KorAP: Find »[drukola/base=rătăci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...226 227 228 ...344 >

8,590 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

mână. I-l așeză chiar el peste părul despletit, potrivindu-i colțul între sprâncene. Cu ișlicul pe cap, ea căpătă, dintr-odată, un aer sălbatic, ușor straniu, ceva dintr-o Ofelie nebună sau dintr-o prințesă alungată, decăzută din rang, rătăcind la întâmplare prin pădurile lumii. O privi pierdut, conștient că acea ultimă imagine va rămâne, că o va descoperi mereu în el, așa cum regăsea icoana în fiecare dimineață, pe același perete, la locul știut. ― Na... none! Sania ei, însă, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
N-au schimbat nici măcar două vorbe, nici măcar două vorbe și au șters-o împreună, de parcă se cunoșteau de când lumea. Să fi fost înțeleși dinainte? Erau într-adevăr agenți? Kutuzov își înfundă și mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
pași fu lângă ea și își strecură cu tandrețe mâna sub cotul ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Oare era deja ceva între ei? Absența lor prelungită îi dădea dureri de cap. Și mintea lui se străduia să vadă dincolo de ziduri și să înțeleagă ce se întâmpla, de fapt, între Regele Soare și Napoleoană pe acolo, pe unde rătăceau împreună. Într-un alt cabinet, dar nu de lucru, ci de toaletă, poetul latin tocmai se ușurase și acum se privea în oglindă. „Laurii lui Vergiliu” îi căzuseră până la sprâncene. Arăta destul de comic, chiar vulgar. Îi mai lipsea doar cana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui micuță, cu părul nepieptănat, semăna cu o copilă uimită, rătăcită printre minunile lumii. ― Bună dimineața, mamă clucereasă! O săltă în brațe și o roti ca pe o păpușă, în râsetele celorlalți. Azi ești mai ușoară decât ieri și alaltăieri. ― Ce-ar fi să mă cântărești și pe mine, nepotache! îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
rărunchi. ― Bine că se mai odihnește oleacă și Înălțimea Sa! Într-adevăr, Kutuzov se odihnea. Își savura cafeaua privind apele Dâmboviței și se lăsa în voia gândurilor. Ziua semnării tratatului trecuse, dar unele imagini, expresii, reacții, replici încă îi mai rătăceau prin minte. Când apăruse acea delegație românească, nu prea fusese atent. Era prea plin de euforia victoriei. Acum, însă, îi reveneau pasaje întregi din acea cuvântare care exprima o caldă recunoștință pentru ceea ce făcuse. Și făcuse multe, într-adevăr. Modernizase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

pe-o ladă de-a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
tot arde, când zici: sărăcie, vrei să spui mai degrabă: necaz, fleac - măcar pentru că la ei, În Ardealul lor, la un om sărac Îi zic: prăpădit... Ceea ce o face pe mama să zâmbească: la noi, prăpădit, Înseamnă adevărul, adică pierdut, rătăcit pe undeva - dar nu singur, ca omul Într-o pădure, ci ca un lucru pe care l-ai avut și nu-l mai ai; ori ca banii cheltuiți pe nimica toată... Se plânge-ntr-una domnișoara Tuza, că aici - aci, -n sărăcia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Ce pâne se făcè la ei ș’-amu mor de foame... Harașo?, Îi Întreabă pe ruși. Harașo, cușania? Cum alt’, decât harașo...? Rușii nu răspund prin cuvinte, au gurile pline. Dau din căpățânile lor - și ele murdare (cine știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d’ la Dumnedzău! - Spasiba, spasiba!, se reped Rușii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

pe gâtul lui Luca și inhalând parfumul aftershave-ului Fahrenheit, acel parfum cu note de mosc care o atrăsese prima dată la el. Apoi a închis ochii, ca să nu mai vadă privirile celor din jur și și-a lăsat mintea să rătăcească la întâmplare, străduindu-se să se convingă că totul avea să fie în regulă. Și probabil că totul ar fi fost în regulă, dacă n-ar fi fost decât ei doi. Problema era că existau niște complicații gigantice sub forma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
auzit clicul familiar al cheii întoarse în broasca ușii de la intrare, apoi zgomotul generat de traficul din fața casei. —Bună, dragule, a strigat ea din capul scărilor. Cobor imediat. După ce și-a netezit puloverul și a cules un fir de păr rătăcit pe umăr, Julia a coborât la parter. Aroma minunată a mâncării pregătite în casă i-a asaltat nările. Avea de gând să așeze masa și să aprindă lumânări pentru atmosferă, în vreme ce James va alege un vin alb, bun, din răcitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
draga mea. Nu-mi doresc decât să merite să-ți faci curul chisăliță și să reușești să-ți rezolvi și problema de-acasă. Susan a zâmbit. —A, Nick nu e un junghi în coaste. Numai atât că uneori se mai rătăcește pe alte cărări. Să știi că eu chiar îl iubesc. Știu asta, drăguțo. Dar cred că toți bărbații au nevoie să li se reamintească, din când în când, cât de mult ne-ar duce dorul dacă n-am mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a spus bărbatul amărât, repetând ceea ce cu toții știau deja. Nu e bine, nu e deloc bine. Asta e ceea ce ți-a spus doctorul? l-a întrebat Julia îngrijorată, mângâind părul lui Susan și dându-i la o parte o șuviță rătăcită pe obraz. Nu chiar atât de direct, nu. Toți mă aburesc zicându-mi că e încă devreme. Știu că nu vor decât să fie drăguți, dar mie mi se pare că a trecut o viață. Nick s-a prăbușit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

pentru că, în milostivirea Lui, Alah îi dăruise binecuvântarea nebuniei, ca astfel, nemaiînțelegând câtă răutate zace în oameni, să sufere mai puțin. Și nu s-a mai știut niciodată nimic de acea nefericită femeie, și se zice că noaptea sufletul ei rătăcește printre dune, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, și-și continuă căutările și plânsetele, și așa trebuie să fie, de vreme ce tu, care ai dormit acolo fără să știi, te-ai întâlnit cu ea. Lăudat fie Alah cel Milostiv, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
foarte la nord se purta un război pentru că arabii voiau să se scuture de jugul rumilor, dar nu dăduse atenție acelui fapt, pentru că un asemenea război se purta de când își amintea bunicul lui. Pentru el, a fi independent însemna să rătăcească singur pe pământurile lui, și nimeni nu se deranjase să vină să-i comunice că aparține unei noi țări. Negă printr-un gest: — Nu. Nu știam, încuviință tulburat. Nu știam nici că există o graniță. Cine e în stare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
acele războaie tribale despre care îi auzise vorbind de atâtea ori pe părinții și bunicii săi, când, la un moment dat, nimeni nu mai știa cauza acelor morți, nici numele celui ce le pornise. Iar tuaregii, puținii imohag-i ce mai rătăceau la hotarele deșertului, fideli tradițiilor și legilor lor, nu erau în situația de a se anihila unii pe alții, căci trebuiau să se apere cum puteau de înaintarea civilizației. Și-a amintit de strania senzație ce îi străbătu corpul când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să înțelegi prin ce-am trecut în salină, răspunse. E bine să înveți să rabzi de sete în deșert. — Dar eu nu sunt targuí, protestă. Nu pot să mă întorc pe jos la campament. E foarte departe și m-aș rătăci. Te rog! îl refuză din nou. — Nu trebuie să te miști de-aici, îl sfătui. Când ajung eu sus, poți să faci un foc cu păturile și uniformele soldaților tăi. Or să vadă fumul și or să vină să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
De unde știi asta? Targuí-ul nu avea un răspuns. Era ca atunci când prevestea când va veni furtuna sau când va crește temperatura până la limite de nesuportat. Era ca atunci când presimțea turma de antilope în spatele unei dune sau străbătea fără să se rătăcească un drum necunoscut. — Știu a fost tot ce-a spus. în zori vom ajunge la pustiu. — O să mă bucur. Sunt sătul să tot urc și să cobor dune și să mă adâncesc în nisip. Nu, n-o să te bucuri, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri și le curăță de nisip. Soldați care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându-și viața în deșert - clătină din cap de mai multe ori. Nu. N-aveți dreptul la apă, nici la viață, până nu-l găsesc pe Gacel Sayah. — Gacel nu e cu familia lui. — De unde știi? — Pentru că îl căutați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
străbătând de mai multe ori drumul între Palatul prezidențial și casbah, pentru că reușise să se familiarizeze cu aceasta din urmă și se simțea în stare să se ducă și să se întoarcă de acolo până la adăpostul său fără să se rătăcească, dar nu reușea să se orienteze pe străzile orașului modern, drepte și identice, străzi ce se deosebeau doar prin magazine sau prin niște înscrisuri pe care nu se simțea capabil să le înțeleagă. Mai târziu, cumpără dintr-o piață o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
înțelese că pierduse partida și că era mai prudent să facă imediat cale întoarsă și să încerce din nou a doua zi. Se întoarse pe unde venise, dar problema era la fel de complicată atât la dus, cât și la întors și rătăci multă vreme, până ce ajunse la urechile lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el, Gacel Sayah, știuse întotdeauna să se înfrunte cu dușmanul față în față. Se întrebă dacă datorită acestor fapte va ajunge în Raiul făgăduit sau, dimpotrivă, va fi condamnat să rătăcească pe vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
veneau după el și că, în curând, vor intra în marele naos pustiu, ca să-și așeze acolo tabăra în tihnă, așteptându-l să se decidă să-i însoțească. Nu voia să se întoarcă cu ei în deșert; nu voia să rătăcească în vecii vecilor prin „pământul pustiu“ din Tikdabra și le șopti încetișor, pentru că nu avea putere să strige, să plece fără el. în cele din urmă, dormi trei zile lungi. Când se trezi, pătura era îmbibată de transpirație și sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]