6,174 matches
-
și lumea lor (1943), Poezia și cunoașterea etnică (1944), Ipostaze ale luminismului românesc (1975) dar și autor al atâtor alte cărți, toate scrise cu exigența omului de știință și cu talentul literatului care debutase din copilărie cu poezii, Iașiul fiind onorat cu volumul Evocări, apărut la Ed. Agora-Iași, în colecția “ În duhul adevărului. Crez și mărturii”, volum epuizat în librării. „Evocările” captivează prin căldura sincerității, a informației culturale trăite -(și cât de bogată!)-, a stilului vorbit, cât și prin conștiința că
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
despre ” Alecsandri-drumul vieții și al creației sale” și despre ”Zahei-Orbul”, romanul lui V. Voivulescu, pe care-l lecturase în manuscrisul oferit de doctoral-poet de seamă și romancier. Papadima a fost invitat să vorbească și de plurisemantica ouălor roșii. S-a onorat pasional, cu final: “Oul dogmatic”al lui Ion Barbu, poetul esențial cunoscut de toți liceenii și ca axiomatician dar mai puțin cunoscut ca legionar de simțire. La fereastră întotdeauna, scrie Papadima, asculta discret un tânăr gardian care făcea liceul la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
succes, directorul Liviu Rebreanu a putut să rostească entuziast în loja unde erau și filosoful Ion Petrovici, pianista Cella Delavrancea: “putem fi liniștiți că are cine să ne continue”. Și i-a felicitat pe conferențiarii care, mai apoi, au fost onorați cu decretul și medalia Meritul cultural. Martirizatul atâția ani, Pan M. Vizirescu precizează: “Ovidiu Papadima a fost și rămâne una din personalitățile cu rost bine determinat în dezvoltarea culturii noastre”. Cine nu are de învățat de la asemenea creatori care au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fizica la un capăt al spectrului și o parte gingașă a anatomiei feminine la cealaltă. Vai, mă număr printre cei care sunt mai aproape de metafizică pe acest continuum al feminității. Despre cele câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sânge, pe scoarță de goruni. Decizia de la Praga, cu amplu sens valoric, Devine, pentru România, un nou reper istoric. Vizita președintelui american la București Un nou președinte american Este oaspete pe plai dâmbovițean. Nu-i o vizită doar de curtoazie... Onorează, de fapt, o nouă Românie. Deziluzii Marile deziluzii vin, deși e greu s-accepți, Adese de la cei care nu-te-aștepți. Cunoașterea semenilor - demers util - Se dovedește un lucru foarte dificil. Democrație Filosofia socială susține că democrația, Nu are nimic comun cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de a-l sprijini pe Unchiul Sam, L-a cam ofensat pe vărul Jaques. Numărul de pe tricou Jucătorul nu poartă, pe tricou, o cifră oarecare, Ci o istorie sportivă, scrisă cu sudoare. Prestația lui e doar o verigă, Care-l onorează, dar îl și obligă. Definiție Epigrama este, în sine, Un „Kalașnikov” cu rime Care, prin vorbențelepte, Metehne vrea să îndrepte. Epigramistul Cu o inspirație divină Ideile ingenios lembină... Doar când se îmbată criță, Are mâncărime la... peniță. Limbaj În era
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
o „Dedicație“ convențională). Se remarcă prezența „simbolică” a lui Macedonski - chiar în deschiderea primului număr - cu poemul „Ură“ (adaptat după Cecco Angioleri), exclus cu 15 ani în urmă din sumarul ediției a doua a volumului Excelsior. Al.T. Stamatiad își onorează colegii mai tineri cu poemul „Templul iubirii“. Ion Minulescu publică în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1931, indică o nouă fază, - de organizare a unor ample masse lexicale, pline de confuzii delirante, dar și de impresionante avînturi dinamice”. După aceste „nuanțe”, în concluziile capitolului criticul revine la tonul casant, regretînd „atenția excesivă” cu care și-a „onorat” victimele: „...n’am putut ajunge la nici un alt rezultat pozitiv decît acela al remarcării virtuozității formale și inteligenței artistice a d-lor Voronca, Fundoianu, Tzara și, cu deosebire, Vinea, în cîteva producțiuni izolate. Încolo, toată impetuoasa revoluție a liricei extremiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
2010, editura Singur, Târgoviște și editura Grinta, Cluj Laureat cu premiul special RefleXos (Madrid) în cadrul ediției 2010 Concursului „Astenia de primăvară”, organizat de Hermeneia.com. Asociația culturală ”Renașterea buzoiană” îi conferă în aprilie 2012 Diploma de merit pentruperformanțe literare care onorează Buzăul în literatura națională și de pretutindeni. În mai 2012 i se decernează premiul ” Opera prima” pentru volumul ”Pareidolia”, la Festivalul internațional ”Tudor Arghezi”, ediția a XXXII-a, prezidat de Ana Blandiana și Dan Cristea, prilej cu care are onoarea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fost într-adevăr de mare folos. Știind bine acest lucru, vicepreședintele sfatului, cu bunăvoința sa complezentă, își reînnoi de multe ori vechile-i promisiuni, dar de-abia la începutul lui decembrie, când iarna bătea la ușă, reuși să și le onoreze, în fine. El îi înmână, de față cu președintele sfatului, cu Tarbacea și cu Ilici Vasile, zelosul activist raional, ca pe un fel de diplomă de merit, un bilet de tratament pentru trei săptămâni, de categoria a doua, la Băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zăbavă, puse mâna pe stilou și pe hârtie și le scrise tuturor rudelor, cunoștințelor și prietenilor, ca să-i poftească la botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat rezerva de țânțari, dar au uitat să schimbe prosoapele! Așa că mama le-a căutat pe doamnele „room service” să ne onoreze din nou cu prezența lor în baie și, de bucuria lenjeriei curate, a uitat de frigider și țânțari, înțelegând că este „criză”! Ghida, pe care, totuși, o simpatizam mai ales pentru faptul că îmi dădea o atenție deosebită, ne-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu insistență și așa l-a prins. A chemat poliția care l-a dus pe „Domnul Criminalistico” în cea mai chinuitoare închisoare care exista pe Pământ. Cu ajutorul lui Sherlock, Hawaiul a scăpat, din fericire, de acest criminal. Localnicii l-au onorat pe Sherlock, iar el s-a decis să rămână puțin mai mult decât și-a dorit la începutul aventurii sale în Insulele Paradisului. Mihordea Roxana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Supraviețuitorii. Sfârșitul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
umană, de unde și asemănarea fizică tot mai evidentă. Până și căpeteniile cele mai de seamă ale tribului Makonde urmăreau conferința de la televizorul hanului din proximitatea rezervației. Ele erau singurele neutre și priveau zeul-maimuță cu calm și detașare, continuau să-l onoreze, deși își încetase de multă vreme serviciile protectoare către tribul lor. Deci, nimic rău sau inoportun nu era de așteptat din partea maimuțoiului oțios. Ori de câte ori se aducea vorba de părinții ei, M.M. se mulțumea să ridice un deget în sus arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spre râsul tuturor. Apoi urmează o discuție serioasă despre curățenia și paza plajei, despre treierătorile de nisip, puse la dispoziție de primărie, apoi tema discuției alunecă melancolic către răsăriturile de soare pe dig, pe care mama nu le-a mai onorat din studenție. Atunci bruta, anesteziată de băutură și prezența atâtor femei, o invită pe mama la răsărit la modul cel mai serios și mai curtenitor. Cu atâta convingere și solicitudine, încât ai fi putut să crezi că se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiolă din sticlă, care Îi scăpase la prima examinare. Era goală, dar, când o duse la nas, simți de Îndată mirosul aspru și inconfundabil de chandu. Îi promisese lui Teofilo că se va Întoarce să Îl viziteze. Se hotărî să onoreze acest angajament. Neîntârziat. Când ajunse În dreptul ușii, Îi zări pe cei doi polițai cum soseau cu sufletul la gură. Scânteierea din ochii lor era dovada unui răgaz pe la vreun han, profitând de confuzia creată. Strânse din dinți pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spițerul vorbea despre mort fără nici o emoție. Oare nu era la curent cu crima? — Face parte din micul cerc al celor care Îmi sunt tovarăși de când am ajuns În orașul dumitale. Oameni de studiu, de a căror prietenie mă consider onorat... ca și de a dumitale. Un cerc de oameni de studiu, aici, la Florența? Trebuie să fii tare norocos, messer Teofilo. Eu, care chiar m-am născut aici, nu am izbutit nicicând să găsesc mai mult de cinci oameni vrednici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipe care lui Dante i se părură prea lungi. Dar mai apoi pe chip i se deschise acel zâmbet cordial pe care Îl mai văzuse, ștergând masca felină de cu câteva momente În urmă. Sunt sigur că ar fi cu toții onorați de o vizită a prințului poeților toscani și că nu vei găsi cu totul inutil pentru spiritul domniei tale dacă vei lua parte la una din Întâlnirile noastre. Când vei veni? — Chiar azi, dacă nu vă e cu supărare. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și rea tandru pentru oricare dintre părțile implicate. Uau, asta era într-adevăr o știre de senzație. Primarul general - și Prizbecki, ajutorul lui - câștigaseră ultimele alegeri la mustață cu ajutorul neobișnuitului slogan „newyorkezii au nevoie de o dragoste dură“. Primarul își onorase promisiunile din timpul campaniei electorale, atacând crima organizată și corupția la nivel înalt - și se părea că Prizbecki fusese omul din spatele multora dintre acele atacuri - dar citisem recent că newyorkezii considerau că ambii aleși împinseseră lucrurile mult prea departe. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În ciuda precauținilor și a deferenței, i se părea că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva din urgența cu care oamenii de ordine anihilează insurgenții de ocazie. Intenția dumitale a fost cât se poate de limpede, stimate domn, și te onorează. Primește, te rog, Întreaga mea gratitudine, zise bătrânelul și Îi Întinse mâna cu o prudența pe care zâmbetul curtenitor nu o masca În Întregime. Am fost ridicol, nu-i așa, domnule profesor? Sunteți profesor, dacă am auzit eu bine. Asistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu iș. Chiar nimeni nu Înțelege limba asta? Liniște! Mai țineți minte mitingurile noastre? Ce mai freamăt, ce mai zbucium! De organizare nu te puteai plânge. În fond ce poate spune? Chiar așa ... Că are emoții, bunăoară. Și că e onorat. Cred și eu, cu primaru' lângă el. Plus consilierii din discurs. Plus. La urma urmei, după atâta conviețuire cam știm ce gândește. Oricum o să-și ceară scuze că au greșit. Când? Când l-au omorât pe Isus. Dacă vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și stăpâna absentă a casei, cei mai puțin familiarizați cu pictura citiră totuși pioși etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după puteri: Îmbrăcați cum se cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine că oricum e prea puțin față de câte îmi datorai. Fetele tale sunt nevestele mele și nu mai vor nimic de la tine. Nepoții tăi sunt copiii mei și nu-ți datorează nimic. Cât am fost pe pământul tău, te-am onorat așa cum nu meritai, dar acum sunt în afara legilor ospeției. Între timp, toți frații mei se adunaseră în jurul lui Iacob și așa toți la un loc parcă erau o mică armată gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ăsta Shalem a făcut un pas înainte și a pus o mână pe umărul tatălui meu. - Eu sunt de acord cu cererea ta, i-a spus el lui Iacob uitându-se în ochii lui. Aici și acum, dacă vrei. O să onorez obiceiul familiei nevestei mele și o să le ordon sclavilor mei și copiilor lor să facă la fel. Știu că tata vorbește așa pentru că se teme pentru mine și pentru că ține la oamenii lui, care astfel vor suferi. Dar în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bolii, meșterul nu suporta. Mi-a dat să înțeleg că dacă mai continuam astfel era nevoit să renunțe la ajutorul meu. Cum în ziua aceea eram destul de bine amețit, l-am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]