6,571 matches
-
său, împreună cu Fecioara Maria, care locuise acolo, într-o căsuță izolată, de la poalele muntelui. Moartea lui Domițian trebuie că a produs mare tulburare în oraș. Efesienii ridicaseră un templu în onoarea împăratului, ca să-l lingușească, știind că, devreme ce se proclamase zeu, Domițian va fi foarte mulțumit de adorația supușilor săi și le va răsplăti gestul cu prețioase privilegii (ceea ce s-a și petrecut). Ca să nu piardă ce obținuseră, bravii efesieni s-au decis, repede, să ridice alt sanctuar, de data
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Unchiule, dar voi avea din nou nevoie de dumneata în fruntea unei armate. Mă duc și eu. Nu trecuseră două ore, când, din turnul noului castel, se auzi o bătaie de tobă mare, iar chemarea cornului pluti pe poarta castelului, proclamând mobilizarea. Florile de prun erau aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afirma Hideyoshi era, într-adevăr, legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se întipărise o consternare enormă era Nobuo. Ca principal rival al lui Nobutaka, fusese proclamat frate mai mare, iar mama lui aparținuse unei familii de mare rang. Nu încăpea nici o îndoială că și el nutrea, în secret, speranța de a fi numit succesor al tatălui său. Întrucât așteptările îi fuseseră înșelate în mod implicit, firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu nobilul urmaș al unei case ilustre, dar și cu un om pe care propriul său caracter îl făcea dificil de salvat. Totuși, era un mare noroc. Înaintea morții lui Nobunaga, lui Hideyoshi nu-i stătuse în fire să-și proclame propriile aspirații sau marile idei, dar, după ce Nobunaga murise - și, mai ales, după bătălia de la Yamazaki - devenise conștient de realele posibilități de a fi menit să conducă națiunea. Nu-și mai ascundea nici încrederea în sine însuși, nici mândria. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La începutul secolului al șaselea în Arabia domina o religie idolatră, asemănătoare aceleia a veschilore persani, care se închinau aștrilor cerești. În anul 571, la Mecca venea pe lume Mahomet și tot aici, la vârsta de 40 de ani se proclama superior lui Hristos, în măsura în care, Hristos îi fusese lui Moise. Ducând o vie activitate, a adunat, încetul cu încetul, un mare număr de discipoli și a hotărât să ia arma ca mijloc de răspândire a religiei sale. Astfel convertise, la religia
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mână și cavalerii se îngrămădeau în jurul lor și într-un glas i-au declarat deopotrivă de viteji. Iar dacă au mai ramas cațiva ispitiți a murmura că lupta a ramas nehotarată, acestora le-a închis gura Ogier, danezul, care a proclamat cu glas tare că onoarea fusese satisfacută și a declarat că se susține această hotarare împotriva oricui ar fi cutezat s-o tăgăduiască. Neînțelegerea cu Guerin și fiii săi rămânând o chestiune deschisă, părțile au hotărât să facă un armistițiu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
copac, un cal minunat de frumos cu tot echipamentul și purtând în șa o armură completă de cavaler. Rinaldo îmbracă armura și a încălecat pe cal, dar sabia nu a luat-o. În ziua când, împreună cu frații săi a fost proclamat cavaler de către împărat, el a jurat să nu încingă sabie la brâu până nu va zmulge,prin lupta, una, de la vreun cavaler vestit. Rinaldo o porni apoi către pădurea Ardenilor, faimoasă pentru nenumaratele fapte de arme ce se petrecuseră în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de canonizare a Ierarhului Varlaam - Mitropolitul Moldovei, aducându-l la cunoștința clerului și credincioșilor creștini din cuprinsul Patriarhiei Române. Acest Tomos Sinodal întocmit și aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 20 iunie 2007 se proclamă astăzi 30 august anul mântuirii 2007 cu îndemnul nostru către tot cinul preoțesc și monahal, precum și către binecredincioșii creștini ortodocși români de aici și de pretutindeni de a cinsti cu evlavie pe Sfântul Ierarh Varlaam - Mitropolitul Moldovei.” La această sărbătoare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a trecut prin minte. Din când În când se opreau să Își tragă sufletul. Noaptea Îi Înghițea cu indiferență, fără să știe că peste câțiva ani Cristian Siboiu va intra În Buzău pe tanc, fluturând steagul găurit al patriei și proclamând eliberarea orașului de sub jugul comuniștilor. — Viitorul depinde de o clipă, de o singură clipă, și nu de viață , și-a zis Vasile. Dacă cineva ar fi văzut atunci lacrimile cum Îi curgeau tăcute pe obraz, și mâna Încă murdară de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Astfel, în cele din urmă Tiberius a închis ușa în urma lui și s-a dus în îndepărtata insulă Rhodos. Oamenii șopteau că Augustus descoperise niște intrigi politice ale acestuia și au început să-l numească „surghiunitul din Rhodos“. Populares au proclamat că triumfala carieră a lui Tiberius era terminată. S-au dovedit însă niște afirmații imprudente, fiindcă le Palatinus rămânea Maștera. Simpla contemplare (dacă se poate spune astfel) a acelui arbore genealogic nebunesc ne dă o idee despre infernul ce domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o triremis; îmbunându-i pe vecinii de la răsărit, în fond economisești. Mulți râseră, iar Seneca fu indignat că un fost sclav îndrăznea să i se adreseze. Nu-i răspunse, dar proclamă mohorât: — Chipul Romei se schimbă. Nu se mai vedeau, adăugă el, oamenii puternici din vremea Republicii, care vorbeau o latină concisă și se îmbrăcau după vechile cerințe. Toate rasele, limbile și modele se amestecau pe stradă, fără nici un control. — Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era prefațat, dimpotrivă, de Theophile Gautier. Tot Sainte-Beuve-ul clasificator, pe care-l deosebim de celălalt fel de critic din Sainte-Beuve, sfătuia pe Stendhal să se lase de literatură, pe cînd în tot Parisul nu se găsea decît Balzac să-l proclame și să-l încurajeze, iar în tot Apusul Mumai Goethe îl semnala într-o scrisoare. Dar era Balzac și era Goethe. Însă cel care s-a clasificat și s-a prezis mai sigur pe sine a fost tot el, Stendhal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să descifreze stilul unei epoci și să-i găsească un glas. În politică, revoluțiile se fac pentru instituții noui, în artă nu. Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de ordinea lor cronologică, de la realismul osificat pînă la suprarealismele în descompunere, totul se poate închide sub același epitaf al neputinței și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
criza noțiunii de realitate” sub influența noilor concepții științifice și „disoluția eului” sînt, altminteri, corecte. Ca abateri de la „ordinea naturală” a creației artistice sînt menționate „procesul de supraspiritualizare în dauna naturii”, „tendința spre irațional” care „face concurență gîngurelii copiilor” și proclamă dezordinea „sacră”, în fine, „absolutismul” în artă (avînd drept reflex predilecția pentru mit și mistică, pentru „stările extatice și vizionare”). Opinînd că „Domeniul psicologic a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul din hîrtoapele tuturor versurilor centrifugale și care, fiecare în parte, își proclamă dreptul la autonomie. Și mai ales cît de puține aceste imagini expresive. Căci iată atîtea altele (...) al căror efect este de anihilare, și nicidecum de potențare” (ibid.). Deschis printr-o fină ironie la adresa lui E. Lovinescu („Dl Ilarie Voronca este dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-n perete. Nu au vrut să fie nici 9 mai, ziua independenței Principatelor Unite, nici 10 mai, zi care are mai multe conotații în istoria românilor, Pe 10 Mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclama solemn Independența absolută a României, 10 mai 1881 când Principatele Unite au devenit regat, deci o nouă țară pe harta lumii, o țară numită nu Principatele Române, ci România. Nu sa vrut să fie, hai să zicem, de exemplu 11
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ceai dintr-un biberon. Copilul nu bău însă decât câteva înghițituri și rămase cu biberonul în mâini, cu ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele transpirate și reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grijă să țin pe lângă mine trusa asta de scule și, cănd m-o supăra vreunul dintre colegi, cum pun mâna pe el, ca să-i trag un perdaf sau să îl tund chilug! Meseria e brățară de aur, ascultă la mine! proclamă bătrânul. Spre sfârșitul verii, Victor coborî cartea din pod și se întoarse, cu forțe proaspete și cu mult entuziasm, la îndeletnicirile lui de tânăr studios, pasionat de matematici. Ticu, văzându-l cum își dădea silința, se arătă foarte mulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grijă ca să le citească titlurile. Se opri brusc la unul dintre ele: „GILDAS KERMEUR - RAPORT DE AUTOPSIE“. Îl scoase cu nerăbdare și se cufundă În lectură, vizibil uluită de ce descoperea citind. Ușa se deschise taman atunci, fără zgomot. - Flagrant delict! proclamă Fersen din prag. Marie tresări violent și lăsă imediat dosarul din mînă, apoi se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu. - OK, m-ai prins. Îmi asum vina. Fără să-l scape din ochi, Îi Întinse mîinile ca pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate, pentru a dobândi iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a celebra noul secol. Își coborî din nou torța asupra mortului, rămas În picioare dinaintea propriei opere, de parcă ar fi vrut să și-o revendice, cu mândrie, pentru eternitate. Simțea că trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Caetani, Sanctitatea Sa Bonifaciu al VIII-lea, cere sprijin În bani și armată pentru expediția sa În Tuscania. În sfârșit, iată despre ce era vorba. Chestiunea Îi era cunoscută. Cetatea Laziu, urmând exemplul Palestinei, se răsculase fața de vicarul papal și proclamase Comuna liberă. — În fond, nu cere decât o sută de arbaletieri și câțiva cai... Poate că vom putea accepta fără să Împovărăm prea mult finanțele Comunei... sugeră pe un ton nesigur unul dintre priori. — Nu finanțele noastre sunt În joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îi separa de Ponte Vecchio. Uneori alergând, atât cât i-o Îngăduiau puterile, cu scurte pauze spre a-și recâștiga suflarea. — Se cunosc motivele ciocnirii? Întrebă Dante În timpul unui astfel de răgaz. — Cineva a răspândit zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de mânie. Unul dintre priori vorbise. Iar cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fibre proaspete și acizi din fructe care vor ajuta la curățarea produselor secundare ce apar în urma putrezirii din tractul intestinal și din fluxul sangvin. Ca extrapolare a acestei diete cu o singură masă zilnică formată din fructe, poate doriți să proclamați o zi în fiecare săptămână „ziua fructelor” în care să nu consumați altceva în afară de fructe crude proaspete. Toate aceste îndrumări sunt mult mai ușor de implementat decât pare la prima vedere. Cel mai mare obstacol nu este cel fiziologic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un aliment care strică tenul, constipă colonul, îngrașă, creează dureri de cap și afectează bugetul? Deoarece conține cantități mari dintr-un element chimic numit feniletilamină, substanță care se produce la nivelul creierului atunci când o persoană este „îndrăgostită”. Revista Cosmopolitan a proclamat recent ciocolata ca fiind unul dintre cele mai bune zece afrodiziace disponibile în lume în ziua de azi, iar la curtea lui Ludovic al XV-lea era consumată în mod frecvent ca stimulent sexual. Și totuși, în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
numai antropocentric ci și individualizat, oglindă a felului În care ne place să ne imaginăm propriile noastre euri. Aproape Întreaga noastră artă de dinaintea impresioniștilor - sau a celui care, pentru ei, a fost un fel de Sfânt Ioan Botezătorul, William Turner - proclamă dragostea noastră pentru contururi clare, identități unice, pentru lucrul individual desprins din indistincția fundalului. Această putere de a detașa un obiect de ceea ce-l Înconjoară și de a ne concentra asupra lui este un criteriu implicit al tuturor judecăților noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]