5,908 matches
-
Regele Ioiachin și familia sa au continuat să trăiască ca suverani supuși în Babilon, primind rația alimentară de la curtea babiloniană. Între timp, în Iuda, sub domnia lui Sedecia (597-587/586 î.C.), există două „partide”: cel filo-babilonian (între care și profetul Ieremia) și cel filo-egiptean. În anul 589 î.C. Sedecia se alătură unei coaliții anti-babiloniene susținută de Egipt astfel că în anul 587-586 î.C. Nabucodonosor intervine în regiune, asediază și cucerește Ierusalimul, îl prădează și îi distruge zidurile și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Biblos” (KAI 4, liniile 4-5) și o inscripție din Transiordania din secolul al VIII-lea î.C. afirmă că „zeii s-au reunit” (KAI 312, linia 6), la fel, fragmente asemănătoare în Vechiul Testament dovedesc existența unei adunări cerești. Unii profeți afirmă că „l-au văzut” pe Yhwh așezat pe tron înconjurat de ființe divine, la fel cum se reunește consiliul curții în jurul regelui (1Rg 22,19-22; Is 6,1-11; cf. și Dan 7,9-10, deși este un text mai tardiv
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al IX-lea și al VIII-lea î.C. Cultul lui Baal reprezintă pentru Biblie cea mai gravă amenințare a religiei yahwiste și, în unele cicluri de povestiri scrise cu gust narativ remarcabil, ea descrie lupta dusă împotriva lor de profeții lui Yhwh. De fapt, în aceste secole sunt datate începuturile atât ale tradițiilor narative ale profetului Ilie împotriva cultului lui Baal promovat de regele lui Israel, Ahab (1Rg 16,29 ș.u.), cât și ale predicării profetului Osea împotriva lui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai gravă amenințare a religiei yahwiste și, în unele cicluri de povestiri scrise cu gust narativ remarcabil, ea descrie lupta dusă împotriva lor de profeții lui Yhwh. De fapt, în aceste secole sunt datate începuturile atât ale tradițiilor narative ale profetului Ilie împotriva cultului lui Baal promovat de regele lui Israel, Ahab (1Rg 16,29 ș.u.), cât și ale predicării profetului Osea împotriva lui Baal (Os 2,10-24). Conform narațiunii biblice, regele Ahab și soția sa ar fi promovat cultul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
împotriva lor de profeții lui Yhwh. De fapt, în aceste secole sunt datate începuturile atât ale tradițiilor narative ale profetului Ilie împotriva cultului lui Baal promovat de regele lui Israel, Ahab (1Rg 16,29 ș.u.), cât și ale predicării profetului Osea împotriva lui Baal (Os 2,10-24). Conform narațiunii biblice, regele Ahab și soția sa ar fi promovat cultul zeului fenician Baal, construind un altar dedicat lui chiar în capitala Samaria (1Rg 16,32), în timp ce ingenioasa povestire despre secetă și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Os 2,10-24). Conform narațiunii biblice, regele Ahab și soția sa ar fi promovat cultul zeului fenician Baal, construind un altar dedicat lui chiar în capitala Samaria (1Rg 16,32), în timp ce ingenioasa povestire despre secetă și „confruntarea” dintre Ilie și profeții lui Baal (1Rg 17-19) îl prezintă pe zeul Baal cu trăsăturile tipice zeului siro-fenician al furtunii. Chiar dacă narațiunile biblice sunt impregnate de polemica anti-Baal și răspund mai degradă criteriilor teologice decât intereselor istorice, probabil, ele reflectă un context istoric real
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
divinități, e foarte probabil ca Baal să fi primit cult în regatul Israel în secolele al IX-lea - al VIII-lea î.C. Pentru a ilustra acest lucru putem lua drept exemplu relatarea din 2Rg 1 unde se povestește că profetul Ilie îl învinovățește pe regele lui Israel, Ahazia (852-851 î.C.), că a trimis mesageri pentru a-l consulta pe zeul „Baal-zebub” din Ecron ca să obțină un oracol cu privire la boala sa. Termenul ebraic Ba‘al-zebûb înseamnă literal „Baal al muștelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
VII-lea î.C. provenită chiar din Ecron pe care scrie: „lui Baal și lui Padi” (Gitin, Cogan, 1999). Cât privește cultul lui Baal în Regatul lui Iuda, el e mai puțin documentat decât în Regatul lui Israel, chiar dacă Cartea profetului Ieremia amintește de mai multe ori persistența cultului lui Baal în Ierusalim, mai ales prin oferta de tămâie în cinstea sa (Ier 2,8; 7,9; 11,13; 32,29 etc.). De asemenea, „reforma” religioasă dorită de regele Iosia (640-609
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
opinie, teoretizată ferm în termeni religioși de Wilhelm Schmidt (1868-1954), a fost bine primită din prima jumătate a secolului al XX-lea până la sfârșitul anilor ’70, când unii cercetători - între care Bernhard Lang și Morton Smith - au lansat ipoteza că profeții secolelor al IX-lea - al VIII-lea î.C. (Ilie, Osea etc.) ar fi fost cei mai vechi apărători ai pretențiilor monoteiste și că această idee religioasă trebuie să fi fost minoritară în acea perioadă istorică a lui Israel. Aceste
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
comparabilă cu Yhwh, dar nu existau motive religioase serioase pentru a nega existența altor divinități, dat fiind că prezența însăși a regelui și a templului garantau superioritatea indiscutabilă a lui Yhwh față de toate celelalte divinități. De ce atunci în cărțile atribuite profeților preexilici, precum Osea, Mihea sau Isaia, în Cărțile Regilor și în alte texte biblice care ne vorbesc despre epoca monarhiei găsim polemica dură împotriva lui Baal, Așera, Astarte, Tammuz și alte divinități? Pentru a răspunde complet la această întrebare ar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adevărat al identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor astrale în teritoriul iudaic provine din fragmentele biblice care critică aceste practici; în Cartea profetului Ieremia (Ier 7,18; 44,15-30) este amintit cultul „reginei cerului”. Deși identificarea numelui propriu al „reginei cerului” nu este sigură, pentru că mai multe zeițe purtau acest titlu, este vorba indubitabil de o divinitate astrală. Cea mai potrivită candidată la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
bronz, datată în jurul secolelor al XII-lea - al XI-lea î.C., descoperită în apropiere de așa-numitul „Bull-site”, loc de cult în aer liber, localizat la circa 30 km nord-vest de Samaria, sau ținând cont de polemica din Cartea profetului Osea împotriva „vițelului din Samaria” (cf. Os 8,5-6). Aproape de granița cu regatul aramean al Damascului, Dan era o cetate importantă în Regatul lui Israel. Aici, alături de un stabiliment probabil de cult, aproape de poarta orașului în care se aflau un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
suverani și de demnitarii lor, e foarte probabil ca tehnicile prin care se ajungea la cunoașterea voinței divine să fi fost larg răspândite în toate păturile populației, după cum o arată polemica biblică frecventă împotriva acestor practici. Profetismul Concepția actuală despre profet ca sever reformator religios și importantă figură etică se bazează pe imaginea pe care ne-o oferă despre ei cele cincisprezece cărți atribuite profeților scriitori ca: Osea, Isaia sau Ieremia. Există însă riscul mare ca această concepție să nu reflecte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
toate păturile populației, după cum o arată polemica biblică frecventă împotriva acestor practici. Profetismul Concepția actuală despre profet ca sever reformator religios și importantă figură etică se bazează pe imaginea pe care ne-o oferă despre ei cele cincisprezece cărți atribuite profeților scriitori ca: Osea, Isaia sau Ieremia. Există însă riscul mare ca această concepție să nu reflecte întocmai fenomenul religios al profetismului atestat în Israel și Iuda în perioada preexilică. În mod asemănător, atunci când se dă credit detaliilor istorice din povestirile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să nu reflecte întocmai fenomenul religios al profetismului atestat în Israel și Iuda în perioada preexilică. În mod asemănător, atunci când se dă credit detaliilor istorice din povestirile din mai sus amintitele cărți profetice (acelea care în canonul ebraic sunt numite „profeți posteriori”), poate duce la ambiguități destul de mari nu numai de ordin istoric, ci, mai înainte de aceasta, cu privire la corectitudinea terminologică. E suficient să amintim aici că cuvântul „profet” nu există în limba ebraică, fiind un derivat grec, iar conceptul actual este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din mai sus amintitele cărți profetice (acelea care în canonul ebraic sunt numite „profeți posteriori”), poate duce la ambiguități destul de mari nu numai de ordin istoric, ci, mai înainte de aceasta, cu privire la corectitudinea terminologică. E suficient să amintim aici că cuvântul „profet” nu există în limba ebraică, fiind un derivat grec, iar conceptul actual este influențat de uzul pe care termenul „profet” l-a avut în mediul creștin. În interpretarea uzuală, profetul se distinge de alte figuri religioase, prin faptul de a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mari nu numai de ordin istoric, ci, mai înainte de aceasta, cu privire la corectitudinea terminologică. E suficient să amintim aici că cuvântul „profet” nu există în limba ebraică, fiind un derivat grec, iar conceptul actual este influențat de uzul pe care termenul „profet” l-a avut în mediul creștin. În interpretarea uzuală, profetul se distinge de alte figuri religioase, prin faptul de a fi „cel care vestește cuvântul divin omului”, adică este un pro-clamator (de la rădăcina greacă pro „în fața”, „înaintea” și phemi „a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu privire la corectitudinea terminologică. E suficient să amintim aici că cuvântul „profet” nu există în limba ebraică, fiind un derivat grec, iar conceptul actual este influențat de uzul pe care termenul „profet” l-a avut în mediul creștin. În interpretarea uzuală, profetul se distinge de alte figuri religioase, prin faptul de a fi „cel care vestește cuvântul divin omului”, adică este un pro-clamator (de la rădăcina greacă pro „în fața”, „înaintea” și phemi „a spune”) al voinței divine. Astfel afirmă și portretul (tardiv) al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se distinge de alte figuri religioase, prin faptul de a fi „cel care vestește cuvântul divin omului”, adică este un pro-clamator (de la rădăcina greacă pro „în fața”, „înaintea” și phemi „a spune”) al voinței divine. Astfel afirmă și portretul (tardiv) al profetului ideal din Cartea Deuteronomului: „Eu (Yhwh) voi ridica pentru ei din mijlocul fraților lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui și el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (Dt 18,18). Caracteristicile distinctive
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
omului”, adică este un pro-clamator (de la rădăcina greacă pro „în fața”, „înaintea” și phemi „a spune”) al voinței divine. Astfel afirmă și portretul (tardiv) al profetului ideal din Cartea Deuteronomului: „Eu (Yhwh) voi ridica pentru ei din mijlocul fraților lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui și el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (Dt 18,18). Caracteristicile distinctive ale profetului ar fi, așadar, cunoașterea „cuvântului divin” prin intermediul unei inspirații personale și angajamentul de a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Cartea Deuteronomului: „Eu (Yhwh) voi ridica pentru ei din mijlocul fraților lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui și el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (Dt 18,18). Caracteristicile distinctive ale profetului ar fi, așadar, cunoașterea „cuvântului divin” prin intermediul unei inspirații personale și angajamentul de a-l transmite unui destinatar uman. În ebraică există mai mulți termeni care desemnează acest personaj religios: cel mai frecvent - dar tardiv (cf. Auld, 1983) - este năbî
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prin intermediul unei inspirații personale și angajamentul de a-l transmite unui destinatar uman. În ebraică există mai mulți termeni care desemnează acest personaj religios: cel mai frecvent - dar tardiv (cf. Auld, 1983) - este năbî’, tradus întotdeauna în versiunile actuale cu „profet”; mai putem adăuga expresia „omul lui Dumnezeu” (1Sam 2,27; 1Rg 13,1 ș.u.), rō’eh (lit. „văzător”) și ḥōzeh (lit. „văzător”), acesta din urmă, de proveniență aramaică, fiind un termen asociat, în primul rând, cu viziunea profetică. Acest
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un termen asociat, în primul rând, cu viziunea profetică. Acest termen se găsește în Biblie ca sinonim clar al lui năbî’ (2Sam 24,11; 2Rg 17,13: „Yhwh a dat mărturie împotriva lui Israel și împotriva lui Iuda prin toți profeții lui și prin toți văzătorii lui”). În finalul observațiilor lexicale, este interesant de notat că tocmai termenul ebraic cel mai frecvent tradus prin „profet” - adică năbî’ - este utilizat în mod straniu când se referă la cei care noi îi numim
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
2Rg 17,13: „Yhwh a dat mărturie împotriva lui Israel și împotriva lui Iuda prin toți profeții lui și prin toți văzătorii lui”). În finalul observațiilor lexicale, este interesant de notat că tocmai termenul ebraic cel mai frecvent tradus prin „profet” - adică năbî’ - este utilizat în mod straniu când se referă la cei care noi îi numim „profeți”. De exemplu, Isaia este numit năbî’ doar de trei ori în toată cartea sa, exclusiv în capitolele derivate din Cartea Regilor (Is 37
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui și prin toți văzătorii lui”). În finalul observațiilor lexicale, este interesant de notat că tocmai termenul ebraic cel mai frecvent tradus prin „profet” - adică năbî’ - este utilizat în mod straniu când se referă la cei care noi îi numim „profeți”. De exemplu, Isaia este numit năbî’ doar de trei ori în toată cartea sa, exclusiv în capitolele derivate din Cartea Regilor (Is 37,2; 38,1; 39,3); versiunea greacă a Septuagintei omite de obicei traducerea lui năbî’ cu referință
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]