7,894 matches
-
Owl, În vreme ce Marele V căuta reviste pentru lăbari. Pozele de la orgie. Senzația de amețeală. Agitația puse stăpînire pe Jack. *** Traseul lui Hinton: de la Gower spre La Brea, de pe Franklin către Hollywood Reservoir. Instalările pe care le avea de făcut pînă-n prînz: Creston Drive și North Ivar. Jack găsi Creston pe harta din mașină: În Hollywood Hills, o fundătură la o aruncătură de băț. Conduse pînă acolo și zări mașina de la Telefoane parcată lîngă un pseudo-castel franțuzesc. Lamar Hinton era cocoțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Moochie Mouse Monorail, insule tropicale, hectare Întregi de magie. Urcară În monorail, În primul vagon, În prima cursă. Viteză mare, cu capul În jos sau Înclinați pe dreapta. Inez Își desfăcu centura de siguranță, chicotind. Toboganul din Paul’s World. Prînzul: hotdog, cornete cu gheață Însiropată, gogoloaie de brînză à la Moochie Mouse. Apoi mai departe, la „Idilă În deșert“ și la „Casa de distracții a lui Danny“, un pavilion pe tema călătoriilor spațiale. Inez dădea semne de oboseală, gîtuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ridică capota motorului și scoase distribuitorul. Motorul muri. Cindy coborî geamul. — N-a fost de-ajuns că mi-ai furat banii! Acu’ mă lași și nemîncată! Bud Îi aruncă În poală o bancnotă de cinci dolari. — Fac cinste cu un prînz. — Ce să-ți povestesc! Domnul sculă pe basculă, marele risipitor! — Kathy Janeway a fost violată și omorîtă În bătaie. Dă-mi-l pe tipul care i-a fost pește și tot ce mai știi despre ea. Cindy Își lăsă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înmulțiseră, iar cei care cercetau atelierele auto umblau acum doar cîte trei, un detectiv și doi polițiști În uniformă, cu echipe de ambele părți ale străzii. Urma să se vadă cu oamenii lui pe Strada 116, colț cu Wills - de la prînz aveau un om mai puțin. Pastilele de benzedrină Își făcură efectul: Jack Își reveni subit. Conduse pînă la intersecția dintre 116 și Wills. O Întindere de dărăpănături din cărămizi de zgură compactată, cu ferestrele acoperite cu cartoane. Alei de pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să jefuiască magazinele. Era supărată pe individ fiindcă și-o trăsese cu sora ei. Jack, În mașina din frunte, supraveghea intrarea, iar sergentul John Petievich, parcat pe Strada 52, stătea Încruntat, de-ai fi zis că acuși-acuși omoară pe cineva. Prînzul: cartofi prăjiți cu votcă nebotezată. Jack căscă, se Întinse și calculă variante: Aragon contra Pimentel, ce voia Ellis Loew... Avea o Întîlnire cu el diseară, la o Întrunire politică. Votca Îi ardea stomacul. Îi venea al dracului de tare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a provocat pe Don să-l facă să vorbească. Ei, unde e Bud White cînd avem nevoie de el? — Amuzant, dar nu e cazul să insiști. Iar În clipa asta vreau să-i scoți pe Lux și pe Geisler la prînz. Lux a venit aici voluntar, așa că fii drăguț cu el. Spune-i lui Geisler că e un caz de conspirație majoră, cu crimă multiplă, iar lui Lux zi-i că-i oferim imunitate colaterală completă În schimbul cooperării și o promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se auzi tare În interfon. Apoi, În șoaptă: — Domnule căpitan, sînt supărați foc. Am considerat că trebuie să vă spun. Ed deschise ușa. Geisler și Lux intrară grăbiți În birou. Fără strîngeri de mînă. Geisler luă cuvîntul: — Ca să fiu sincer, prînzul ăla nu acoperă nici măcar o părticică din tariful orar pe care va trebui să i-l solicit domnului Lux. Cred că este de condamnat faptul că, deși a venit aici de bună voie, a trebuit să aștepte atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat de câteva ori de ecou, în pădurea înghețată din apropiere. Plecaseră imediat după prânz, venise să-l ia cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi zisese, „hai la Snagov“. Străzile erau aproape goale, șoseaua pustie, oamenii dormeau încă sau rămăseseră pe la casele lor după noaptea Anului Nou. Conducea încet, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea în vreo vizită, oricât de scurtă, cumpăra buchete mari. Dar nu-și aducea flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scrisoare pe care i-o va da la întoarcere. Se înapoia sâmbătă. „Ce rost are să vii la aeroport?“, îi spusese mama Ioanei Sandi, „Stai și învață. Te va căuta ea îndată ce ajunge acasă“. A lucrat cu spor și înfrigurare până la prânz. Apoi a început să aștepte. N-a căutat-o el. Era convins că se va repezi la telefon și apoi în brațele lui, cum făcuse și altădată. Sau că își va arunca valiza pe pat, va despacheta în parte, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbre în spatele lor. Când s-a uitat din nou la ceas era aproape miezul nopții. A adormit cu greu, zvârcolindu-se îndelung. În dimineața următoare abia a reușit să citească câteva pagini. A format din nou numărul de telefon, către prânz. De partea cealaltă s-a auzit glasul ei, Hello, sir. A început să-i povestească repede câte i se întâmplaseră și cât de bine se descurcase. „Nici nu știi ce încredere mi-a dat. Mă simt grozav“, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uimire sub privirile Îacum vorbele) Meduzei. Dar probabil nu înțelesese el. Probabil fusese prea dornic s-o audă și prea dornic s-o vadă și i-au scăpat unele vorbe. Poate ea chiar spusese că vor discuta mai târziu, după prânz, și se vor vedea după aceea, și el nu auzise nimic. Sau nu spusese asta, dar cuvintele ei: acele „mai vorbim“, asta însemnând, de fapt. Altfel ar fi absurd, aberant sau altcum, ceva și mai rău, un cuvânt care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Londrei. Iarba era pârjolită, straturile cu flori erau răvășite și decolorate de soare, și totuși culorile lor mă uluiau. Parcă le vedeam pentru prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
al unui bloc turn de lângă Victoria. Circa jumătate din personal supraviețuise schimbării: printre el, redactorul de beletristică, un absolvent de la Oxford în vârstă de patruzeci de ani pe nume Patrick Mills. Am stabilit să mă întâlnesc cu el puțin înainte de prânz, la unsprezece jumătate. Ar fi trebuit să fie o călătorie destul de simplă. Mai întâi trebuia să merg pe jos până la stația de metrou, ceea însemna să trec prin parc, să traversez podul Albert, pe lângă casele ca niște fortărețe de pe superbogata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și apoi omul de afaceri, astmaticul și femeia cu pulover de lână mă căraseră la punctul de prim-ajutor din stația Victoria, unde mi-am revenit treptat stând lungit și bând o cană de ceai tare. Se făcuse aproape ora prânzului când am ajuns la biroul lui Patrick. — Îmi închipui că a fost o călătorie cam neplăcută într-o zi ca asta. Dădu din cap înțelegător. Cred că ți-ar prinde bine o băutură. — Cred că da, dacă tot ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și să nu te mai întorci.“ Și apoi în cameră se auzi ecoul a ceea ce încerca să fie varianta lui de râs de comedian, gâjâit, inimitabil. Se întâmplase la sfârșitul primvăverii lui 1961. Thomas sosise la studiourile Twickenham pe la ora prânzului și își croise drum spre restaurantul unde zărise trei chipuri vag familiare la o masă din colț. Unul din ele îi aparținea lui Dennis Price, cunoscut încă pentru rolul principal din Kind Heads and Coronets după 12 ani, celălalt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Michael. Tuși furioasă timp de aproape treizeci de secunde, se îndoi de spate sprijinindu-se de peretele spitalului, apoi se îndreptă. Hai, mergem acasă. Era Ajunul Anului Nou. Planul inițial fusese să ne întoarcem la Mandarinul. Îi sunasem la ora prânzului și cu puțină insistență reușisem să rezerv o masă pentru doi; dar la începutul serii era evident că Fiona nu se simțea suficient de bine, și i-am promis să-i gătesc eu. Era deschisă o mare băcănie europeană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la începutul serii și au zburat cu avionul la Nisa: de acolo, un taxi i-a dus la vila lui Mark de pe Riviera, unde și-au început luna de miere. Au ajuns curând după miezul nopții și au dormit până la prânz a doua zi, când lady Frances a împrumutat una dintre mașinile lui Mark ca să se ducă să-și cumpere țigări din satul cel mai apropiat. Parcursese doar câțiva metri, când mașina a luat foc, ieșind de pe șosea și lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Întâi? Sau de la viteza Întâi la a doua?ă, ia piciorul de pe ambreiaj, Îmi repetam eu Întruna, dar Îngânarea acestei mantra mi-a dat prea puțin curaj și nici o idee despre Încotro să mă Îndrept În nebunia traficului de la ora prânzului. Mașinuța s-a scuturat sălbatic de două ori, după care a țâșnit drept În intersecție. Am simțit că-mi sare inima din piept. Ca din senin vehiculul s-a stabilizat și am Început să prind viteză. Viteză nu glumă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie de viteze manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei țigări. — Mișcă dracu’ de-aci, cucoană! a zbierat un șofer măsliniu, al cărui păr de pe piept amenința să răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din jur. Am intrat plină de Încredere În biroul asistentelor, aflat Înaintea celui al Mirandei, și m-am așezat În tăcere, În speranța că voi avea parte de câteva minute de liniște Înainte ca ea să revină din pauza de prânz. — Ahn-dre-ah, m-a chemat ea din biroul cu mobilă austeră și atmosferă voit rece. Unde e mașina mea și unde mi-e cățelușa? Am sărit de pe scaun și am alergat cât de repede poți alerga pe un covor gros cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai stat puțin la taclale, În timp ce eu am continuat să răspund la telefon și să notez mesaje pentru Emily, care avea ulterior să sune diversele persoane, În funcție de importanța pe care o aveau - dacă aveau vreuna - În viața Mirandei. Cam pe la prânz, tocmai când Începusem să simt primele Împunsături ale foamei, am ridicat receptorul și am auzit un accent britanic la celălalt capăt al firului. — Alo? Allison, tu ești? a Întrebat o voce ca de gheață, dar maiestuoasă. O să am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
șofer, În drum spre atelierul lui Tommy Hilfiger. Și eram, indubitabil, moartă de foame. Ne-au trebuit aproape patruzeci și cinci de minute ca să trecem de cele cincisprezece intersecții la ora la care un oraș Întreg iese În pauza de prânz, era primul meu contact cu un adevărat blocaj de trafic. Șoferul mi-a spus că o să tot facă Înconjurul clădirii până ies, și am intrat În atelierul lui Tommy. Când am Întrebat de Leanne la recepție, o fată adorabilă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai bună organizare, atâta tot. O mai bună organizare? Lucram oare pentru o firmă care Înțelegea prin „organizare“ a ști exact ce etaje a vizitat fiecare angajat, dacă preferă să mănânce supă de ceapă sau salată Caesar În pauza de prânz și câte minute putea să suporte aparatura de antrenament? Ei da, eram o fată norocoasă, cu adevărat norocoasă. Extenuată după cea de-a patra dimineață În care mă sculasem de la cinci și jumătate, mi-au trebuit Încă cinci minute Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cam șaisprezece mii de dolari. O adevărată nebunie, nu? Dar parcă ai de ales! În fond, e vorba de Miranda Priestly. Pe la ora unu, Emily m-a anunțat că Îi e foame și că se duce până afară să ia prânzul cu câteva fete de la departamentul de accesorii. Am presupus că merge numai să cumpere ceva de mâncare, doar asta făcuserăm amândouă toată săptămâna, așa că am așteptat zece minute, cincisprezece minute, douăzeci, dar nu și-a făcut apariția cu mâncarea. Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]