7,041 matches
-
odată violent și a început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei sacru al zeiței în camera cu războaie de țesut omorând-o pe una din țesătoare. Speriată, Amaterasu a fugit din rai și s-a refugiat în peștera numită "Iwayado". Odată cu ea a dispărut și soarele și lumea s-a învăluit în întuneric (adica in noapte). Exilat din Rai, Susanoo vine în provincia Izumo (acum parte din Prefectura Shimane). El întâlnește un om bătrân și pe
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
În anii ce au urmat au avut loc o serie de conflicte ce culminează în 1959 cu uciderea de către etnici hutu a 20.000 de etnici tutsi și cu fuga din țară a altor câteva zeci de mii care se refugiază în statele vecine. Belgia intervine pentru a stopa conflictele și acordă Rwandei independența în 1962. În 1973 puterea este preluată de Juvenal Habyarimana, etnic hutu, care devine președinte și care încearcă o serie de reforme continuând o politică de discriminare
Genocidul din Rwanda () [Corola-website/Science/303867_a_305196]
-
de legătură pe care Nicolae Bălcescu l-a așteptat la Pancevo. Frunzetti a considerat că această misiune ar fi avut unele legături cu planul lui Bălcescu și împărtășit de către frații Golești în acest sens. Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Brașov la mijlocul lui septembrie 1848, unde a continuat activitatea revoluționară. În "Lista celor trecuți peste graniță" el figurează cu numărul 43. La Brașov l-a cunoscut cu această ocazie pe Ion Negulici. În cursul iernii anului 1848, artistul a
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
prin sporirea numerică a sprijinitorilor revoluției. Lucrările pe care le-a făcut au fost deseori stângace la începuturi și ele s-au mărginit în reprezentarea bustului pe un fond negru. După înfrângerea revoluției pașoptiste din Principate, Barbu Iscovescu s-a refugiat în Ardeal la Brașov unde s-a împrietenit cu Ion Negulici și a stabilit împreună cu acesta realizarea unui album cu portretele principalilor conducători ai revoluției. Acest album urma să fie imprimat pentru a fi folosit ca material de propagandă. Negulici
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a ocupat centrul zonei, orașul Gorus, provocând valurile de “epurări etnice”, însă a fost zdrobit la intrarea în provincia Karabakh. Doar în sudul guberniei Erivan sute de sate azere au fost distruse și ca urmare 150 000 azeri s-au refugiat în Azerbaidjan. La 23 noiembrie 1919, La Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace pașnice. Conferința armeano-azeră organizată la Baku la data de
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
1931 a fost rector al Academiei, renunțând la această sarcină în momentul numirii sale ca ministru plenipotențiar al României la Berlin. În timpul primului război mondial, când, din cauza ocupației germane, instituțiile de învâțământ din București nu funcționau, Gheorge Tașcă s-a refugiat în Moldova. Fiind concentrat, în această perioadă a fost curier diplomatic între Iași și Petrograd. După terminarea războiului și-a reluat activitatea didactică. Pe lângă cele două catedre menționate, în diferite intervale a mai predat economia politică la Școala Politehnică, Școala
Gheorghe Tașcă () [Corola-website/Science/304015_a_305344]
-
de origine ucraineană acreditat la Organizația Națiunilor Unite. În anul 1980, a absolvit la Moscova studiile de jurnalism și și-a început cariera la cotidianul Izvestia. După iunie 1999, scrie articole pentru Novaïa Gazeta, varianta on-line. În 2001, s-a refugiat mai multe luni în Austria, după ce a primit amenințări prin poșta electronică. În mesaje se afirma că un ofițer de poliție, pe care îl acuzase de comiterea unor atrocități contra civililor, avea intenția să se răzbune. Acesta, Serghei Lapin, a
Anna Politkovskaia () [Corola-website/Science/304164_a_305493]
-
devine Mănăstire. În anul 1816 -1819 stareț al mănăstirii este ales un moldovean de origine și anume egumenul Antonie. În anul 1817 toți călugării din mănăstirea Hâncu erau moldoveni. Din 1819, în mănăstire se remarcă prezența a trei monahi ruși refugiați de pe timpul împărătesei Ecaterina II-a. În acei ani, după datele de arhivă, gospodăria mănăstirii era constituită din: 768 oi, 40 berbeci, 20 berbecuți, 242 mieluți mici, 22 boi, 39 vaci, 6 cai, 33 țapi. În anul 1819 este ales
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
fost sortit călugărilor din sfînta mănăstire să îndure, fapt dovedit documentar. O dată cu prigoana călugărilor, în acelaș timp, peste Prut , în anul 1944 a fost dusă și averea mănăstirii. Starețul Protos. Ioachent, care a condus mănăstirea pînă în anul 1944, fiind refugiat în România nu s-a mai întors în acest Sfînt Locaș. Din vara anului 1944 la conducerea Mănăstirii este numit protosinghelul Pavel (Fructu). În anul 1946 stareț este numit ieromonahul Nicodim (Chicu). După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, în conformitate cu hotărîrea
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui Theodoric, revine în liniile aliate, intră din greșeală în tabăra lui Attila. Acolo a
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
lui Poseidon. O altă legendă spune că Ulise a coborât înaintea celorlalți, dar nu a atins pământul Asiei literalmente, ci auzind profeția lui Calchas, a aruncat scutul pe țărm și a sărit pe el. Semnalând sosirea dușmanilor, troienii s-au refugiat în cetate, adăpostindu-se după cele mai sigure metereze ale ei. Protesilaus, primul care a înaintat pe tărâmul asiatic omoară mulți troienii luați prin surprindere, dar este răpus de Hector, de Enea sau de Achates, adeverind spusele sibilice. Aheii îl
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
luptat. Se spune că Zeus a cântărit soarta celor doi eroi, iar talerul lui Memnon, înclinându-se în jos l-a făcut pe acesta să piardă lupta și să fie ucis. Ahile i-a urmărit pe troieni, care s-au refugiat în cetate. Fiind pe cale să intre în oraș, Ahile a fost oprit la timp de Apollo. Zeii văzând că a ucis atâți copii de-ai lor au hotărât că era timpul lui să moară. Ahile a fost ucis de o
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
cetatea sa natală. Însă Afrodita, vrând să se răzbune pentru rana pe care Diomede i-o pricinuise, a făcut-o pe soția acestuia, Egiale, să comită adulter. Diomede reușește cu greutate să scape de capcanele întinse de Egiale. El se refugiază în altarul zeiței Hera, apoi fuge în Italia, la curtea regelui Daunus. Cetățile Canusium și Argiripa din sudul Italiei au fost întemeiate de Diomede conform legendei. Philoctetes, după o revoltă a fost alungat din orașul său și a fugit în
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
s-au stabilit mai ales în regiunea de sud vest a Louisianei numită acum Acadiana. Spaniolii, dornici să câștige de partea lor credincioși catolici, i-au primit bine pe refugiații din Accadia. Populația cajun îi are ca strămoși pe acești refugiați din Accadia. Loucuitori ai Insulelor Canare spaniole, numiți Isleños, au emigrat din Insulele Canare în Louisiana sub domnia spaniolă între 1778 și 1783. În 1800, Napoleon Bonaparte a dobândit Louisiana de la Spania conform , un aranjament ținut secret timp de 2 ani. În
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
Comunitățile mai vechi de cubanezi și dominicani sunt încă prezente în zona New Orleans, datând din anii 20 ai secolului trecut sau chiar de mai devreme de anii 1880, altfel majoritatea membrilor sunt imigranți și, în cazul cubanezilor, unii sunt refugiați din motive politice, fiind opozanți ai regimului lui Fidel Castro. În anul 1763, după semnarea Tratatului de la Fontainbleau, la sfârșitul războiului de 7 ani, Louisiana a fost sub autoritatea imperiului spaniol pentru 36 de ani. În această perioadă unii locuitori
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
al XX-lea, cel mai adesea din Caraibe. Un alt val de migrație, dar de această dată din sud-estul Asiei, a urmat spre sfârșitul secolului al XX-lea. În deceniile 8 și 9 ale secolului XX, numeroși vietnamezi și alți refugiați din sud-estul Asiei, au venit pe țărmul Golfului Mexic pentru a lucra în industria pescuitului. Cei mai mulți asiatici din Louisiana sunt de origine vietnameză. Aproximativ 95% din populația de origine asiatică locuiește în Baton Rouge, alături de comunitățile de indieni și de
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
de năvălitorii străini. Astfel, în mai 1653, a doua zi după sosirea la Cetatea de Scaun a Sucevei, cazacii lui Timuș Hmelnițki au atacat Dragomirna, au furat toate odoarele de preț atât ale mănăstirii, cât și ale boierilor care se refugiaseră acolo, și au violat femeile și fetele adăpostite în mănăstire. Acest eveniment este descris de cronicarul Miron Costin astfel: ""Timuș, cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrînat la jacurile mănăstirilor și întîi asupra Dragomirnei mănăstirii
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a căldurii, văzute ca un simbol al iubirii și al purității. Zeița se află asftel în opoziție cu fratele ei, Susanoo, personificare a brutalității și a violenței. Un mit japonez descrie cum, odată, , supărată de comportamentul fratelui ei, s-a refugiat într-o peșteră, Amano-Iwato ("Peștera Soarelui"). Ea a ascuns toată lumina care emana din trupul ei, învăluind lumea în întuneric. Conform mitului, Susanoo urma să fie trimis în lumea morților alături de Izanami, de către tatăl său, Izanagi. Însă Susanoo era înspăimântat
Amaterasu () [Corola-website/Science/303922_a_305251]
-
-o pe una din cele mai vechi prietene ale lui Amaterasu să moară la picioarele zeiței. Amaterasu a fost atât de speriată încât a fugit din palatul ei. A găsit o peșteră într-un colț liniștit al raiului, s-a refugiat în ea și a acoperit intrarea cu un bolovan. Lumea a fost adâncită în beznă. Cosiderându-se învinsă în lupta spirituală contra fratelui ei, Amaterasu a stat o perioadă destul de lungă în peșteră. Între timp recoltele oamenilor s-au veștejit fără
Amaterasu () [Corola-website/Science/303922_a_305251]
-
Erdélyi Szépmíves Céh" (în traducere aprox. "Breasla artistică transilvăneană"). Din 1931 este editor la o altă publicație și conducătorul unei asociații de artiști maghiari din România. În 1944 casa lui Kós din Stana a fost jefuită, iar arhitectul s-a refugiat la Cluj, unde s-a alăturat familiei. Aici devine director al Asociației Economice Ungaro-Transilvănene. Ca politician a fost președintele Uniunii Populare Maghiare ("Magyar Népi Szövetség", MNSz) și mai apoi membru în Parlamentul României între 1946-1948. Kós a predat la Facultatea
Károly Kós () [Corola-website/Science/303958_a_305287]
-
Între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, literatura sârbă decade foarte mult. Singurul vestigiu de seamă al culturii sârbe medievale supraviețuiește în mănăstirea Beočin din Bačka. A fost adus aici de călugării copiști de manuscrise de la mănăstirea Rača, refugiați din calea cuceririi otomane. Reprezentatul cel mai de seamă al celor din Rača este Gavril Stefanović Venclović (1680-1749), caracterizat printr-un bilingvism aparte. El scrie cărțile religioase după normele școlii de la Resava, dar predicile în limba poporului. Între 1680 și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Stefanović Venclović (1680-1749), caracterizat printr-un bilingvism aparte. El scrie cărțile religioase după normele școlii de la Resava, dar predicile în limba poporului. Între 1680 și 1690, în urma privilegiilor acordate de împăratul Leopold I, ca. 60-70.000 de sârbi s-au refugiat pe teritoriul Imperiului Austriac, mai ales in Voivodina de astăzi și în Banat, sub conducerea patriarhului Arsenije al III-lea Čarnojević. În contextul conviețuirii în Imperiul Austriac a existat un curent favorabil introducerii alfabetului latin, folosit cu succes și de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
militar. Drept urmare, a funcționat ca atare între anii 1920-1940. După dictatul de la Viena Ministerul Apărării Naționale () din Budapesta a decis ca activitatea originală să fie reluată. Tot în 1940 a revenit la Cluj și o parte din Universitatea Ferenc József, refugiată în 1919 la Seghedin, care, în 1945, a fost reînființată sub numele de Universitatea Bolyai. De asemenea, în 1945 autoritățile române au decis revenirea la Cluj a Universității Ferdinand I (redenumită Universitatea Victor Babeș), refugiată în 1940 la Sibiu. Pentru că
Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303979_a_305308]
-
parte din Universitatea Ferenc József, refugiată în 1919 la Seghedin, care, în 1945, a fost reînființată sub numele de Universitatea Bolyai. De asemenea, în 1945 autoritățile române au decis revenirea la Cluj a Universității Ferdinand I (redenumită Universitatea Victor Babeș), refugiată în 1940 la Sibiu. Pentru că tehnic nu ar fi fost loc la Cluj pentru două facultăți de medicină, una cu limbă de predare română și una cu limbă de predare maghiară, autoritățile au mutat facultatea de medicină din cadrul Universității Bolyai
Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303979_a_305308]
-
de: "Mihail Rezalie" și "I. M." În februarie 1938 și-a inaugurat prima mare expoziție de pictură la sala "Mozart" din București, expoziție care s-a bucurat de un succes enorm. După ce comuniștii au preluat puterea, a reușit să se refugieze în Apus, stabilindu-se în Franta, unde și-a continuat activitatea. Sculptor de mare originalitate, Ioan Mirea "a fost un polivalent de măreață aprindere metafizică și calități alese. Avea în el ceva din emotivitatea artistică și din receptivitatea intelectuală a
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]