KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...226 227 228 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

crescut, înclinând ușor capul. Ciudat era numai contrastul dintre abundența de detalii cu care ziarele îi descriau faptele („O ultimă picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se șterse de sudoare și, mângâind un orfan pe cap, porni înspre casă“) și informațiile aproape inexistente despre viața să privată. Nu se știa nici unde locuiește, nici dacă este căsătorit sau are o prietenă, nici cine îi sunt prietenii, nici dacă îi place să tragă la măsea... nu se știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină rânji triumfător și își aprinse un Carpați. - Și dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
se ascunde în spatele vorbelor mele. Ne dezbrăcăm amândoi atât cât este nevoie ca să putem consuma actul nestânjeniți, Delia se așază pe penisul meu și începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și șea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri. Cum spre deosebire de mine Delia pare să știe ce face, mă las în voia ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
luă la fugă și se ascunse în beci. Francisco apăru din sufragerie. - Are totuși cinșpe ani, cred, zise. Dar e cam copilăroasă, nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și am pornit la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare și am mers și mers până când ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fără să spună ceva. Intră în pădurea Hakke, unde zăbovi trei zile și trei nopți. În a patra zi se întoarse cu o floare și o pisică. Floarea mirosea a moarte și pisica avea ochii și ghearele de argint. Lasse porni către tabăra romanilor, unde se afla Gorfa, piatra cea sfântă. Terorizați de mirosul florii, soldații romani o luară la fugă mâncând pământul. Pisica îi urmări, îi prinse și îi măcelări. Lasse se apropie de Gorfa; deși era din zăpadă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că pe undeva trebuie să zacă un șobolan mort. Drept care muzeul fu închis și întregul personal porni, desigur în zadar, în căutarea teoreticului cadavru îmblănit. 10-11 februarie 2005 BĂTĂUȘUL Muzica: Pixies Încerc să-mi amintesc cum am ajuns așa. Așa cum mă vedeți, între gratiile astea, condamnat și răscondamnat la două luni de închisoare pentru toate prostiile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Își scoase slipul care fusese udat puțin de val, se îmbrăcă în hainele pe care le avea în geanta de plajă și se urcă la volan. Conduse încet pe drumul de pământ care dădea în șosea. Apoi semnaliză la stânga și porni, cu patruzeci de kilometri la oră, dar definitiv, către Bulgaria. ianuarie 2005 SFÂRȘIT DE ZI Muzica: David Bowie - I’m Deranged & We Prick You Birourile din Frankfurt ale firmei Skew & Bragg Consulting erau situate într-una dintre cele mai înalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
tot nu muream. Ba chiar mă simțeam ceva mai bine, ceea ce era imposibil. Dar durerea devenise suportabilă. Mi-am privit cămașa. Era plină de sânge. Am mișcat din picioare. Funcționau. Am apăsat ambreiajul și am întors cheia în contact. Motorul porni din prima. - Dar acum o oră, înainte să se întâmple toată tărășenia, nu mergeai! am urlat. Acum de ce mergi, hă? Ce pula mea ai avut? Furios, am dat cu pumnul în bord și am pornit încet spre cel mai apropiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
întors cheia în contact. Motorul porni din prima. - Dar acum o oră, înainte să se întâmple toată tărășenia, nu mergeai! am urlat. Acum de ce mergi, hă? Ce pula mea ai avut? Furios, am dat cu pumnul în bord și am pornit încet spre cel mai apropiat spital. Nu înțelegeam deloc ce se întâmplă, dar simțeam că ceva din cele ce se petrecuseră în acea noapte avea o legătură cu altceva. Nu știam ce cu ce și mă îndoiam că aveam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
de fapt, o casă normală, fără acoperiș de lemn și fără lupi la intrare, cum mă așteptasem eu. Ne-am îmbrăcat cu haine călduroase, blănuri, pufoaice, pantaloni din păr de cămilă, șoșoni și ce mai găsiserăm prin case și am pornit spre muntele acoperit de zăpadă și pădure care începea la treizeci de metri de ușa casei. Urcușul nu era anevoios, așa că înaintam sprinteni, vorbind veseli despre vrute și nevrute. La un moment dat, am simțit nevoia copleșitoare de a mă pișa. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Dar nu vă mai pișați în pădure, vă rog! - Sigur, ursule, nu se mai întâmplă, îmi pare foarte rău, l-am asigurat eu. - Bine, mersi, pa, pa, zise ursul, îndepărtându-se. - Ursule! l-am strigat. - Da? Se opri. Un glonte pornit din pistolul pe care îl țineam în mână i se înfipse între ochi. Mă privi uimit. - Dar... de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ani dar cu părul la fel de negru ca al lui Marilyn Manson. La micul-dejun mi-a povestit ca fusese inginer la Dassault Aviation. Am mai vorbit despre una-alta: fotbal, muzică, film, literatură, am băut niște cafele, și am decis să pornim încet către sectoarele pe care trebuia să le vizităm. - Cel iugoslav este închis, mă avertiză Mathieu. - De ce? - Carantină. Mă rog, carantină o numim noi, de fapt este închis pentru că se ceartă toți tot timpul acolo, din cauza războiului... - Bine, dar războiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mijocul pajiștii se afla un panou de dimensiuni cretine, circa nouă metri pe doisprezece, pe care scria JOCUL CU MINGEA STRICT INTERZIS. În iarbă stăteau pe pături mici grupuri de patru-cinci persoane care după toate probabilitățile ieșiseră la picnic. Am pornit cu Mathieu aiurea pe alei, trăgând cu urechea la discuțiile din jurul nostru. - Poți să te apropii de ei liniștit, mi-a zis Mathieu. Suntem invizibili, cât timp nu ești repartizat oficial aici. M-am apropiat și mi-am dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-și mai tragă românașii mei răsuflarea. Am urcat pe un munte. Turcii, cum m-au văzut, au luat-o după mine. Erau vreo treizeci de mii. Eu pe cal, tâgâdâm-tâgâdâm, până n-a mai putut calul și a leșinat. Am pornit pe jos înspre vârf. Turcii se apropiau. Când erau la 500 de metri, m-am oprit, am scos o stâncă din pământ și am rostogolit-o pe munte în jos. I-a strivit pe toți turcii, nu vă mint, numa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Pisica n-a apărut. Am ieșit în curtea din față cu bagajul, în timp ce Manson a scos mașina din garaj. Avea un Volvo 960, vechi, dar în stare bună. Ne-am urcat. - Pune-ți centura, m-a avertizat Manson, și am pornit către aeroport. - Bagă și tu un CD, a zis. Sunt în cutia asta de la mijloc. Am pus un Pixies, B-Sides. - Și ia zi, măi Manson, ești în continuare cel mai detestat american în America? l-am întrebat. - Da, încă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
totodată trei țigări. Popeștii își dădură seama că nu era de glumit și o luară la fugă strâmbându-se la mine. - O să vin la părinții voștri, am urlat eu după ei, după care am luat pisoiul în brațe și am pornit către casă. Bietul animal tremura, sângera, se pișa pe el, vomita, făcea ca toți dracii. Ajuns în casă, l-am spălat, l-am reparat, i-am dat de mâncare, i-am pus o coroană de aur pe cap, l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din pușcărie împușcând 34 de paznici“. Gândacul de Colorado Gian-Giacomo Reptigli, tetraciclist din tată-n fiu, încarcă cu muci mitraliera cu muci și porni la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda un bibelou grecesc ce prezicea viitorul, o carte de joc care putea fi și patru de treflă, și valet de romb, un ciuruc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
făcu acesta. Nu se ascunde pe podul Mogoșoaia, asta e clar ca pofta bună, mai curând îl vom găsi în muzeul Antipa, între leul flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă. Adică era bun. Apoi râgâi și privi împrejur. Nu îl văzuse nimeni. Se urcă în barcă și porni către Amsterdam. Avea de gând să înapoieze florile muzeului Van Gogh. Ajunse repede, căci avea un sistem de navigație prin satelit. Merse pe Dunăre până la Viena, unde luă barcastrada B9. După Köln trecu pe B33. Dar în fața muzeului observă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce-i sugea pula cuiva lipsit de importanță, Angelica se gândea la unele, altele. Pasiunea pentru orice fel de sex i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
era îndrăgostit de ea. Gândea uneori în engleză, un fel de exercițiu la modă. „You’re welcome“, gândi Suki, dar Shuoke nu observă. - Pa, Suki, zise Shuoke cu voce tare. - Pa, Shuoke, răspunse Suki cu o voce ca margarina. Shuoke porni către metrou. Din care coborî zece minute mai târziu. Părăsi stația și făcu primii dintre cei 194 de pași care îl despărțeau de blocul său. Într-un copac ciripea un animal. O pasăre. Shuoke o remarcă dezinteresat. Ajuns la bloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Militară. - Da, nu cred că o cunosc... - Hai, du-i zeului găina, te rog frumos... - Plec acum, da’ să mi-o arăți și mie cândva pe fată. - Bine, bine, ți-o arăt, zise Alin. Cerber luă punga în bot și porni agale spre o curte. Alin se întoarse în birou, dar mai întâi merse în bucătărie și îi băgă secretarei țâța la loc în sutien. Așezându-se într-un comod fotoliu de piele, Alin începu să scrie altă poezie. Cufundat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
altă poezie. Cufundat în căutarea unui cuvânt care să rimeze cu „ochi“ și să se potrivească în context (era vorba despre o fată pe care o întâlnise în troleibuz și o privise în ochi), Alin nici nu observă când universul porni din nou. SUEDIA - Peter Lantz, se recomandă inspectorul. Ochi albaștri, de culoarea polului nord. Păr scurt și blond. Un metru nouăzeci. Mușchi. Creier. Buze subțiri, surâs robotic, privire inteligentă, ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]