8,278 matches
-
adevărate" [apud, Banu, 2004, p.225]. Acest lucru este valabil mai ales când este vorba de un personaj atât de complex și misterios cum este Pariziana, care, ca o adevarată actrița, exploatează din plin aparențele, ocaziile, situațiile și decorul. Programul realist/naturalist își propune să dezvăluie veritabilă natură a lucrurilor. C.Seassau [p.76] observa că Zola, ca și personajele sale, este fascinat mai mult de ceea ce realitatea ascunde decât de realitate în sine. Philippe Hamon semnalează în studiul monografic Le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
v.Roy-Reverzy, 1998, p.30]. W.Scott a reunit în român dramă, dialogul, portretul, peisajul, descrierea, dar a lăsat întreprinderea incompletă, ne-legând românele între ele, ceea ce Balzac și Zola și-au propus prin crearea ciclurilor 165. Artă, conform proiectului realist, nu mai este ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
au fost posibile datorită perceperii societății că un teatru global și a deplasării genului românesc către genul dramatic. O puternică dramatizare a acțiunii însoțește personalul românesc de la stadiul inițial la cel final. Tentativele de a transpune în teatru principiile esteticii realiste sau naturaliste sunt numeroase pe parcursul secolului al XX-lea171. Zola vizează extinderea naturalismului asupra teatrului, considerând că ultimul poate deveni cel mai important propagator al curentului. Pentru Zola, literatura este salvarea teatrului. Zola se declară adeptul teatrului care iese dincolo de interiorul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile leneșe, cochete, care se dedau luxului). În românul francez din secolul al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții, astfel încât distincția sentimentelor, eufemizarea personajelor și a aventurilor lor, estetică sublimului ce caracterizează abordarea dragostei sunt deturnate în mod sistematic prin relevarea a tot ce ține de corp, a tot ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ca element fundamental 374. Alături de cercetările de biomecanica privind corpul actorului în spațiul scenei, Meyerhold operează cu conceptul de stilizare, dominant în gândirea sa375. Tratată într-o manieră idealizata de romantici, pasiunea se impune deseori în toată brutalitatea în românul realist/naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze o elipsa a textelor clasice și romantice, realismul se interesează de sfera
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu doar o perioadă de timp nedefinita sau o criză (că în nuvele). Acest model biografic, cel din Eugénie Grandet, Madame Bovary, Nana, Une vie, Bel-Ami, Fromont jeune et Risler aîné, Germinie Lacerteux, La fille Elisa și din majoritatea romanelor realiste, permite autentificarea personajului în dimensiunea integrală a destinului. Românul este un excelent teren de investigație pentru analiză fenomenelor identitare, pe care le pune în scenă. Autorii de referință din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (Flaubert, Zola, Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al dramatizării. Personajul "tipic" participa astfel la o dinamică realistă a explorării sociale, la Balzac, Stendhal și Zola. 76 Cu toate ca interpretarea lui Lukàcs la operă lui Zola nu este acceptată în totalitatea să de specialiști, unele dintre observațiile sale sunt interesante din perspectiva unui studiu comparativ. Astfel, judecându-l pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
286 Balzac sublinia deja, în educația fetelor tinere, efectele nocive ale lecturii romanelor (Veronique Graslin în Le Curé de village, Dinah de la Baudraye în La Muse du département). Dorința doamnei Bovary este subordonată reprezentărilor, imaginilor bărbatului ideal. Este primul român realist, român care "spune nu", după expresia lui Albert Thibaudet, romanelor din perioada romantică și sentimentalismului poetic. "Dans Madame Bovary, la consommatrice type du român, la bourgeoise cultivée, devient l'héroïne type du român" [Edgar Morin, L'Esprit du temps, Paris
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
unei pure "deducții" din Evanghelie sau din tradiția creștină, astfel încât să fie un sistem închis și autoreferențial. Din contră, teologia morală creștină se caracterizează față de alte puncte de vedere religioase prin căutarea constantă a unei fundamentări filozofice raționale de tip realist (în conformitate cu așa-numitul realism moderat sau critic) (cf. Donati, 2002, p. 321). "Ca orice sistem de gândire teoretică și practică, și gândirea socială creștină trebuie deci privită atât în perspectivă internă (pe scurt, teologică), cât și în perspectivă externă, respectiv
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
toate activitățile profesionale, familiale și sociale. Diabeticul recunoaște că diabetul zaharat implică constrângeri, limitări, cât și riscul de apariție al complicațiilor cronice, daca va continua să fie necompliant, dar fără să mai fie obsedat de acestea. Pacientul devine conștient, activ, realist și se implică activ în luarea de atitudine față de cei care nu-și mențin un bun control metabolic. Putem observa, la cei ce au ajuns în acestă ultimă fază, că apare „un indicator verbal” specific, în comunicarea sa despre diabet
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
a sa cu noua condiție metabolică. Pacientul nu se mai resemnează pasiv ca pînă acum, ci este convins că poate supraviețui rezonabil și împăcat cu diabetul său. Diabeticul nu va mai dramatiza frustrările și constrângerile tratamentului, ci, dimpotrivă, le acceptă realist, iar frustrarea (ostilitatea implicită) împotriva condiției sale se va rezolva prin parcurgerea celor 5 faze menționate. Din observațiile de peste 20 ani în clinica de diabet și din studiul nostru privind integrarea psiho-socială a 250 de pacienți diabetici de tip 1
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
cu o anumită vulnerabilitate psihologică, acesta poate avea un efect traumatizant, destructurant asupra personalității, conducând la reacții nevrotice sau psihotice de inadaptare mai mult sau mai puțin severe. b) Un program de educație care să construiasă o imagine cât mai realistă despre diabet, prin utilizarea valențelor psihologice ale unor „modele pozitive”, oferite de personalități culturale sau artistice care au fost pacienți diabetici și care au supaviețuit fără complicații severe mai multe decenii, devenind celebri în domeniul lor: actori, scriitori, pictori, artiști
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
unor performanțe, în ciuda bolii, care poate fi strunită. Deci, un factor important care exprimă adaptarea psihologică a pacientului diabetic la condiția sa este trăirea perspectivei de viață: fie anxioasă din cauza convigerii caracterului iminent, implacabil al apariției complicațiilor cronice, fie convingerea realistă, că acestea ar putea să fie evitate cu condiția menținerii continue a unui bun control metabolic. După 1950, cercetătorii americani au început să realizeze o altă categorie de studii, adică să studieze „speranțele“ persoanei privind sănătatea, „Health Belief Model”, care
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
viață pot beneficia și de utilizarea unor tehnici de relaxare. În concluzie, impactul clinic al acestor diferite tipuri de intervenție psihologică care în principal se bazează pe reamenajarea relației securizante cu sine și cu anturajul și pe reconstruirea unei imagini realiste aspra diabetului se va manifesta pozitiv atât la nivelul metabolismului cât și la nivelul calității vieții. 10. Indicatorii calității vieții pacienților diabetici Impactul diabetului asupra calității vieții pacientului se referă la percepția subiectivă a efectelor bolii, adică privind: starea de
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
de fațadă, pe banii repatriați ai "căpșunarilor", abandonarea cinică a intereselor provinciei (pentru a nu da prilejul devierii discuției spre chestiuni marginale, tehnică tipică colaboratorilor sau ofițerilor poliției politice a dictaturii, care dinamitează discuțiile din mass-media, am evitat termenul mai realist de "provincii") în favoarea unui centru corupt și generator de putere convertibilă imediat în avantaje. Faptul că justiția nu le-a putut da de cap se datorează, între altele, și acestui hățiș legislativ și procedural care favorizează și oferă protecție jivinelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de istorie orală care surprind, prin diversitatea și coloritul lor specific, elemente importante dintr-un puzzle demn de a fi urmărit. Există, bunăoară, informații inedite despre culisele deciziilor politice (în textele doamnelor Mihaela Miroiu sau Zoe Petre), observații fine și realiste (în textul Adrianei Săftoiu) sau excelente portrete și analize de gust asupra stilisticii parlamentare a politicienelor post-revoluționare (în textul Corinei Drăgotescu). M-a amuzat dezinvoltura doamnei "președintă de partid" Lavinia Șandru de a se considera cea mai importantă ecologistă din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
procesul creator. Literatura clasică, În general, era preocupată de trăsăturile ei dominante, Întruchipate În chipul individului, angajat Într-o luptă continuă pentru afirmarea echilibrului, armoniei și seninătății. Ea a creat tipurile umane și le-a indus spre desăvârșire și scriitorilor realiști de mai târziu, dacă avem În vedere faptul că realismul reia În mare parte viruțile esteticii clasice, un răspuns la refugiul În trecut sau În viitor, al romanticului, căutătorul eroului excepțional, În situații excepționale. În condițiile În care se impune
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacție antiromantică. Principiile estetice pe care s-a clădit realismului au ca punct de plecare obiectivitatea si luciditatea, Împrumutate de la clasici; individul este Înfățișat În dimensiunea lui socială. Scriitorii realiști consideră că literatura trebuie să Întruchipeze realitatea obiectivă, să exprime adevărul, să observe existența reală și să adopte un stil sobru, impersonal. Realimul se Îndreaptă spre viața socială, prezintă personajul În strânsă legătură cu realitatea Înconjurătoare, ca produs al mediului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Întruchipeze realitatea obiectivă, să exprime adevărul, să observe existența reală și să adopte un stil sobru, impersonal. Realimul se Îndreaptă spre viața socială, prezintă personajul În strânsă legătură cu realitatea Înconjurătoare, ca produs al mediului unde trăiește scriitorul. În proza realistă, scriitorul se folosește de analiza psihologică și de reflecția morala, ca mijloace de caracterizare a personajului literar. H. de Balzac este exponentul realismului; opera sa a avut un rol important În literatura europeană. Realismul practicat de Balzac s-a constituit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ca noțiune de istorie literară Încă din 1826, În revista „Mercure de France”, În plină epoca romantica. Stendhal se face cunoscut Întâi ca teoretician al romantismului, prin studii referitoare la Racine si Shakespeare, dar se impune ca autor de romane realiste („Roșu și negru” sau „Mănăstirea din Parma”). Stendhal surprinde zona de inspirație a artei realiste, metoda de lucru, sugerând că literatura Înseamnă viață, iar aceasta nu poate fi mistificată: „Romanul - spune el - este o oglindă purtată de-a lungul unui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
epoca romantica. Stendhal se face cunoscut Întâi ca teoretician al romantismului, prin studii referitoare la Racine si Shakespeare, dar se impune ca autor de romane realiste („Roșu și negru” sau „Mănăstirea din Parma”). Stendhal surprinde zona de inspirație a artei realiste, metoda de lucru, sugerând că literatura Înseamnă viață, iar aceasta nu poate fi mistificată: „Romanul - spune el - este o oglindă purtată de-a lungul unui drum. Câteodată se reflectă cerul albastru, altă dată noroiul de la picioarele dumneavoastră. Vreți să acuzați
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
N. Filimon („Ciocoii vechi și noi”), nuvelele lui Ioan Slavici („Moara cu noroc”), ale lui Barbu St. Delavrancea („Hagi Tudose”) sau I. L. Caragiale („In vreme de război”); romanele din ciclul Comăneștenilor, ale lui D. Zamfirescu, proza lui Ion Creangă; elementele realiste reperabile În proza interbelică reprezentată de H. Papadat-Bengescu („Concert din muzica de Bach”), G. Călinescu („Enigma Otiliei), Liviu Rebreanu („Răscoala”); metodele specifice realismului existente În romanele lui M. Preda („Moromeții”), Z. Stancu („Descult”), E. Barbu („Groapa”), Fănuș Neagu („Ingerul a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
C. Țoiu („Galeria cu viță salbatica”), G. Bălăiță („Lumea În doua zile”) și altele. Realismul coincide, În literatura româna, cu izbânda romanului. Acest fapt devine explicabil prin definirea speciei, făcută de G. Călinescu, anume că „romanul este o scriere tipic realistă, demonstrarea unei idei printr-o experiență”, efortul romancierului este acela „de a face inteligibilă și vie aparenta incoerență pentru alții, Într-un cuvânt, de a crea ficțiune stabilă care să Încifreze experiența". PARNASIANISMUL Parnasianismul este un curent literar apărut la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
scriitorului la Îndemână, câtă vreme cunoștințele și informațiile au fost adunate În timpul cât a fost șef de secție la Arhivele statului, dar și din experiența cronicarului de teatru, activitate desfășurată de publicistul Nicolae Filimon. Într-o epoca În care proza realistă se scria cu mare dificultate, când limba literară trecea printr-un proces de prefaceri structurale și căutări de stabilitate, „Ciocoii vechi și noi”, sa impus ca una din realizările remarcabile ale literaturii din cea de-a doua jumătate a secolului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]