5,700 matches
-
a doua, ea este raportată la aceste caracteristici. Iscălit P. Bătăușul, articolul său despre cartea Ion Vodă cel Cumplit a lui B.P. Hasdeu pleacă de la premisa deosebirilor nete dintre știința istoriei și artă, ajungând la concluzia că autorul a amestecat nefericit procedeele; Răzvan Vodă, piesa aceluiași (apărută întâi sub acest titlu), este confruntată cu definițiile dramei date de Aristotel și Schopenhauer și cu dramele lui Shakespeare; fabula lui G. Sion este opusă definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat în căutarea experienței originare, poate fi asemuit marilor damnați ai lumii și, cum spune Constantin Ciopraga, marilor nefericiți. Dacă nu și-ar fi umbrit prestigiul cu simpatizarea legionară, destinul tragic al lui Mircea Streinul, frânt prea repede, autorul unei opere impresionante până la numai 35 de ani câți i-a hărăzit soarta, o mare speranță a literaturii interbelice, ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năprasnic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul, ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a „realizării esenței“, el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întâlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
au ca numitor comun încercarea de a reconstitui suferințele unor personaje de condiție socială umilă, de obicei aparținând mahalalei, sau ale unor conștiințe dislocate din normal. Motivele, circumstanțele sunt diferite, dar, în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații dificil de lămurit produc derută și suferință continuă, nebunie, crimă, moarte. Absența lucidității, manifestările instinctuale, relativitatea reperelor, sărăcia, primejdiile și brutalitatea instaurării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
c) Institutul European Iași pentru prezenta ediție în limba română ISBN 973-586-177-1 PRINTED IN ROMANIA NICHOLAS M. NAGY-TALAVERA N. IORGA O BIOGRAFIE Traducere de Mihai Eugen AVĂDANEI Cuvînt înainte de Kurt W. TREPTOW INSTITUTUL EUROPEAN 1999 Era în primăvara lui 1932. Nefericita perioadă în timpul căreia Nicolae Iorga fusese prim-ministru se apropia de sfîrșit. Stătea pe prispa casei lui din Vălenii de Munte, contemplînd tăcut amurgul, cu piscurile Alpilor Transilvani, Carpații, licărind în depărtare. Fiul credinciosului său locotenent politic, profesorul Dimitrie Munteanu-Rîmnic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la toate într-un sat din Moldova 5. Dar ceilalți membri ai familiei Arghiropol și-au menținut statutul. Gheorghe Arghiropol s-a însurat cu Elena Drăghici, căsătorie din care s-a născut Zulnia, mama lui Iorga. A fost o căsătorie nefericită. Elena Drăghici era o fată bine educată și vorbea cîteva limbi. Fiică de vornic 6 pe numele lui Iordache Drăghici, nu avea prea multe în comun cu soțul ei. Căsătoria a fost desfăcută prin divorț, dar nu înainte de nașterea a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai mult68. Dar Parisul sfîrșitului de veac a reușit să pătrundă în lumea izolată în care se retrăsese savantul Iorga: Parisul lui Ravachol și al bombelor anarhiștilor explodînd în jurul lui; cea a Președintelui Saadi Carnot; cortegiul bine intenționatului și nefericitului împărat al Braziliei, Don Pedro, străbătînd Place de la Concorde; al obtuzului antirepublican Boulanger și al lui Paul Déroulède, pe care Iorga îl califica drept "naționalist"69; și al demonstrațiilor periodice la statuia Strasbourg. Era perioada Antantei Cordiale franco-ruse, cu care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și familia lui recunoștea că ego-ul său era imens și multă lume vorbea despre "complexul exagerat de moralitate" sau despre "complexele de persecuție" ale lui Iorga 115 . Simțul său accentuat al rectitudinii morale nu era produsul unei copilării împovărate și nefericite (la urma urmei, pot fi trase concluzii diferite din încercările provocate de sărăcie). Poate că este păcat că puțini din cei din viața publică păreau să aibă un astfel de simț, atunci cînd România avea nevoie de mai mulți. Putem
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a descris țelurile "Sămănătorului": el susținea că scriitorii revistei simțeau că pierduseră prea multă vreme adînciți în amărăciunea lor și în durerile lor trecătoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost cel care, în 1967 (cînd România a ieșit iar de sub stăpînirea dușmanului ei național), i-a spus în bătaie de joc autorului cărții de față: "Noi, românii, sîntem mari patrioți; dar, din păcate, ne aflăm într-o foarte, foarte nefericită poziție geografică. Trebuie să acționăm în direcția interesului național, iar uneori trebuie chiar să ne vindem țara dușmanilor noștri: dar, a avertizat el, nu efectuăm nici o livrare după vînzare". E greu de digerat o asemenea afirmație, după cum greu de digerat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de paisprezece milioane de români pentru cauza comună. În lucrarea Relation des Roumains avec les Alliés (Iași, 1917), el analiza relațiile românilor cu Antanta. Dar maniera expeditivă a lui Iorga avea limitele ei. În Histoire des Russo-Roumains (Iași, 1917), descrie nefericitele relații dintre România și Rusia. Din punct de vedere istoric, analiza lui Iorga este incontestabilă. Șeicaru și-a exprimat dorința ca această carte să devină manual în România. Problema rezida în sfera politicului. Iorga își amintea că atunci cînd ambasadorul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
literară pentru școli, tineret și comitetele bibliotecilor școlare ca instrument de păstrare a standardelor morale ale oamenilor "amenințați de scriitorii monstruoși și de apelurile la poftele bestiale". În acești ani s-a produs un incident memorabil. Era la începutul unei nefericite controverse iscate între Iorga și alt mare reprezentant al spiritului românesc, Mircea Eliade. Eliade era pe atunci tînăr student al Facultății de Filosofie a Universității din București. A devenit ulterior filosof religios, poate cel mai bun interpret al misticismului creștin-ortodox
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lupta pentru afirmarea ei națională. Toate națiunile erau sacre pentru Iorga. Avea cunoștințe istorice imense, dar a ști nu înseamnă neapărat a prezice lucruri care urmează să se întîmple. Iar atunci cînd Italia a înghițit Albania, Iorga a fost foarte nefericit. Atunci cînd a scris Scurtă istorie a slavilor răsăriteni: Rusia și Polonia (București, 1919), Iorga s-a temut, ca de obicei, că oamenii nu o vor citi. Ar fi păcat dacă n-au făcut-o. Lucrarea aceasta merge pînă la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau singurele cărora trebuia să le țină piept. În cele din urmă, Iorga, politicianul istoric care considera orice aflat sub nivelul unei poziții politice drept o "dezertare, o trădare a cauzei", a devenit între 1931 și 1932, în împrejurări foarte nefericite, șeful unui guvern. Nu avea să fie cea mai bună șansă pentru el ca să dovedească că-și poate sluji țara. Situația nefavorabilă a contribuit în foarte mare măsură la eșecul său. Dorise dintotdeauna să-și slujească țara bizuindu-se pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale, Iorga nu a renunțat la politică pînă în ultimul moment al vieții sale. Va continua să spere că țara sa va apela la el. În 1938, în timpul Dictaturii Regale, cînd va deveni unul dintre cei mai iluștri (și mai nefericit) susținători, Iorga a fost ministru de stat, Președinte al Senatului Corporativ și membru permanent al Consiliului de Coroană. Iorga nu era niciodată pasiv față de nimic, astfel că a răspuns acestor atacuri. Dar lupta fără să vrea în cadrul structurii și totodată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de omniprezența și respingătoarea corupție orientală. Toți acești factori și-au intensificat acțiunea pe la sfîrșitul anilor '30, cînd s-a înregistrat și o intensificare a violenței aripei de dreapta. Toate acestea nu erau îndreptate numai împotriva ungurilor. Ele erau trăsături nefericite ale vieții românești și ale guvernului României, care și-a definit totuși clar poziția. Atîta timp cît ungurii pîndeau momentul propice, fiind ostili ideii de a trăi într-un stat guvernat de o majoritate românească, de ce naiba trebuiau românii să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se adăugau fisurilor apărute în cadrul Sistemului de la Versailles, accentuate de Depresiune. Aceste îndoieli tot mai mari erau încurajate de agresiunea energică a naziștilor și a fasciștilor italieni (ca și a celor japonezi) și de politica dezastruoasă a "concilierii". Vremurile acestea nefericite vor servi drept ultima picătură a ultimilor ani ai vieții lui Iorga, în timpul cărora nazismul va merge din triumf în triumf, călcînd lumea în picioare. Dar el își va păstra credința în victoria finală a Occidentului și în înfrîngerea nazismului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sus și-n jos), îmbrățișînd oameni pe care nici măcar nu-i cunosc și bătînd pe loc din picioare în sunetele sălbatice ale muzicii negre. Copiii sînt crescuți în mijlocul unor astfel de ambianțe morbide și devin cu timpul chiar și mai nefericiți decît părinții lor9. Într-un moment de răscruce pe care nu-l agrea, Iorga încerca să rămînă el însuși, preocupat de România, de bunăstarea și interesele acesteia (așa cum le concepea el). Toate inconsecvențele lui Iorga nu par să fie chiar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prosperat (în vreme ce soția lui era în închisoare!), dar "ceea ce vine de haram, de haram se duce"; după unele calcule financiare greșite și investiții catastrofale, afacerile domnului Boeru au dat faliment. După ce a lîncezit mulți ani de zile în închisorile românești, nefericita doamnă Olga Boeru a fost eliberată, a obținut un pașaport și a venit la München, dîndu-și seama că soțul ei trăia în stare de bigamie. Așa cum își amintesc românii care trăiesc acolo, s-a declanșat un conflict înverșunat, în urma căruia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1902 și Sate și preoți din Ardeal, București, 1902. În volumul din urmă, Iorga scotea în evidență felul în care țăranii, conduși de preoții lor, au luptat să-și păstreze naționalitatea română. Argumentul său era surprinzător de asemănător cu discursul nefericit al lui De Gaulle, "Vive Québec Libre!" ("Trăiască Québec-ul liber!"), ținut în Canada franceză. De Gaulle descria supraviețuirea francezilor canadieni, conduși de preoții din satele lor, care i-au ajutat să-și păstreze identitatea 136 Neamul românesc în Ardeal și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-l și ascultându-l pe remarcabilul Victor Perez-Diaz. Le datorez, lor și lui Annette Wieviorka - a cărei analiză magistrală privind reacția ambivalentă a Franței postbelice la Holocaust din Déportation et génocide a marcat profund propria mea versiune a acestei povești nefericite -, mulțumiri adânci. Concluziile mele despre „Europa ca mod de viață” au fost influențate În mare măsură de scrierile unui strălucit avocat internațional, Anne-Marie Slaughter, ale cărei lucrări despre „statele dezagregate” pledează convingător pentru forma de guvernare internațională practicată de Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plătite de patronii germani În timpul războiului, cei din Europa de Est, Balcani, Franța și Beneluxului erau mai avantajați decât la ei acasă. Iar lucrătorii sovietici (peste 2 milioane munceau În Germania În septembrie 1944), chiar dacă fuseseră aduși cu forța, nu erau neapărat nefericiți - cum povestea după război una dintre muncitoare, Elena Skriabina: „Nimeni nu se plângea că a fost luat de nemți să lucreze În industria germană. Era singura noastră ocazie să ieșim din Uniunea Sovietică”. Nu toate persoanele strămutate erau la fel de Încântate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înainte de a primi cartelele de alimente: „În lumina proiectorului, am putut vedea cum majoritatea și-au Întors privirea după ce filmul a Început și au rămas așa până la sfârșit. Azi sunt convins că milioane de oameni și-au Întors astfel privirea... Nefericitul meu popor era În același timp sentimental și insensibil. Nu voia să fie zdruncinat de evenimente și n-avea nici un chef să se «cunoască pe sine»”4. Când Aliații au abandonat, În sfârșit, eforturile de denazificare, pe măsură ce se contura Războiul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]