6,963 matches
-
pe fostul consilier de la Casație, pomenit și În altă parte, conu Alecu M., alt octogenar arhipederast și corupător de minori Încă de pe când sta În jilț, cu roba de purpură garnisită cu her mină, și de care trebuie să-ți păzești astăzi țigările de pe masă, care dispar, nici nu știi cum, În mânecile acestui fost Împărțitor, din cei mai mari, ai Dreptății, neam, poate, după nume, cu un președinte la Casație de acum o jumătate de secol, judecat, cu mare scandal
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mari și cu un urlet neobișnuit pentru alte zburătoare, vaca a căzut în genunchi, iar avionul tocmai se hotărîse în clipa aceea să decoleze peste ea. Cu un oftat de ușurare mă aflam în aer deasupra satului. 7. Avionul trebuie păzit de șoareci cărora le plac învelișurile firelor electrice. Sunt cu doi răniți în avion în drum de la Tiraspol la Iași. Cel de pe targă are o barbă neagră, e nervos și vrea tot timpul să știe unde ne aflăm. Nu-și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Vasea, rugându-l pe el să facă această operație și s-a arătat foarte Încântat de lectura Însemnărilor mele, cerându-mi permisiunea să Împrumute Ieșirea din lume și altei persoane. Victor Munteanu, În schimb, m-a luat imediat la trei păzește, reproșându-mi că n-am scris nimic de cenaclul și manifestările lui de la Avangarda XXII, insistând În mod special pe reușita festivalului de poezie. L-am liniștit imediat, Întrebându-l dacă acesta a avut loc În decembrie, când am Început
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
rece, iar lumina a Început să dea semne că e pe punctul de a se Întrerupe curentul. 25 noiembrie 2012 Prima Liturghie a fost Înălțătoare și plină de Învățături. Ascultând pilda bogatului, m-am gândit că eu, păcătosul, n-am păzit poruncile și poate de aceea am Îndrăznit să iau calea mănăstirii, dar am destule lucruri la care nu am renunțat, așa că am Încă de luptat cu propria conștiință. Deocamdată mă lupt cu frigul, astă noapte dârdâind zdravăn și dormind cu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Victor Doi, cum l-am botezat eu instantaneu în sinea mea, explică simplu situația. Rana o să-i treacă, dacă o să stea în repaus câteva ceasuri, îi e de-ajuns. E venit din cer, misiunea lui e să aducă și să păzească o cărticică numită cartea vieții, cartea vie sau cărticica pecetluită; mulți doresc să pună mâna pe această carte, precum cei pe care-i văzusem eu, dar chiar dacă ar fi căzut în mîinile lor, cartea nu poate fi citită, fiindcă are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
său, care îi dispăruse, îi fusese furat la scurt timp după ce sosise în colonie... Cum ajunsese aici?!, ce importanță mai avea, important era că el își regăsise cărticica, era un adevărat miracol, acum se simțea iar în siguranță, va fi păzit iar de cărticică. -Aceste trei volume cât mă costă? a încercat tata să afle, străduindu-se să vorbească pe un ton cât mai reținut. Anticarul a priceput dintr-o ochire, după reacțiile clientului său, că acesta își dorește enorm cărțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în oraș să-i anunțăm pe toți! Îți dai seama, nimeni n-o să ne creadă dacă n-o să vadă! l-a completat Biță. După o clipă de reflecție, tot el a hotărât altceva: -Bă, mai bine tu rămâi aici și păzește locul. Fug eu și le dau de veste. *** Biță, un atlet neîntrecut, a alergat de a rupt pământul. Chiar constata în sinea lui: Păcat că nu e de față profesorul de sport cu cronometrul lui, precis am bătut recordul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul (chiar așa s-a exprimat, „obiectivul“, referindu-se, evident, la înger; iar când a rostit cuvântul „obiectivul“ era plin de dezgust și de mânie proletară...) și să-l păzească atenți, iar la prima mișcare să tragă foc automat, direct în el, fără avertisment... *** Tovarășul Cameniță, contrar așteptărilor lui Gârmoci, nu s-a arătat furios la telefon. L-a întrebat doar pe șeful raionului Serenite dacă e o chestie serioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era doar o nălucire a minții sale, ci era ceva real, în carne și oase. Dar trecătorul s-a apropiat și apoi s-a îndepărtat pe stradă fără să pară că ar fi observat ceva ciudat. Chiar și gardianul care păzea reședința tovarășului prim s-a ivit curând: s-a apropiat în fugă, îngrijorat, el avea în răspundere viața tovarășului și dacă tovarășul nu doarme, ăsta nu e semn bun, căci tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Dumnezeu, ctitor Natalia, mama deținutului politic Ilie Ilașcu! Dumnezeu să primească tot ce s-a pregătit pentru sufletul adormitei! Dumnezeu să-i dea iertare și ușurință, să o așeze în ceata celor drepți și pe noi bunul Dumnezeu să ne păzească, să ne ajute în toate, să ne dea tot ce noi dorim, ca să putem trăi în această viață pământească. Iată că este mare jale și-i tare dureros că astăzi deținutului politic, patriotul Ilie Ilașcu nu i s-a permis
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să ne scriem unul altuia. Dar îi mai ducem de nas și, când ne trebuie , ne vedem, fiindcă regimul smirnovist are putere acolo, undeva prin centrul Tiraspolului, pe la periferii regimul este huiduit de toți, chiar și de gardienii care ne păzesc. S-a scris acum câțiva ani mult despre noi, de multe ori contradictoriu. Fiindcă multă informație se „elabora” de către organele cointeresate de a se reda o așa imagine grupului „Ilașcu”. Problema e că s-a vehiculat (și se mai crede
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
într-o fabrică? Am fost și eu un angajat ca toți angajații.“ „Perfect - îi spun -, m-am lămurit. Dar ce știi să faci?“ Paznicul de noapte îmi întoarce spatele și se duce la ghereta lui, unde se pune temeinic pe păzit. Și păzește, păzește. Iar eu plec fără să aflu ce știe să facă un om care a fost angajat douăzeci de ani într-un teatru. Poate c-ar trebui să mă duc la gheretă și să-l întreb: „Dar ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fabrică? Am fost și eu un angajat ca toți angajații.“ „Perfect - îi spun -, m-am lămurit. Dar ce știi să faci?“ Paznicul de noapte îmi întoarce spatele și se duce la ghereta lui, unde se pune temeinic pe păzit. Și păzește, păzește. Iar eu plec fără să aflu ce știe să facă un om care a fost angajat douăzeci de ani într-un teatru. Poate c-ar trebui să mă duc la gheretă și să-l întreb: „Dar ca paznic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Am fost și eu un angajat ca toți angajații.“ „Perfect - îi spun -, m-am lămurit. Dar ce știi să faci?“ Paznicul de noapte îmi întoarce spatele și se duce la ghereta lui, unde se pune temeinic pe păzit. Și păzește, păzește. Iar eu plec fără să aflu ce știe să facă un om care a fost angajat douăzeci de ani într-un teatru. Poate c-ar trebui să mă duc la gheretă și să-l întreb: „Dar ca paznic de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ordinul viceregelui Toledo. Un deal stîncos, Înalt de peste 100 de metri, se termină brusc, părînd că ar plonja În rîul Vilcanota. Fortăreața se odihnește În vîrful acestuia și singura ei latura vulnerabilă, legată prin cărări Înguste de munții vecini, este păzită de paveze din piatră ce Împiedică accesul oricărei forțe invadatoare similară ca putere cu apărătorii. Partea de jos a construcției are un scop pur defensiv, zonele mai puțin abrupte se Împart În douăzeci de nivele ușor de protejat, atacatorul devenind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
permiteau ei. După acest incident, le-am ieșit din grații. La căderea nopții, am părăsit satul ai cărui prizonieri fuseserăm vreme de cîteva zile, Într-un fel de pauză obligatorie. Acum camionul trebuia să urce pînă În vîrful munților care păzesc ieșirea din nordul Andahuaylas și, din minut În minut, se făcea tot mai rece. CÎnd am ajuns În vîrf, eram uzi pînă la piele din cauza unei ploi torențiale, care prin aceste părți devin destul de violente, iar de această dată nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de la periferie sînt foarte frumoase și aerisite, și la fel sînt și străzile noi. Un lucru interesant a fost numărul mare de polițiști din jurul Ambasadei Columbiei. Erau nu mai puțin de 50 de polițiști În uniformă sau În civil care păzeau În permanență Întreaga zonă. Prima zi de călătorie În afara Limei nu a fost cu nimic ieșită din comun. Am văzut drumul ce ducea spre La Oroya, iar În rest am călătorit pe timp de noapte, ajungînd În Cerro de Pasco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și mai făceai și 10-25 de zile de carceră numai cu pâine și apă... „N-ați venit aici ca să trăiți, bandiților, ci ca să muriți!” „Voi sunteți dușmanii poporului și trebuie să fiți nimiciți!” - astea din zisele caraliilor (milițienii ce-i păzeau și-i cărau pe deținuți). La Strâmba m-am întâlnit cu episcopul greco-catolic de Cluj (Cherteș) și cu alți preoți greco-catolici ca: Pr. Pali, Pr. Dărăban, Pr. Șușman și alții care erau de mulți ani în pușcărie. Împreună cu ei am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
privirea tatălui său. De aceea el cere partea sa de avere, se duce în țări străine, unde în plăceri și desfătări își cheltuiește averea, sănătatea și tinerețea. Priviți-l acum la umbra unui stejar, răzimat de bățul său cu care păzește o turmă de porci, îmbrăcat în niște zdrențe, rupt de foame și de oboseală. În această stare Dumnezeu îi vorbește la inimă. «Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu» - își zise în sine. Iată efectul suferințelor, al
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spune: „...ne innitaris prudentiae tuae...” (Prov 3,5) - Nu te bizui pe prudența ta; iar Sf. Bernard ne avertizează scriind că: „Qui sibi confidit, stulte se discipulum subdit!” - Cine se încrede în sine, se supune unei oarbe călăuze. VIII - Să păzim cu scrupulozitate toate poruncile și sfaturile evanghelice, îndeplinind vorbele Sfântului Paul: „...tu, omul lui Dumnezeu... urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea dreaptă a credinței; răpește viața veșnică la care ai fost chemat...” (1Tim 6,11
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
foamei ce au declanșat-o în anul 1954 ca urmare a regimului de înfometare la care erau supuși. „...Mâncarea era mizerabilă. Rația legală era de 5500 calorii, dar nu primeam decât 1500-2000, diferența mergea la batalionul de Securitate care ne păzea. Colonia avea cca. 400 deținuți, înconjurată cu gard de scânduri de 4-5 m. înălțime și sârmă ghimpată la partea superioară. Nu mai lucra nimeni, chiar nici croitorii și nici cei ce lucrau la bucătărie... Singurii care luau masa erau medicii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
În timp ce ÎPS a fost la catedrală, eu m-am strecurat prin fundul grădinii episcopale, la reședință. Poate atunci am fost urmărit. Nu știu. În episcopie era secretarul Oprea, care s-a mirat că pe unde am putut intra!? Poarta era păzită de milițieni și nu avea voie nimeni să intre înăuntru. I-am explicat cum am intrat, i-am dat scrisoarea de la ÎPS episcop Aftenie Vasile din București către ÎPS Dr. Iuliu Hossu, în care se spunea că „toți (episcopii) suntem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
au spus că ei au fost bătuți, maltratați. Eu n-am fost. Am recunoscut că am dat cărți religioase de citit în sat și a urmat închisoarea. Mâncarea sărăcuță, dar suficientă și am stat în curățenie, dar cu necazurile închisorii, păzit de caralii și după sârmă ghimpată și lipsit de libertate. Ca în închisoare. Cum am scăpat din închisoare, am fost numit să stau la Bălușești cu Pr. Mihai Chelaru, apoi în 1 iulie 1967 numit vicar de Fărcășeni, județul Iași
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cunoaște ? Ascultând. Deci iată al doilea lucru trebuincios: ascultarea. Și de cine să ascultăm? De Dumnezeu, de Biserica sa în capul căreia a pus pe sf. Petru și al cărui urmaș este Papa de la Roma. Așadar dacă ne învață să păzim poruncile lui Dumnezeu și poruncile Bisericii, trebuie să le păzim, și prin urmare trebuie să-l ascultăm, pentru că el ne învață în numele lui Cristos. Și dacă de cristos trebuie să ascultăm, pentru că este Făcătorul și Răscumpărătorul nostru, apoi trebuie să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de cine să ascultăm? De Dumnezeu, de Biserica sa în capul căreia a pus pe sf. Petru și al cărui urmaș este Papa de la Roma. Așadar dacă ne învață să păzim poruncile lui Dumnezeu și poruncile Bisericii, trebuie să le păzim, și prin urmare trebuie să-l ascultăm, pentru că el ne învață în numele lui Cristos. Și dacă de cristos trebuie să ascultăm, pentru că este Făcătorul și Răscumpărătorul nostru, apoi trebuie să ascultăm și de Papa pe care și l-a făcut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]