6,499 matches
-
vatra satului în lunca iar Brâznic, Săcămaș, Bacea, Cuieș și Sârbi au vatra satului la contactul dintre lunca și dealurile de la poalele munților Poiana Ruscăi și Metaliferi. Satul Valea Lungă este așezat pe cursul Văii Bătrâne, iar Dumbrăvița este așezată la poalele Munților Poiana Ruscăi. A. Grădinițe cu Program Normal din satele: B. Școli primare clasele I - IV: C. Școala generală cu clasele V - VIII Ilia. D. Liceul Teoretic „Silviu Dragomir” Ilia. Principala activitate economică din comuna Ilia este agricultură. Condițiile naturale
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
Idicel-Pădure este un sat în comuna Brâncovenești din județul Mureș, Transilvania, România. Satul se află într-o zonă geografică deluroasă, întins pe o lungime de 10 km. Localitatea se află așezată la poalele munților Gurghiului, într-o pitorească zonă submontană. Așezarea are un lung istoric, pe teritoriul localității găsindu-se numeroase obiecte încă din perioada neoliticului. Se presupune că ar fi fost locuită și în perioada stăpânirii romane a Daciei, ținând cont că
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
șerpar din piele, iar pe cap căciulă din blană neagră de miel sau pălărie cu boruri largi. Încălțămintea erau opincile la marea majoritate, iar cei mai înstăriți purtau cizme și bocanci - acestea formând portul bărbătesc. Portul femeiesc se compunea din poale din pânză, catrințe țesute din lână sau stofă din aceeași țesătură, prinsă în brâu cu o „lorineață” țesută, cămașă din pânză albă cu șire cusute sau țesute, pieptar din blană de miel cu „zăgărea”, suman din pănură neagră sau cojoc
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Dragoslavele este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Dragoslavele (reședința) și Valea Hotarului. Comuna se află în marginea nord-estică a județului, la limita cu județele și , la poalele Munților Leaota, pe malurile Dâmboviței. Este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. La Dragoslavele, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ725, care duce spre sud la (unde se termină în DN72A). Conform recensământului efectuat în
Comuna Dragoslavele, Argeș () [Corola-website/Science/300622_a_301951]
-
este situată pe râul Mureș în defileul Deda - Toplița, pe drumul național DN 15 Târgu Mureș - Reghin - Piatra Neamț, în partea vestică a Carpaților Orientali în zona munților vulcanici Călimani și Gurghiu străbătută de valea zgomotoasă a Mureșului, care formează la poalele munților un pitoresc defileu. Localitatea se învecinează la nord cu comuna Șaru Dornei din județul Suceava, situată dincolo de platoul Călimanilor, în partea estică cu localitatea Stânceni județul Mureș, cuprinsă în defileul Mureșului și Toplița din județul Harghita, iar în sud
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Dâmbovicioara este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Ciocanu, Dâmbovicioara (reședința) și Podu Dâmboviței. Comuna se află la marginea nord-estică a județului, la limita cu județul Brașov, la poalele Munților Piatra Craiului pe culoarul Rucăr-Bran, în bazinul hidrografic al râului Dâmbovicioara, cuprinzând inclusiv punctul de vărsare al acestei ape în Dâmbovița. Este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. La Podu Dâmboviței, din acest drum se
Comuna Dâmbovicioara, Argeș () [Corola-website/Science/300620_a_301949]
-
Corbi este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Corbi (reședința), Corbișori, Jgheaburi, Poduri, Poienărei și Stănești. Comuna se află în nordul județului, la poalele Munților Iezer-Păpușa, pe malurile Râului Doamnei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ731, care o leagă spre nord de și spre sud de (unde se intersectează cu DN73C), , și (unde se termină în DN73). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
unde se termină în DN73) și spre nord de (unde se termină tot în DN73). Prin satele din est trece și șoseaua județeană DJ737, care o leagă spre sud-est de Boteni și spre nord-vest de Câmpulung. Zona se află la poalele Carpaților Meridionali, în Subcarpații Getici, la o altitudine variind între 650 și 1000 m. Dealul Matau (1017 m) închide spre sud depresiunea Câmpulungului dintre Râul Târgului și Argeșel și spre nord depresiunea Jugur - Poenari, constituind totodată una din frumusețile naturale
Comuna Mioarele, Argeș () [Corola-website/Science/300632_a_301961]
-
de unde Craiul își ridică falnic crestele, prezentând extraordinare priveliști spre Munții Iezer-Papusa. Traseul este lejer, marcat de un triunghi roșu, si se poate face în circa 40 - 45 de minute. Se mai recomandă și Cabană Garofița Pietrei Craiului, aflată la poalele muntelui cu același nume. Traseul, ușor abordabil, este parcurs în circa 45 - 50 de minute.
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
pâraile: Solonț, Barnei, Zugrăvel, Arman, Coșar, Băhnășoaia; fundături: Fundoaia, Fleșcoaia și Zăvoare. Configurația vetrei satului nu a fost dintotdeauna cea care ne apare astăzi. La început satul s-a construit pe trei ochiuri de luncă, pe valea pârâului Solonț. La poalele unui deal , situat pe partea dreaptă a pârâului Solonț, a fost amplasată Biserica , iar pe stânga Școala și majoritatea gospodăriilor țărănești. Din dreptul Bisericii satul se ramifică spre Dealul Arie, de-a lungul pârâului Coșarului, pe o distanță de 4km
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
Măgirești este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Măgirești (reședința), Prăjești, Stănești, Șesuri și Valea Arinilor. Comuna Măgirești este situată la poalele Subcarpaților Orientali, într-o zonă predominant de deal, dar cuprinde și zone de câmpie și munte. Rețeaua hidrografică este formată din: râul Tazlăul Sărat, care străbate satul Șesuri, și pâraiele Valea Arinilor, care trece prin satele Valea Arinilor și Prăjești
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
21km de Hațeg și la 27 km de Petroșani, la egală distanță (3km) de comunele Pui și Baru. Satul este așezat pe o luncă îngustă a râului Strei, care îl desparte în două părți : Livadia de Coastă (1/3) la poalele dealului și Livadia de Câmp (2/3) pe partea stângă a râului , denumiri păstrate scriptic până în 1963, când Primăria Livadia a fost mutată de regimul comunist în Baru, fiind afiliată la Primăria Baru. De atunci Livadia a devenit din comună
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
muncă și la sărbători. Laibărele erau confecționate din pănură albă sau gri fiind lungi până la brâu. Lenjeria de corp era confecționată din țesătură de cânepă sau bumbac ( mai recent) și în special de sărbători. Cămașa era largă și lungă, cu poala despicată în părți sau nu, asemănătoare portului dacilor de pe columna lui Traian. De asemenea cămașa scurtă cu mânecă largă se purta peste pantaloni, fiind încinsă cu un brâu din piele. Brâul, numit șerpar sau chimir, de lățimi diferite era folosit
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni. În trecut era numai de cânepă, pentru îmbrăcămintea din zilele de lucru, ulterior odată cu apariția bumbacului au devenit mixte sau numai din cânepă. Lenjeria de corp „poalele" era constituită din țesături de bumbac cu cânepă sau numai de cânepă, la fel și pentru cămașă de corp folosită în cursul iarnii. Mai târziu (primele decenii a secolului XX ) au pătruns din comerț cămăși confecționate numai din ,jolj”-bumbac
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
constituită din țesături de bumbac cu cânepă sau numai de cânepă, la fel și pentru cămașă de corp folosită în cursul iarnii. Mai târziu (primele decenii a secolului XX ) au pătruns din comerț cămăși confecționate numai din ,jolj”-bumbac. Peste poale și cămașe (partea de jos) purtau rochie largă colorată (după portul unguresc), iar mai târziu la tinere au apărut și ,laibăre” (veste) din mătase. Aceste laibăre, în trecut, erau confecționate din materiale plușate (la vârstnice) și se încheiau cu nasturi
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni” , noua vatră cât și răzășia moștenită fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele de vitejie. Acestea au fost vădite în lupta dată si câștigată de moldoveni la poalele codrului lui Făurel, când năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona puși sub comanda lui Făurel Boghină - staroste al plaiului. Satul Mândrișca a fost întemeiat relativ recent pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, de un grup de refugiați proveniți
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
dominată de interfluvii sculpturale, relativ plane, cu altitudini medii de 400m, care aparțin neogenului. Teritoriul satului Valea Șoșii este drenat de pâraiele Șoșa, Secătura, Săratului și Cernu. Vegetația spontană este alcătuită din păduri de foioase, pajiști și terenuri agricole. La poalele Munților Berzunți se găsesc multe izvoare cu apă rece, șipote, foarte bună de băut, pe care locuitorii le-au amenajat ("Șipotul Lupului, Apa Rece, Șipotul Fundăturii" etc.). Tot în această zonă sunt și izvoare sărate (slatini) folosite de populație pentru
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
amontele râului Cașin față de satul Stănești. Despădurind-o tatăl său Stan Crețul, Vlasin Crețescu creează sat ce avea să devină Vlașca de azi. Există două ipoteze ale formării Cașinului nou care implică popularea și a malului stâng al râului până la poalele dealului Lada. Teoria I: Se spune din legendă bătrânească, faptul că prin secolul XV - XVI sosesc în Cașin patru ciobani mocani cu turmele lor. Fiecare căutându-și locul pe moșia Cașinului, au tăiat pădurea deasă ce au găsit-o și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de locuitori. Cătunul lui Briceag sau „Cotul lui Briceag” reprezintă de asemeni fostul sat Stănești înființat de Stan Cașen, altfel spus, nucleul comunei Cașin de astăzi. „Cotul lui Briceag” este situat la dreapta râului Cașin, din malul acestuia și până la poalele dealului Buciumi. Se învecinează înspre răsărit cu comuna Buciumi aflată deasupra pe dealul cu același nume, înspre miază-noapte cu zona numită „la Velniță”, înspre miază-zi cu Pochița, iar înspre apus cu satul Cașin, de care este despărțit prin râul Cașin
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
este doar o zonă a comunei. "Legenda spune ca demult era un om tare bogat in sat, de meserie cârciumar, pe care îl chema Dogaru, de aceea satul s-a numit un timp „cotul lui Dogaru”". Pochița este situată la poalele dealurilor Buciumi și Podu Mare, ocupând spațiul dintre acestea și râul Cașin. Se învecinează înspre apus cu Vlașca, înspre miază-noapte cu „Cotul lui Briceag”, înspre miază-zi cu satul Cașin, iar înspre răsărit cu comuna Buciumi situată deasupra pe dealul cu
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Câteva sate din sud sunt incluse în Regiunea Varna. Se învecina la nord cu județul Constanța, la nord-vest cu județul Durostor, la sud cu Bulgaria, iar la est cu Marea Neagră. Kalli Akra înseamnă în grecește „Buna adăpostire”. Acest promontoriu, la poalele căruia trăiau până în 1940 ultimele foci endemice "Monachus monachus albiventer", constituie o rezervă naturală. La dreapta drumului principal se mai vede încă "Stațiunea de biologie marină a Institutului Bio-Oceanografic" din Constanța, întemeiată de Grigore Antipa, ulterior transformată în cazarmă de
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
mult prin prăbușirile care urmează. La explozii puternice, coșul și chiar porțiunile superioare ale cuptorului magmatic sunt golite de lavă, iar partea centrală a vulcanului, pierzându-și suportul se prăbușește. Din vechiul con vulcanic nu mai rămâne decât porțiunea de la poalele acestuia sub forma unui perete circular, în interiorul căruia se pot forma ulterior, conuri vulcanice mai mici. După formă și geneză se pot deosebi mai multe tipuri: Caldera monogenă se formează printr-o prăbușire rezultată în urma unei singure erupții. Este un
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
de modelare, în granit se conturează următoarele forme: Arena granitică apare în climatele calde și în cele temperate. Ea rezultă ca urmare a dezagregării, fiind o pătură groasă de materiale colțuroase și în general mărunte, care se desfășoară ca o poală ce acoperă baza versanților protejând roca. Umiditatea excesivă permite aici instalarea turbăriilor, arena granitică funcționând ca un sol poros, care se saturează de apă tocmai ca un burete. O dată formată, arena granitică este supusă procesului de alterare chimică, transformându-se
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
precipitații atmosferice foarte bogate, prezintă apa în albiile lor. Dacă fundul văilor atinge, datorită adâncirii râurilor o rocă impermeabilă atunci reținerea apei în albii este de durată sau chiar permanentă. În profil transversal văile sunt foarte lărgite, versanții lini având poalele înecate cu material nisipos alunecat din părțile superioare. Profilele longitudinale ale văilor nu prezintă rupturi de pantă decât în cazul când se intersectează și alte roci mai rezistente (gresii, marne). În nisipuri apar concrețiuni cu formă sferică, denumite trovanți, iar
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
și cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Și astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbințelei de tot mari s-a risipit cetatea". Între anii 1684-1694, oștile poloneze au făcut șase campanii militare în Moldova, orașul aflat la poalele cetății fiind incendiat de mai multe ori. În anul 1686, armata poloneză condusă de regele Ioan al III-lea Sobieski a invadat Moldova, distrugând și jefuind peste tot în drumul lor. La întoarcere, un grup de polonezi și de cazaci
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]