6,669 matches
-
om. De exemplu, afidele se hrănesc pe culturi și pot cauza probleme pentru agricultori, dar buburuzele se hrănesc cu afide și pot fi utilizate ca un mijloc de a reduce semnificativ populația de afide dăunătoare. Chiar dacă păsările sunt animale de pradă și multe dintre ele se hrănesc cu insecte, insectele înseși reprezintă marea majoritate a consumului de insecte. Fără animale de pradă pentru a le menține sub control, insectele pot suferi explozii de populație aproape de neoprit. Insectele de asemenea, produc substanțe
Insectă () [Corola-website/Science/300051_a_301380]
-
pot fi utilizate ca un mijloc de a reduce semnificativ populația de afide dăunătoare. Chiar dacă păsările sunt animale de pradă și multe dintre ele se hrănesc cu insecte, insectele înseși reprezintă marea majoritate a consumului de insecte. Fără animale de pradă pentru a le menține sub control, insectele pot suferi explozii de populație aproape de neoprit. Insectele de asemenea, produc substanțe utile cum ar fi mierea, ceara, lacul și mătasea. Saituri dedicate insectelor Imagini
Insectă () [Corola-website/Science/300051_a_301380]
-
acron sunt plasați ochii. Membrele (apendice) artropodelor sunt biramate. Ramura superioară externă îndeplinește rolul branhiilor, iar cea inferioară internă servește drept membre locomotoare. Membrele artropodelor au structură deosebită și îndeplinesc funcții diferite: tactilă (antene), fărămițarea hrănii (chelicere), apucarea și reținerea prăzii (pedipalpii), sunt implicate în acuplare (gonopodele). Numărul membrelor locomotoare variază. Crustaceele au 5 perechi de picioare, arahnidele - 4 perechi, insectele - 3 perechi. Abdomenul, la cele mai multe dintre clase, este lipsit de membre. Cuticula reprezintă exoscheletul acelular secretat de celulele epidermei. Structura
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
Alte animale se deplasează prin mers plantigrad (exp. cârtița) sau mers digitigrad (exp. câinele). Felinele africane, tigrul, leul, ghepardul, cita, etc, au corpul ușor și fără surplusuri de grăsime, atingând rapid viteze de până la 70 km/h atunci când își aleargă prada. Puținele mamifere exclusiv acvatice (cele mai reprezentante fiind delfinul și balena) se deplasează cu ajutorul cozii musculoase sau a aripilor. Există și mamifere terestre care pot înota, ca de exemplu ursul polar. Ursul polar are nevoie de această îndeletnicire mai ales
Mamifer () [Corola-website/Science/300071_a_301400]
-
roșu indian ("Cuon alpinus") și câinele sălbatic african ("Lycaon pictus") umblă în hâite alcătuite din grupe de familii, cu câte 30-60 de indivizi. Unele specii de canide vânează singure sau se grupează cu alte carnivore, dacă trebuie să răpună o pradă mai mare. Indivizii adunați în hâite devin mai îndrăzneți, putând încercui și răpune mamifere de talia bizonului sau a cerbului. Unele canide sunt nocturne, altele crepusculare și altele diurne. Canidele din zonele temperate sunt active atât noaptea, cât și ziua
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
și se ascund prin peșteri, crăpături de stânci, scorburi, galerii sau găuri în pământ. Sunt active tot timpul anului, cu excepția câinelui enot ("Nyctereutes procyonoides") din răsăritul Asiei și Japonia, care hibernează. Canidele sunt bune și rezistente alergătoare și înotătoare, iar pradă o prind după ce au fugărit-o un timp îndelungat. Ele se deplasează prin mers la pas ori fug în trap neobosit și în galop, călcând numai pe degete sau parțial și pe talpă (adică sunt semidigitigrade). Cei mai buni alergători
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
apă Canidele sunt mai prolifice decât felidele, născând de regulă 4-9 pui, în mod excepțional 19-23 la câinele domestic. În general, puii se nasc orbi și neputincioși și au nevoie de o îngrijire îndelungată. Mama îi învață și meșteșugul prinderii prăzii. În caz de pericol, mamele fug de obicei cu puii în dinți. Hrană constă din carne și se hranesc mai ales cu mamifere și păsări, vii sau mai ales in descompunere, apoi cu oase, cu reptile, batracieni, pești, scoici, răci
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
rădăcini, iarbă și mușchi, iar vulpile cenușii au anumite perioade din an în care sunt exclusiv vegetariene. Unele specii sunt foarte sângeroase. Sub aspect numeric, populațiile de canide ajung la aproximativ 1/10 din mărimea populațiilor care le servesc drept pradă; fluctuațiile în plus sau în minus sunt corelate cu numarul indivizilor din populațiile speciilor de vânat. Canidele au apărut în eocen. În prezent sunt răspândite pe tot globul pământesc, cu excepția Noii Zeelande, Noii Guinee, a celor mai multe insule și arhipelaguri din
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
insule. Deși le-a identificat din greșeală cu alte păsări, el a notat câteva diferențe între populații. Aceste variații fizice și de comportament l-au ajutat pe Darwin să formuleze teoria modernă a evoluției. -"șoimul de Galápagos": Singura pasăre de pradă endemică din Arhipelag este Șoimul de Galápagos. De culoare maro închis, aceștia pot fi observați planând deasupra a câteva dintre insule. În urmă cu mai mulți ani, șoimul de Galápagos a fost vânat și numărul lor a fost redus masiv
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
modernă a fost fondată în anul 1761, când domnitorul autonom arab al Galileei,Dahar Al-Omar, a distrus vechiul oraș și l-a reclădit în partea apropiată de mare. În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, orașul a căzut pradă piraților, fapt ce a cauzat clădirea a două mari forturi la intrarea în port. Cu timpul, forturile au fost distruse, apărând în prezent doar ca simbol al orașului. În secolul al XIX-lea, orașul a devenit mai mare și mai
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
drept spital de campanie pentru ostașii francezi. Pe parcursul secolului al XIX-lea între cele două grupări religioase au avut loc conflicte pentru controlul unor arii suplimentare pe Carmel. În veacurile al XVIII-lea - al XIX-lea Haifa a fost adesea pradă atacurilor piraților. Din acest motiv guvernatorul otoman al orașului a decis construirea a două turnuri de pază, destinate a apăra portul din două părți. Turnurile au devenit un simbol al orașului și deși ele au fost distruse într-o epocă
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
a țaratului bulgar. Potrivit împăratului Constantin al VII-lea, pecenegii își urmăreau politica de dominare și prin corespondență și cadouri. Imperiul Bizantin îi încuraja să obțină prin mijloace pașnice bunurile de lux pe care altminteri le-ar fi procurat ca pradă de război. Serviciile pecenegilor, odată cumpărate, erau direcționate împotriva inamicilor Imperiului Bizantin. Tot Constantin Porfirogenetul menționează în lucrarea De ceremoniis că liderii confederațiilor tribale aveau drepturi egale din punctul de vedere al Imperiului Bizantin. Aceasta demonstrează că pecenegii nu aveau
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
au fost încărcate în porturile franceze pentru America de către întreprinderea lui Beaumarchais sau de către comercianții francezi ce făceau afaceri cu reprezentanții americani aflați la Paris. Corăbiile americane se foloseau de porturile franceze și vasele corsar americane pentru a-și desface prăzile. Benjamin Franklin a devenit ambasadorul Americii pe lângă poporul francez în așteptarea momentului când avea să fie recunoscut la curte. A preluat conducerea misiunii americane în Franța și reședința lui de la Passy devenise sediul reprezentanței. Franklin și cu Vergennes s-au
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
zonei Codru) din care face parte. În perioada medievală, zona - care de obicei era în mare parte inclusă în districtul Ardud - a fost afectată de năvălirile tătare (începând cu secolul XIII), iar apoi, începând cu secolul XVI, de atacurile de pradă otomane (cu sediul la Buda, Timișoara sau Oradea), Țara Codrului nefiind inclusă în pașalâcul Oradea, ci ținând, împreună cu comitatul Sătmar, fie de Ungaria habsburgică (din cadrul Imperiului Habsburgic) fie de Partium (zonă aflată sub administrarea Principatului Transilvaniei, fără a face însă
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
unor cercetări făcute asupra bisericii străvechi, scria: "„În 1933 am constatat împreună cu Endre Orosz, secretarul de atunci a Societății Muzeului Ardelean, urmele bisericii noastre strămoșești, despre existența căreia s-a menționat în arhiva bisericească din 1567 și care a fost prada incendiului din 1771. După această descoperire m-a preocupat întrebarea cum s-ar putea scoate la lumină biserica dispărută în negura timpului. Desenele arhitectului și viitorului inginer Lukács Zárug, reprezentând biserica și expuse la expoziția Muzeului Ardelean de la Gheorgheni din
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Simbolul prieteniei de 10 ani. Foundation Avully-Remete Alapítvány”". mai este cunoscută și sub denumirea de Casa Dobribán. Este o clădire, aparent greoaie, dar care domină arhitectonica centrului comunei. A fost construită între anii 1875 și 1893. În 1892 a devenit prada unui incendiu devastator. Pereții exteriori sunt ornați cu o cornișă divizoare aflată la înălțimea de trei sferturi din ale pereților. Monumentalitatea clădirii este intensificată de existența pe latura vestică a clădirii a doua rizolite de colț dispuse simetric față de axa
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
de desfășurare și a multiplelor rele care au însoțit acest eveniment. Trupele sovietice ,eliberatoare”, ca și în alte părțiale teritoriului românesc, nu s-au purtat prea civilizat, au trecut la furat alimente și diferite bunuri materiale din gospodării, așa numita pradă de război. Trebuie totuși remarcat că pe teritoriul satului Livadia nu au fost evenimente majore, crime sau violuri care s-au produs pe alte meleaguri românești. Pentru siguranță, femeile tinere din sat se refugiau noaptea la rudele din satele mai
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cel mai înalt este Dolca cu 511 metri altitudine față de nivelul mării. Toate aceste dealuri, erau în urmă cu sute de ani împodobite cu păduri falnice de fag și de stejar. Astăzi însă, în locul lor se fac semănături, pădurile căzând pradă lăcomiei omului de a le defrișa pentru propriile interese. Pătura arabilă din cuprinsul comunei este un pământ argilo-nisipos pe șes, iar pe dealuri pământul este mai mult argilo-calcaros. Se mai găsesc în multe părți și aluviuni. Intrând în detaliu, putem
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane. Existența unei părți a regatului panonic al gepizilor în Transilvania
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
cere lancea fratelui, deși lângă el nu se afla nimeni. Era o capcană. Atunci Ahile luă din nou lancea și îl nimeri pe Hector în gât. Ahile leagă trupul de car și pleacă. Ahile organizează concursuri cu premii din propria pradă de război în cinstea lui Patrocle. Trecuseră câteva zile de la moartea lui Hector, iar Priam se duce la cortul lui Ahile pentru a cere trupul fiului său. Ahile acceptă rugămintea. Timp de douăsprezece zile grecii n-au mai luptat pentru că
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
otoman a făcut ca zona actualei comune Bordei Verde să devină de multe ori scena disputelor și luptelor dintre țăranii de pe moșiile vecine, fugiți „la turci” pentru a scăpa de asuprirea stăpânilor și bostangii nazârului din Câșla Vizirului, plecați la pradă în Țară Românească, fapt care a făcut ca nici așezare omenească stabilă să se poată înființa aici timp de aproape 280 de ani. Formele de locuire și viață socială din Bărăganul Brăilei, constau în locuiri temporare și de multe ori
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
fondat statele creștine sur din Pirinei. Aceste țări au devenit așa numitele "Regate Creștine", iar teritorii ocupate de către ele la început erau Navarra, Aragon și Catalonia. Împărțire de Al-Andalus în regatele taife a ajutat Regatelor Creștine în extinderea teritoriilor sale. Prada orașului Toledo în 1085 a rezultat în recucerirea completă a jumătății nordice din Spania. În 1175 o parte din regatul Castiliei se declară independentă de restul regatului și acesta se numește Regatul Portugaliei. În 1479 regina Isabel I de Castilla
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
provinciei romane Pannonia. Se pot încă vedea pe străzilele sectorului 1 (în centru) zidul și străzile castrului roman. Prezența romană a durat până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă. Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof, care s-a transformat într-un centru comercial pentru regiunea viticolă înconjurătoare. Cea dintâi atestare, medievală, este
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
este locuit încă din neolitic și a fost ocupat circa 100 ani de o subunitate a Legiunii V Macedonică, perioadă în care hunii încă se aflau în stepele din Asia. Să nu uităm totuși că hunii, în incursiunile lor de pradă, ajung la Dunăre și implicit în Transilvania abia în jurul anului 400. Desigur că nu excludem și probabilitatea că marele rege al hunilor să fi trecut și prin Aruncuta însă, deocamdată, nu există dovezi istorice care să confirme legendă locală. Desigur
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
luat ființă în jurul anilor 1600, cănd Domnitorul Mihai Viteazul, conform unei legende, s-ar fi aflat cu oastea să pe aceste meleaguri în scopul atacării Cetății Babă Vida din Bulgaria și zădărnicirii invaziei hoardelor otomane peste fluviul Dunărea, ce luau pradă din bunurile localnicilor. După cum se relatează în monografia comunei Poiana Mare din județul Dolj despre localitatea Tunari, rezultă că un anume notar pe nume Bulat Stan, care a funcționat în localitate la începutul sec.XX până după cel de al
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]