6,888 matches
-
famacie din Iași, ca preparator, asistent și lector. În paralel, desfășoară o largă și prodigioasă activitate de cercetare, activitate socială pentru combaterea alcoolismului și în cadrul Crucii Roșii pentru Educarea sanitară a populației. Totodată, desfășoară și o largă activitate științifică și publicistică publicând peste 50 de studii și articole de specialitate în Revista MedicoChirurgicală a Societății de Medici și Naturaliști din Iași, dintre care se pot menționa: Observații clinico-psihometrice privind modificarea personalității în alcoolism; Considerații clinico-sintetice privind alcoolismul patologic invalidant; Mortalitatea prin
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
evoluția familiei contemporane; Predispoziția și atracția patologică a consumului de alcoolice, implicațiile sale socio- familiare și asistența profilactică. și multe alte studii publicate și nepublicate, însă preluate în diverse studii și sinteze din domeniul medicinii. O caracteristică a activității sale publicistice a fost că a atras în această activitate colectivul clinicii și, mai ales, tinerii medici. A fost un medic al omului nevoiaș, lipsit de mijloace materiale, care trebuia să fie tratat, dar și educat din punct de vedere sanitar pentru
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
organizarea exemplară a seminariilor și lucrărilor de laborator, prin aprecierea rezultatelor la examene, toate stțrnind admirația și aprecierea cursanților săi. A pregătit numeroși doctoranzi în fizică la Facultatea de Fizică - Matematică a Universității ieșene. Publicații: A desfășurat o largă activitate publicistică atât pe linie didactică, științifică și de cercetare. Astfel: - Are publicate șapte cărți de specialitate în domeniul electricității și Magnetismului, toate în România. - A publicat peste o sută de lucrări științifice de specialitate în reviste din România și de peste hotare
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
de la Universitatea „A. I. Cuza” din Iași, cunoscut specialist în istoria relațiilor internaționale, cu importante contribuții în istoriografia românească, formator de specialiști, dar și de conștiințe, la îndemnul onorant al Casei Editoriale „Demiurg” - editură care deține un loc aparte în lumea publicisticii românești -, am îndrăznit să mă apropii din nou de acest subiect care are încă multe necunoscute. Am constatat însă că experiența și bagajul informațional acumulate de-a lungul anilor, introspecția istorică devenită mai pretențioasă, mai intolerantă față de cosmetizarea adevărului documentelor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cuviință despre cele scrise de mine. Atât proza cât și poezia sunt plecate din sinceritate, asta contează cel mai mult, nu lucrez după tipare, stau departe de clișee și nu ascult de vreo modă, fac ce mă taie capul. Faci publicistică, scrii editorial la un ziar din Botoșani. De ce o faci? Pentru bani? Din sete de glorie locală? Ca să te "răcorești" în contextual sufocării globaliste, a incoerențelor politice, morale și sociale de la noi? Pe dracu'! N-o fac nici din plăcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să vadă cum deriziunea, care e arta, "naște pui vii", ca să folosesc un clișeu publicistic. Și mai mult, a vrut să spună printre cuvinte că meseria de critic este una a seriozității maxime, a asumării unor responsabilități determinante pentru o cultură, pe când poezia, creația în genere, e o copilărie privită cu îngăduință. O analizăm ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
față de standardele zilei, în același mensual clujean, m-am pomenit luat la rost, "înfierat", cum se zicea în limba de lemn, drept "idealist", "misticoid", "critic de salon". Adică apucat de guler și dat afară pentru un șir de ani din publicistică. Autorii vigilenți ai asprelor judecăți fără drept de apel: Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, în frunte cu Ov. S. Crohmălniceanu (cel tratat mai nou cu mănuși catifelate, inclusiv de confrați onorabilii). Deci nume ce săvârșeau, cu înalt gir oficial, "purificarea" ideologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inclusiv morale. G. Călinescu? M-a entuziasmat cu toate cedările sale, oglindite, în ultima sa perioadă de activitate, în coloanele "Cronicii optimistului", care apărea săptămânal în "Contemporanul", deoarece și acolo se vădea un limbaj mult diferit de cenușiul cotropitor al publicisticii propagandistice. O nespusă bucurie mi-a produs-o faptul că, la plecarea de la Școala de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese Labiș, un exemplar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, în afara celor patru, cinci fetișizați, nu mai e posibilă nici o surpriză. Văd flăcăi dispuși să mă catalogheze aberant, în revista 22, în urma unei anchete privind premiile USR (am avut "neșansa" de a-mi fi acordat unul, pentru eseu și publicistică, în fața lui, de exemplu, Mircea Cărtărescu, fapt, în opinia acestora, mai mult decât condamnabil) fără ca ei să știe despre ce carte este vorba, cât despre gestul de a mă fi citit și apoi să se pronunțe înseamnă a cere prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu vrem, vinovați de această restaurație. Să nu uităm că denazificarea s-a făcut cu naziști, la fel decomunizarea se face și cu comuniști. Noi suntem datori să luăm atitudine, să scriem și iar să scriem, să nu renunțăm la publicistica prin care să spunem adevărul cititorului. La Iași, imediat după revoluție, a circulat o listă desprinsă din marea listă a arhivelor securității pe care se regăseau numele a destui scriitori care au semnat "pactul cu diavolul" și care îi turnaseră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de boemă fără cap și coadă), am publicat cărți de versuri până la Revoluție, după Revoluție fiind primit în Uniunea Scriitorilor (astfel, am căpătat oficial statut de scriitor). După Revoluție am publicat și cărți de proză (romane), de eseuri, memorii, jurnale, publicistică sau de teatru, nu numai cărți de versuri. Povestea pe scurt e că mi-am dorit să fiu mai mult decât sunt în plan spiritual (scriind și citind) și că n-am reușit decât să fiu un nimeni în plan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
felul de demnități publice, un roman dedicat armenilor excepțional). Normal ar fi să fie scriitorul român un ales al soții, "cu mintea larg deschisă". Singurul succes platonic înregistrat de scriitori (inclusiv la cei înregimentați în partide) a fost în plan publicistic sau eseistic ei sunt buni moraliști. Altfel, în perioada comunistă merita să te implici, să ai atitudine critică față de regim sau de dictatură. Acum, nimic parcă nu mai merită, cei din clasa politică înțeleg doar să se îmbogățească în funcția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eu spun că am momente când nu-mi înțeleg propria poezie, mă refer la faptul că are legătură naturală cu iraționalul, că primesc din senin poezia pur și simplu, spontan, nu o controlez. Proza, teatrul și eseul (și jurnalul sau publicistica) le scriu lucid, rațional (deși și ele au legătură cu "inspirația"). Poezia "vine sau nu vine" de unde vine, dacă vine. Dacă ea "reface destinul național al românilor"? Foarte interesantă observație, ținând cont că ne leagă limba română. La nivel superior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorba de șapte titluri de reviste, cu apariții zilnice sau la o săptămână, la două săptămâni sau la o lună) trebuia să scriu continuu, să am cu ce să le umplu, și poezie și proză și teatru și eseu și publicistică. Acest exercițiu din liceu (scriam pentru colegii de liceu și profesori din școala elementară din Adjudu Vechi, pentru familie și pentru bibliotecarii pe care-i frecventam) mi-a regularizat scrisul. Scriam și atunci, cum am scris toată viața mai apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu pot a trece peste numele lui Laurențiu Ulici, Gheorghe Grigurcu, Geo Vasile, Ion Pop, Ioan Holban, Lucian Alecsa, Adrian Alui Gheorghe, Cassian Maria Spiridon, Mircea Petean, George Vulturescu, A. I. Brumaru, Alexandru Lungu, Radu Țuculescu, Andrei Moldovan și cei din publicistica județeană Augustin Cozmuța, Gheorghe Pîrja și mulți alții. "Autocritică literară"? Aș putea răspunde mai mult sau mai puțin șablonard. Nu ezit în a crede că a-și face "autocritica", mai ales literară, este un gest de ipocrizie din partea oricărui autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acestor ani? Toate mi s-au întâmplat în viață până acum ca hotărâte de altcineva, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii Ai debutat spectaculos, cu primul val optzecist, după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție, lehamite...? Am debutat editorial târziu, Adriane, la 34 de ani, cu volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult și pentru că eram plătit în acord, în funcție de cât publicam și asta mă stimula să câștig un ban în plus, am crescut exclusiv din scris patru copii, dar nu m-am gândit niciodată până acum să-mi strâng paginile de publicistică în cărți, din ele mi-am câștigat pâinea zilnică a familiei, aceste pagini vor avea o semnificație oarecare abia după ce o să-mi public volumele de literatură, cele multe și ele, scrise până acum, literatura mea de sertar. Am scris masiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aceștia dintre marii invalidați, neidentificați și plasați probabil de Mănăstire la Ospiciu. O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ În perioada de care ne ocupăm a apărut și "Nosographul ospitalului de Neamțu". Periodicul acesta are importanță de necontestat în istoria publicisticii medicale românești, cu toată existența sa efemeră. Aici ne interesează, în special, reflectarea unor aspecte legate de Ospiciul Neamț. Redactorii Nosographului, dr. D. Ulea, medic primar, și dr. M. Moscovici, medic secundar, menționează chiar în precuvântarea apărută în primul număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unele reparații care li s-au făcut au venit foarte târziu, mai ales pentru Streinu, care a murit în 1970, la șaizeci și opt de ani. În vremea când eu i-am cunoscut, după ce li se îngăduise să reintre în publicistică, să semneze pe ici, pe colo câte un comentariu mai ales filologic, neangajând chestiuni de „orientare“, în acea vreme, așadar, când prezența lor în publicații începuse să fie tolerată, Streinu și Cioculescu reprezentau în ochii noștri, ai tinerilor critici de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
extraordinar, consacrat lui Bacovia), mai multe impunătoare antologii de literatură străină, ediții prevăzute cu studii introductive din opera unor clasici români (v. ediția Arghezi), nenumărate traduceri din poeți universali (dar și traduceri de proză), la care sunt de adăugat textele publicistice nestrânse în cărți, precum și editarea, în exil, a trei reviste internaționale de literatură. Un adevărat continent literar cu încă destule zone puțin cunoscute și cu unele chiar nedefrișate (v. și postumele inedite care apar în continuare, cum este și ediția
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
component al echipei noastre, Modest Morariu, găsise între timp, după câte-mi amintesc, un post de redactor la o editură. Strada Naipu 20 Mitizat încă din timpul vieții, Nichita Stănescu a devenit, îndată după moarte, eroul (sau victima?) unei abundente publicistici hagiografice, adevărată industrie. Numeroșii idolatri nichitieni au compus febril vrafuri de „mărturii“ închinate zeului lor, sumedenie de amintiri și portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
său tipărit sub un text. Acesta era un mic comentariu-explicație în josul unei fotografii cu o imagine din Deltă. Nu știu cum intrase în legătură cu redacția și cineva de acolo îl pusese pe studentul filolog la această probă: să comenteze literar o fotografie. Debutul publicistic absolut al lui N. Velea acesta este. A urmat cel de la Gazeta literară, care s-a petrecut odată cu al meu. Paul Georgescu, redactorul șef al revistei, conducea atunci la facultate un seminar despre poezia proaspăt reabilitatului Tudor Arghezi, și remarcându
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
imediat răspunsul, mai spunându-i că i-am publica imediat orice ar trimite - pentru el revista era oricând deschisă. Mi-am zis, după convorbire, că dacă mai era nevoie de o dovadă că s-a ajuns, în multe zone ale publicisticii noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
colaborarea colegilor lui de la Bârlad, C. Cotoranu, Al. Lascarov Moldovanu, Atanase Mândru, G. Nedelea, Ion Palodă, Gh. Tașcă, G. Vlădescu-Răcoasa, G. Cârjă, D. Iov, I. Valerian, Ioan Antonovici, Virgil Duiculescu, N.N. Vasiliu și G. V. Botez, spiritul bârlădean și scopurile publicisticii s-au păstrat: Vorbind despre Scrisul nostru, altă revistă a Academiei, 1929-1931, consemnam rolul lui G. Tutoveanu (p 424 din cartea citată), arătat de Alexandru Tutoveanu, membru al Academiei, în viața acestei instituții: Așa s-a făcut atunci România Mare
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
22). Referințe signaletice CIOPRAGA, Constantin. G. Tutoveanu, în: Iașul literar, nr. 9, sept 1957, p. 61—64. NEDELEA, G. De vorbă cu G. Pallady, în, Scrisul nostru, l, nr. 11, mai 1939, p. 4— 6. NEAGU, I. C. Cercuri literare și publicistica bârlădeană (sec. XIX și etapa „Academiei bârlădene"), în: Școala bârlădeană, /Vol. l/, Bârlad, 1969, p. 92—94. SECARĂ, Ștefan. Un mare animator cultural (George Tutoveanu), în: Coordonate bârlădene. (Culegere literară). Bârlad, 1972, p. 43—45. TUTOVEANU, George. Academia Bârlădeană, în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]