8,290 matches
-
gelos? Căci povestea spune că de la bun început între cei doi, mărețul crai și îndrăznețul arhitect și sculptor, a existat o dorință de nestăvilit de a se întrece unul pe celălalt. Și unul cu celălalt, firește. Pentru supuși, era o patimă folositoare: regele poruncea clădiri și invenții nemaiauzite, arhitectul îi întrecea toate închipuirile născocind și înfăptuind temple, palate și inginerii care de care mai uluitoare, atunci regele poruncea altele și tot așa. Ținutul prospera. Oamenii aveau mereu de lucru și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ocazii), îi construiesc și îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru ambuteiaj și întârziere, dar ea nu vrea cu nici un chip să înțeleagă. E suficient să scap o remarcă în legătură cu grăsanul, și se eliberează energii, se prăbușesc munți, patimile pâlpâie în roșu. În final, se întâmplă o prostie. Reușesc cu mare greutate să-mi țin râgâitul. Sunt ca un firicel în snopul de oameni înghesuiți în autobuz. Am mâncat carne picantă și am băut bere. Astăzi a fost ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zburând, singurul lucru care vă trece prin cap este să ieșiți să-i faceți o fotografie. — Nu e prima dată când aud vorbindu-se despre huayahuasca. Mulți autori au scris despre ea și oameni foarte serioși cum sunt Misionarii Ordinului Patimilor din Amazonia de Sus peruană s-au minunat de efectele ei... — Aiurea! Haideți, părinte...! Poate că sunteți în rivalitate cu Ordinul Patimilor, dar nu trebuie să vă îndoiți de buna lor credință. Sunteți de paisprezece ani pe aceste meleaguri. Destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vorbindu-se despre huayahuasca. Mulți autori au scris despre ea și oameni foarte serioși cum sunt Misionarii Ordinului Patimilor din Amazonia de Sus peruană s-au minunat de efectele ei... — Aiurea! Haideți, părinte...! Poate că sunteți în rivalitate cu Ordinul Patimilor, dar nu trebuie să vă îndoiți de buna lor credință. Sunteți de paisprezece ani pe aceste meleaguri. Destui, ca să știți că există încă multe lucruri pe care nu reușim să le explicăm. Chiar dumneavoastră mi-ați povestit că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pe cursul superior al acestui râu, din inițiativa antropologilor de la Vilas Boas, în 1961, s-a înființat Parcul Național Xingú, în care au fost strămutate diverse triburi indigene (n. tr.). Călugări din congregația clericilor desculți ai Sfintei Cruci și a Patimilor Domnului Nostru Iisus Hristos, întemeiată în 1720 de misionarul italian San Paolo de la Croce. Proprietari funciari, (în portugheză, în orig.). Noi, în portugheză în original (n. tr.). Pionier american (1786-1836), devenit deputat de Tennessee, s-a remarcat în rezistența eroică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mariana Eftimie Kabbout Călău cu paloș tăinut la spate, Pe câte stele verzi neterminate Vrei să m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume a obstacolelor din care prea puțini pot ieși. Accesul lui Gavrilescu-Orfeu se face prin grădină, grădina sau livada Corei-Persephonei, locul răpirii ei de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
curte? - Doar atunci când bea. Iar atunci când se îmbată - totuși, fiecare are acest drept, în casa lui, nu?, însă dânsul are tendința de a exagera, dacă-mi permiteți o părere personală - iese în curte și strigă. O strigă pe ea. Cu patimă, acesta este termenul cel mai potrivit. - Pe cine, pe ea? Pe cine strigă? - Pe Lucia. Așa o cheamă. O strigă, o imploră să vină la el. Nu sunt abilitat să discut despre o astfel de problemă sentimentală, dar înclin să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și strigă numele Luciei, se împiedică și își menține cu foarte mare greutate echilibrul, o vede în fața lui, întinde mâinile, este ferm convins că urmează să o ajungă din urmă, își imaginează, deja, cum o va strânge în brațe, cu patimă, iar apoi își dă seama, uimit, că femeia s-a îndepărtat și mai mult, trasă de mâini nevăzute (mâini care nu se văd, gratii care nu se văd, realități paralele care se intersectează, se amestecă, apoi se despart din nou
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastreverzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o rază de soare a pătruns în casa cu nr. 3 din str. Cetinei... umplând-o de lumină... și, cum să uiți ziua aceea, când și- au împletit destinele, unite până în ultima clipă a vieții. Încă de copilă, era vădită patima de om matur de pe chipul subțirel al fetei. Ea ori suferea cu toată ființa ei, ori medita... Era însăși suferința sălășluită în trup, sau îngândurarea prematură ce le devorează sufletele celor mici, abia înmugurite. Nimic pe lume, nu e mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-și dea seama, de față cu străinii. Acum regreta din adâncul sufletului său, dar era prea târziu. Cuvintele ei... Să mă faci de rușine, în fața unor străini” nu le putea uita. Tonul ei cald, liniștit, fără nicio urmă de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o stare de veghe si somn. Dar, gândul îi fugea tot la Vasilica... Închise ochii strâns... În minte îi tot venea imaginea chipului ei zâmbitor, spunându-i: ”chiar față de străini să mă faci de rusine”, cuvinte spuse cu blândețe, fără patimă. Îl treceau fiori de vinovăție prin toată ființa. Era istovit si cu nervii întinsi până la capăt. - Mi-e dor de Fata... Atât de dor!... murmură el suspinând. Inima începu să-i bată nebunește, în gând îi veni vocea ei, din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din comă. Peste două săptămâni, oamenii din localitate îl văzură pe picioare, arăta destul de bine și se minunară. Fiind în Săptămâna Mare, începuseră deniile. Joi seara este una dintre deniile cele mai importante și anume, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Nu era așa multă lume. Frusina îl zări pe Petre. La sfârșitul slujbei preotul ieși în față și spuse enoriașilor să mai zăbovească puțin că unul dintre cei de față are să spună
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
întâmpinat atâtea emoții și evenimente. Neuitarea sufletului „Veșnicia s-a născut la sat” - este marele adevăr blagian. Vremea și vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mediului rural. Prin aceasta autoarea se mărturisește ca o doritoare de transmitere, mai departe, următoarei generații, a esenței satului românesc, cu bune și cu rele. Personajele par coborâte din paginile lui Rebreanu sau Coșbuc, ele având aceleași pasiuni, duse până la patimă, sau, chiar... crimă. Viețile lor se împletesc într-o povestire captivantă și plină de înțelegerea fină a observatorului (în cazul de față: autoarea). Vasilica Ilie se apropie de personajele sale, cu delicatețe și un bun simț, care ne dezvăluie propria
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la Observanța Sân Miniato, si cand patrulă celor Opt era aproape de el s-a înjunghiat cu un mic cuțit în stânga pieptului, si ei l-au luat și l-au dus la Podestà, si a mărturisit că el a aruncat din patimă pentru că pierduse, și noaptea l-au spânzurat de la ferestrele Podestà, și în dimineața următoare era ziua de Sfântă Maria Magdalena, care a fost o dublă sărbătoare. Toată Florența a venit să vadă, iar atunci când episcopul a venit s-o vadă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nu pot schimba obișnuința surioarei, a părinților și a colegilor mei de a-mi spune Diana. Lungul ei calvar, pricinuit de o maladie terifiantă și de efectele secundare ale medicamentelor recomandate de doctori, se sfârși În prima zi a Săptămânii Patimilor (Luni, 29 Aprilie), iar Înmormântarea trupului ei prea chinuit avea să fie În Joia Mare (2 Mai), Învierea Domnului fiind celebrată În 5, 6 și 7 Mai 2013. Pentru că nimic nu este aleatoriu În această lume, În viețile noastre pământene
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ultima noastră convorbire telefonică. Cum am putut, Doamne, ca În vreme de aproape trei ani, interesându-mă numai de mine, de sănătatea-mi tot mai precară, să-l uit de tot, nemaicăutându-l deloc pe Marin Petrișor, confrate preabun de patimi penitenciare și deoiste?! Ică se născuse În cunoscuta comună argeșeană Mozăceni, la 29 noiembrie 1936. Tot În satu-i natal avea să-și trăiască toată viața pământeană, cu excepția anilor de liceu, de facultate, de Închisoare și de domiciliu obligatoriu. Clasele primare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la eliberarea din 1964, profund epuizat. Greu se va reface cât de cât și, la 9 ianuarie 1988, când Împlinea etatea de 64 de ani, părăsi această lume, mergând la Cer, unde sunt toți camarazii săi de luptă și de patimi penitenciare. A avut măcar satisfacția de a-și fi văzut fiul Nicolae și fiica Florentina Cornelia la casele lor, bine realizați familial și profesional, Însă cu mâhnirea nesfârșită că regimul satanic, Împotriva căruia luptase 20 de ani, sacrificându-și toată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Leu, care ca samariteanul milostiv, se oferi să-l Îngrijească și pe Urse Ștefan, În ultimii ani de viață ai acestuia. Fane-diminutiv afectiv, preferat de cei apropiați și de camarazii ce i-au fost confrați de luptă și, apoi, de patimi penitenciare a văzut lumina soarelui chiar În ziua marelui praznic Împărătesc al Adormirii Maicii Domnului din anul 1922. Satul lui natal și al copilăriei sale se numește Filiu și se află În Bărăganul brăilean. Părinții săi, Ion și Anghelina, țărani
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
săi, mai cu seamă cei de la cele două licee. Nutrind un cult profund aproape tuturor dascălilor săi, autorul Teofil Mija le dedică acestora numeroase pagini de toată splendoarea. Sunt evocați, de asemenea, numeroși colegi de liceu, de facultate și de patimi penitenciare. Se detașează, prin plusul de simpatie investit, portretele literare Ovidiu Cotruș, George Manu, Ion Covrig Nonea și Domnariu. Despre acest profesor de limbă și de literatură română spune că ar merita să fie al doilea eponim al liceului din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
greu Înghițite de persoane cu educație aleasă. Afișa un dispreț fățiș față de informatoare, Îi plăceau curajul și spontaneitatea, dar uneori o ținută perpendiculară i se părea impertinență și atunci pocnea cu sete cu mâna ei lipsită de finețe, care exprima patimă și violență. Cu toată duritatea ei afișată, cu tot cinismul usturător, cu toate urletele ce treceau dincolo de garduri, cu toate palmele Împărțite din când În când, În scurt timp Diri nu mai reușea să ne păcălească. Deținutele de drept comun
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Revenind la cartea pe care o prezentăm, se cuvine să menționăm că ea beneficiază de o excelentă și amplă prefață, semnată de Doamna Doina Jela, o bună cunoscătoare a literaturii de detenție. Precizăm, de asemenea, că unii dintre confrații de patimi penitenciare ai lui George Sarry, Îl prezintă pe acesta În chip elogios, ca pe un camarad demn, altruist și temerar, ca bun creștin și iubitor de țară natală (România), ca pe un caracter integru. Multe dintre paginile cărții sunt deosebit de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Sfintei, iar preoții și ierarhul s-au dat la o parte, făcându-mi loc. Și astăzi retrăiesc momentele de atunci, când am simțit aievea cum o mână se așează deasupra creștetului meu, binecuvântându-mă cu blândețe.” (paginile 21-22) Cât despre patimile nenumărate, suferite pe parcursul prea lungii detențiuni, ar fi deajuns să le amintim cititorilor o parte a citatului din elogiul adus de părintele Mihai Lungeanu, anume că Grigore Caraza a stat 8 ani Îngropat În zarca din Aiud (trecând prin 20
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]