7,270 matches
-
de context. În ambele situații, destinatarul dezvoltă o analiză semantică pe baza unei inferențe: în primul caz, el efectuează implicații convenționale, în cel de-al doilea, operează implicații conversaționale. Pentru Grice, comunicarea nu este posibilă decât în condițiile în care protagoniștii aderă tacit la principiul cooperării, constând în stăpânirea și aplicarea a patru reguli esențiale 140: a) maxima cantității reglementează volumul de informații furnizat de fiecare participant la schimbul verbal și stabilește următoarele: contribuția fiecărui protagonist trebuie să cuprindă atâta informație
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decât în condițiile în care protagoniștii aderă tacit la principiul cooperării, constând în stăpânirea și aplicarea a patru reguli esențiale 140: a) maxima cantității reglementează volumul de informații furnizat de fiecare participant la schimbul verbal și stabilește următoarele: contribuția fiecărui protagonist trebuie să cuprindă atâta informație câtă este necesară; contribuția fiecăruia nu trebuie să cuprindă mai multă informație decât este necesară. În cazul limbajului politic, asistăm frecvent la eludarea acestei maxime, atât prin lipsa unor conținuturi informative, cât și prin proliferarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai de ei sau mai ales de ei, fapt ce face să se stabilească între ei o anumită complicitate (pacifistă sau agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
organizare familială, practici religioase. Cultura acoperă modul de a trăi și de a face. Geneza acestei structuri complexe se operează în transformările tehnice, economice și sociale proprii unei societăți date în spațiu și timp. Ea este rezultatul întâlnirii a trei protagoniști ai vieții: omul, natura și societatea”. Existența umană este una culturală. În lucrarea sa, „Trilogia culturii” Lucian Blaga consideră: „cultura rezultă ca o emisiune complementară prin specificitatea existenței umane ca atare, care este existență în mister și pentru revelare”. „Cultura
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
introduce personaje care, în general, nu apar decît o singură dată, ziaristul poate cu greu să se sprijine pe niște cunoștințe prealabile. Dimpotrivă, campionatul de baschet profesionist din Franța face să revină în presă și în alte mijloace mass-media, aceiași protagoniști timp de ani întregi. Cititorul poate, astfel, să se familiarizeze progresiv cu ei, așa cum o face cititorul Comediei umane, de Balzac, sau spectatorul telenovelelor, în care aceleași personaje revin adesea și pentru o lungă perioadă de timp. Diverse interpretări ale
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
lămuri elementele esențiale. Fierul la o temperatură normală are culoarea obișnuită, la temperatură de cărbuni suflați cu foalele culoare roșie, la temperatură de furnal culoare albă. Pe Dostoievski nu-l interesează decât această ultimă transfigurare a vieții în flacăra spiritului. Protagoniștii operei sale întrupează moduri de existență concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeiești. Prin această fuziune, personajele dostoievskiene, dilatate de tensiunea maximă a viziunii sale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne oferă acces la unul dintre cele mai importante câmpuri de referință ale romanului (v. infra, 3.2.2.). 2.4.1.3. Celălalt textem, la fel de cunoscut și la fel de relevant pentru arhitectura de profunzime a romanului, este invocat chiar de către protagonistul său: "[17] Atât e de puțină mintea muritorilor... zâmbea Kesarion cătră prietinul său episcopul; și cu această minte cutează să descurce alt adevăr cu mult mai tăinuit. De aceea pentru lumea de rând Dumnezeu va rămânea închis până la istovirea veacurilor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
hiperbolic, cele patru elemente de "discurs repetat" din fraza anterioară nu mai sunt extrase din repertoriul imagistic "canonic" al Bibliei, ci din cultura populară românească, iar aglomerarea și emergența lor bruscă semnifică o fractură de nivel nu doar în existența protagoniștilor (Kesarion și Maria), ci în întreaga desfășurare a romanului. 2.4.3. În restul capitolelor ce configurează macro-cadrul bizantin (X-XV), discursul romanesc revine la textemele biblice care îndeamnă la cumpătare și pocăință. Emblematică în acest sens este o replică a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
roman) necesită o examinare mai amănunțită. 3.4.1. Ca topos cultural, creanga de aur își are originea în cartea a VI-a din Aeneida lui Vergilius, unde apare, sub forma vâscului, cu rolul de obiect psihopomp, care îi asigură protagonistului accesul în "lumea de dincolo"426. Cu toate acestea, textemul aferent și-a câștigat notorietatea mai ales datorită amplei lucrări de mitologie comparată elaborată de către antropologul englez James George Frazer și publicată în 12 volume între 1890 și 1915. Ideea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în alte situații, naratorul este doar un personajpretext al declanșării fluxului narativ; sau face legătura între episoade, personaje, fapte, etc.; ori consemnează doar faptele, povestind simplu, concis, etc. Câteva feluri: 1. narator omniscient; 2. narator- martor al acțiunii; 3. narator protagonist. Un bun narator: 1. cunoaște bine evenimentele; 2. are aptitudini de povestitor (deci are forță narativă); 3. are capacitatea de a surprinde conflictul, forțele care-l declanșează. Alte obiective, de urmărit: 51 1. relația autornarator; narator - alte personaje; naratorreceptor personaj-
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
etc.; - obiecte „fermecătoare”, „prețioase”: castele de aur, păr de aur, pădure de argint, de cristal, etc.; - natura ajută binele (și, adeseori, este potrivnică răului); - un loc deosebit ocupă dragostea; sunt reținute doar formele ei concrete de manifestare, reacția fizică a protagoniștilor (cel mai adesea le „ticăie” inima; eroul „cade la grea boală” etc.); - un personaj Ț sfătuitor al binelui (Faurul Ț Pământului; Sfânta Vineri, Sfânta Duminică, etc.);personajul principal trimiteo solie care să anunțe venirea sa; - transformarea, metamorfoza (în plante, animal
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
inspirație fascistă (care, de fapt, au apărut în Europa și în afara Europei, în perioada interbelică). Actorul principal al modelului este un lider carismatic, legat îndeaproape de un partid cu tendințe totalitare, articulat, structural diferit de cel preexistent instaurării regimului, devenit protagonistul principal al procesului instaurativ. În fazele succesive de consolidare, structurile regimului și partidul totalitar tind să se "autonomizeze" față de alte grupuri socio-economice care le sprijină și care, în bună măsură, le-au asigurat succesul în timpul instaurării. Aceste grupuri sunt reprezentate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
guvernanți, o atitudine reacționară în privința aspectelor deja dezbătute. În afară de gradul de continuitate/discontinuitate, mai sunt alte două aspecte importante ale tranziției care depind de natura crizei și de ruptura de regimul precedent: primul constă în identitatea politică și socială a protagoniștilor implicați în tranziție. Al doilea este determinat de existența sau absența intervenției externe. În ceea ce privește actorii politici (din cadrul maselor sau al elitelor), aflați în centrul tranziției, este suficient să afirmăm că există o probalitate mai mare ca noul regim să se
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
doilea este determinat de existența sau absența intervenției externe. În ceea ce privește actorii politici (din cadrul maselor sau al elitelor), aflați în centrul tranziției, este suficient să afirmăm că există o probalitate mai mare ca noul regim să se instaureze acolo unde, printre protagoniștii precedentei coaliții anti-regim, sunt indivizi sau grupuri care ocupau poziții de autoritate în structura vechiului regim și care, astfel, pot dispune de resurse de informare, influență sau coerciție. Astfel, schimbarea, continuă sau discontinuă, este sprijinită de structurile administrative; e dorită
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din guvern (democratice sau nu); e provocată, sau doar susținută, de forțele militare. Este inutil să ne amintim cât de frecventă a fost, din punct de vedere istoric, situația în care o tranziție discontinuă și o instaurare au avut ca protagoniști unitățile militare. De asemenea, înseși modalitățile de tranziție și tipul de regim care se instaurează depind de pozițiile politice ale protagoniștilor în abordarea diverselor probleme conflictuale. Chiar în tranziția discontinuă și violentă, conflictele politice din perioada de criză a regimului
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a fost, din punct de vedere istoric, situația în care o tranziție discontinuă și o instaurare au avut ca protagoniști unitățile militare. De asemenea, înseși modalitățile de tranziție și tipul de regim care se instaurează depind de pozițiile politice ale protagoniștilor în abordarea diverselor probleme conflictuale. Chiar în tranziția discontinuă și violentă, conflictele politice din perioada de criză a regimului anterior sunt cruciale. Acele conflicte determină modalitățile de tranziție și instaurare deoarece actorii politici își păstrează pozițiile adoptate în timpul crizei și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
discuție sunt (în principal) partidele unice și sindicatele, la care se poate adauga o întreagă serie de organizații colaterale. Unele dintre ele - de exemplu, partidul - ar putea proveni din regimul precedent. În acest caz, s-ar putea număra printre principalii protagoniști ai schimbării de regim. Dacă se au în vedere organizațiile create în momentul instaurării, în faza consolidării problema constă în a le face funcționale prin atribuirea rolurilor pe care trebuie să le îndeplinească. Care sunt principalele modalități prin care astfel
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
noi actori. Prin urmare, apare un element important: formarea unor conexiuni strânse între actorii politici și cei sociali, mărturie a succesului consolidării regimului. Mai exact, în timpul instaurării se poate menține un grad înalt de fluiditate în raporturile dintre actorii politici, protagoniștii etapei, și actorii sociali (din cauza existenței unei minore polarizări sociale). În acestă situație, în timpul întregii perioadei de consolidare, actorii politici vor incerca să depășească aceste incertitudini și această fluiditate în relațiile cu actorii sociali, fie prin intermediul structurilor de legitimare, fie
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
instaurare este dificil de a fi deosebită de tranziția reală. Elementul central al instaurării privește actori care pot fi diferiți. Este posibil ca tranziția (și căderea regimului anterior) să fie cauzată de actori din afara țării; instaurarea democrației poate avea ca protagoniști actori interni, și, parțial, actori externi. Factorul internațional are importanță în sensul că poate activa actori interni din regimul autoritar existent, cerându-li-se să demareze tranziția și, apoi (eventual), instaurarea. Actorii instituționali interni sunt armata, elita guvernamentală, funcționarii publici
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau mai puțin prezente sau organizate atunci când începe tranziția și, apoi, instaurarea. În cazul în care conflictul de clasă, și anume conflictul "dreapta-stânga", mai răspândit și mai relevant decât altele, este necesar a identifica actorii "plasați" în spectrul politic, ca protagoniști sau parteneri activi ai acordurilor menționate. Pot exista cazuri în care sunt prezenți și bine organizați actorii de stânga, dar nu și cei de dreapta. Din punctul de vedere al succesului instaurării și consolidării democrației, cea mai favorabilă este situația
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ultimul "ghiont" unui edificiu aflat deja în pericol. Cauzele crizei autoritare influențează instaurarea democratică prin problemele substanțiale pentru care noua elită va trebui să lupte, chiar și în circumstanțe dificile, nefavorabile pentru democrație, dar sunt relevante și pentru rolul actorilor protagoniști ai tranziției și ai instaurării, adică pentru componența coaliției fondatoare a regimului. Intervenția externă (o înfrângere militară sau chiar o simplă imitație a țărilor vecine influente) poate explica diferite crize ale autoritarismului, influențând următoarea fază a instaurării. Pridham [1994], Whitehead
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de fond cu privire la problemele urgente lăsate nerezolvate de regimul autoritar, fie de alegeri, având ca scop determina viitoarele aranjamente instituționale ale democrației în construcție. Gradul preexistent de organizare a opoziției poate afecta întreaga dinamică a instaurării prin actorii care sunt protagoniștii acordurilor deja încheiate. Ultimul factor de luat în considerare, durata tranziției, este strâns legat de instaurare, astfel încât nu se poate face o distincție clară între una și cealaltă. Acum se analizează diferitele caracteristici ale tranziției (deja discutate și evidențiate în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și societatea civilă. Aceste relații stabile se dezvoltă în două direcții: de "jos în sus" (de la societate la instituții), și de "sus în jos" (de la instituțiile nou create la structurile intermediare și societate). Referindu-ne, de exemplu, la partide (ca protagoniști ai consolidării), prima direcție pleacă de la societatea civilă și de la cetățeni la instituțiile guvernamentale; partidele acționează aici ca un mijloc de identificare sau ca actori care creează consens și legitimitate pentru instituțiile guvernamentale. A doua direcție pornește de la instituții și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
războiului civil; atracția puternică exercitată de modelele democratice europene. În Portugalia, consolidarea prin intermediul statului a urmat un parcurs constituit din adaptări succesive impuse de conflictul dintre proiectul radical, abstract din punct de vedere ideologic, urmat de "Revoluția Garoafelor" și de protagoniștii ei - oficialii care au organizat lovitura de stat și apoi au decis extinderea substanțială a sectorului public -, dar și prin recursul la modelul democratic european, susținut de alți actori, civili și militari, care au câștigat teren în cele din urmă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
obținerea consolidării ca alternativă, cu cât este mai inclusivă legitimarea, cu atât mai slabe ar putea fi "ancorele"; • în prezența legitimării inclusive, "ancorele" rămân importante pentru a stabili care sunt procesele de consolidare ce au fost duse la bun sfârșit; • protagoniștii diferitelor combinații între legitimare și "ancorare" definesc modelele de consolidare (prin intermediul partidelor, prin intermediul statului sau prin intermediul elitelor). Studiile de caz demonstrează, de asemenea, ca punctul final al consolidării depinde de alegerile făcute de către elitele politice. Elitele italiene s-au dovedit
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]