag, Gh. Pituț, dar și de Monica
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după perioada rigidă stalinistă, la începutul deceniului șase, „asistați” și sprijiniți de o splendidă pleiadă de tineri critici, noi am intrat, deplin conștienți, în această „luptă esențială”: nu contra ocupației sovietice sau a slugilor și instrumentelor lor, ar fi fost naiv, deoarece împărțirea Europei se făcuse, cu oarecare cinism, la Ialta și mândrul și puternicul Occident părea preocupat mai ales de refacerea industriei și de lupta internă contra stângii extreme și explozive! Nu, spre deosebire de perioada stalinistă - ’47, ’48 - ’60, ’64 - când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
imperii străine și de spiritul lor arogant și totalitar, dacă nu „litera scrisă”?! Cea bisericească, la început, cu Coresi, Samuil Micu și alți „creatori” și traducători de cărți sfinte, apoi cu cronicarii moldoveni și munteni, și apoi cu primele producții naive ale unor boieri, cu susținerea unor domni, la curțile lor, a unor scribi sau călători străini, bibliotecari sau „aventurieri”, spirite curioase deschise lumilor de la marginea imperiilor, și-apoi furtuna pașoptiștilor, care au schimbat moda vestimentară, dar au fost și „importatori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de partid. E drept, personajul cel mai palid, dar... totuși! Încă o dată, spre stupefacția „lor”, atunci și mai târziu, la primul meu roman am învins „pe terenul lor și cu armele lor”!, fapt ce i-a făcut pe nu puțini, naivi sau invidioși, a decreta „carierismul lui Breban”! Dar... după vara mea pariziană din ’71, când mi-am trimis demisia de la România literară și am atacat acolo „Tezele din Iulie”, semnalând începutul dictaturii personale a lui Ceaușescu și-apoi, în februarie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucru e posibil, ba, se spune, chiar lăudabil, în „alianțele” și contractele pe care omul social le leagă și le rupe în activitatea sa dinamică, acest deziderat e cvasi-imposibil. Cu cât poziția sa socială e mai înaltă, cu atât enunțul „naiv” de mai sus se dovedește aproape irealizabil; dacă el este acceptat și aplicat în toată corectitudinea, în plenitudinea sensului său. De altfel, „contractele umane” diferă mult de cele financiare, în care anumite repere pot fi verificate și cuantificate la centimă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aparatcici, ba la Moscova, ba la New-York, sunt din ce în ce mai rizibile!...Ă Cred însă că violența, singulară, a revoluției, uciderea potentatului va fi „un semn” de deșteptare cu adevărat națională, de „maturizare civică și politică” a românilor, de pierdere a acelei naive credințe într-un „drăguț de împărat”! Revoluțiile încep, de altfel, cu „uciderea stăpânului absolut”. Englezii au făcut-o în secolul al XVI-lea, francezii la începutul secolului al XVIII-lea, noi și nemții am scăpat de tiranul nostru doar târziu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încărunțit, Ramez Jaraisi este creștin și comunist o redundanță regională în fruntea coaliției municipale Nazareth Democratic Front, regrupându-i pe moderații de toate tendințele. Mai exact spus: pe non-islamiști. Mă primește în biroul său de primar, sub un tablou mare, naiv, în care, îmbrăcată în rochie albă de mireasă și cu un buchet în mână, Sfânta Fecioară primește în grota boltită vizita unor îngerași cu înfățișarea cam tristă, alături de un Iosif cu brațele ridicate spre cer. Primarul e dornic să afle
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Arta sulpiciană, mi-a explicat el, este anume concepută pentru a ne vindeca de idolatrie. Imaginile pe care ni le oferă sunt atât de explicite încât, rugându-ne în fața lor, știm că avem neapărat a trece dincolo. Poza cea mai naivă se citește ca o hieroglifă; ea ne ajută să ne detașăm de formele exterioare și să vizăm spiritul." Iată o ingenioasă cacodicee amintind de felul cum apărea Răul în teodiceele de altădată: credința îl exonerează pe bunul Dumnezeu de răul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mică cruce pe Via Dolorosa, pentru a-și da seama că ar fi fost cel puțin neplăcut să nu le satisfacă așteptările oferindu-le o recuzită pe măsura pungii fiecăruia. Voltairienii și misticii, care împărtășesc în secret disprețul față de aceste naive contrafaceri, amuzați și unii și alții de faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar nu și puștoaicelor care aleargă prin grădini cum ar face-o și în Luxemburgul parizian. Întâlnirea normalității cu extraordinarul, există oare vreun giuvaier mai adevărat? Poate că n-ar trebui să împărtășesc hârtiei această emoție poznașă, iresponsabilă și foarte naivă (oare ce le învață învățații islamiști pe aceste ștrengărițe în școlile Wafq? Să recite Coranul? Să strige slogane?), la numai două zile după răzmerița din fața porții Maghrebienilor, care a provocat emoție în oraș și în întreaga lume. Pentru că alaltăieri, la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și cravatele roșii la gâtul micilor pionieri fruntași. Vin prost, autoservire, neoane prăfuite, farfurii de plastic și fructe de livadă ca desert. Cântece fals mobilizatoare reluate în cor de toată lumea. Nu tu cravată, nu tu tocuri înalte. O bună-dispoziție generală naivă, contagioasă, cam cum vor fi fost odinioară sărbătorile într-un colhoz. Dacă s-ar fi făcut vreun sondaj printre participanți la nunta de la luxosul hotel Sheraton din Beirut, "cauza justă a poporului irakian" ar fi obținut toate sufragiile, la egalitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veacurile, și dacă vreo oiță rămâne din nebăgare de seamă în urmă, ea se simte dintr-o dată debusolată, privată de destinație, nemaiștiind încotro s-o ia. Constituiam dovada vie și plină de pocăință a acestei realități. A vizita singur Tabgha, naivul și bicisnicul ei mozaic monocolor, cu cei doi pești ai lui uitându-se la cerul pe care se profilează patru pâini într-o paporniță, sau a rătăci printre colonadele pseudosinagogii din Capernaum e ca și cum ai sta tot timpul posomorât într-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
existența alor mei. Securitate, autoapărare, supraviețuire. Cât despre rufele murdare, ele se spală în familie. În fața acestui right or wrong, my family, nu rezistă niciun fel de raționament sau mărturie. Ele vor fi puse pe socoteala vreunui parti-pris abuziv sau naiv. Cu excepția câtorva supraoameni (ca Pierre Brossolette care, la Londra, a avut îndrăzneala să-l înfrunte pe de Gaulle, după care s-a dus să moară pentru el), cine se poate lăuda că a scăpat de lucrătura migăloasă și desăvârșită a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Poate că-i mai bine așa: o carabină într-o eventuală expoziție consacrată evanghelizării beduinilor ar fi un exponat dintre cele mai curioase. 6. Refuzul de a statua Acum câteva zile, un student franco-israelian m-a descumpănit cu o întrebare naivă și stânjenitoare care nu mi s-a mai pus niciodată. Spre finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia se încercase o abordare structurală a celor trei monoteisme, el m-a întrebat către care anume înclin personal
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Corm, fost ministru al Economiei, doctorului Kamel Mohanna, președinte al Amel Association, lui Nahla Chahal, cercetător în Științe Sociale, precum și multor altora; toți au contribuit în a face dintr-un spirit candid venit de departe un om ceva mai puțin naiv. Fie ca toți să găsească aici expresia întregii mele gratitudini. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putere acum jumătate de veac: poezia lor simplă și dulce mi-a fermecat sufletul și a fost pentru mine primul model după care am îngânat și eu recitative, intrate apoi în literatura orală a acelor locuri. Unele din aceste producții naive le-am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și nici eu nu-mi mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel care dă dreptate orfanului și văduvei și care iubește pe străin; el e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răspunde mândru cerșetorul; îți atrag atenția că nu-ți cer sfaturi, ci monede. Virtuțile sunt instituții omenești; pasiunile, divine. Patima nu se leapădă ușor cum ai arunca un strai. Sărăcia nu e vițiu; e ceva mult mai rău. O fată naivă se prezintă la un confesional, îngenunche și așteaptă. De la o vreme, văzând-o că tace, preotul o îndeamnă. Hai, vorbește, mărturisește; ce-ai făcut? N-am făcut nimic. Atunci du-te și fă ceva. Și după aceea vino la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în scenă două personaje în aparență ofidiene. Scorpia și Samodia (fiul ei capabil să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]