6,667 matches
-
fac Monicăi Heintz un singur reproș: etnolog și antropolog, nu se ocupă nicăieri de ideea că personajul nostru național, Păcală și-a lăsat gena în felul nostru de a munci. Și mai ales, nu dă glas deloc în cartea ei, regretului meu, că muncitorul român nu a primit în loc de gena lui Păcală, pe aceea a omului leneș, cel care a preferat să se lase spânzurat decât să muncească. Așa, am fi rămas fără mână de lucru și ar fi venit poate
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
călcări în străchini) printr-o metodă așa, mai de suflet: să ne ducem toți, care pe unde apucăm, ce locuri sfinte ne ies în cale, biserici, troițe, să aprindem lumânări pentru sufletul femeii ucise, să ne arătăm toți compasiunea și regretul. Ca să vadă italienii că noi nu suntem ca ucigașul și ca restul de trei mii cinci sute de infractori din totalul de cinci mii de români câți există în Italia. N-ar fi fost bine oare ca statul român să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fost pe "pe invers" la moartea lui Stalin avea zece ani și cățărat într-un copac se uita la miile de oameni care se călcau în picioare bocind moartea Tiranului, fără să-l încerce nici cea mai mică tristețe sau regret, fiindcă simțea isteria-mascaradă cum ar putea Vladimir Bukovski să fie acum, brusc "pe bune"? Așa e el, săracu, inadaptabil. Ca Zinoviev, ca Soljenitîn, ca rușii, ce mai... Acum Vladimir Bukovski apare la editura Vremea cu o carte care pică, așa cum
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în chip de Nefertiti, vreme de patruzeci de ani. Ca părintele Brătan care prin harul ei, a reușit s-o determine să-i spună la despărțire lui Bujor Nedelcovici, un "Doamne ajută", neverosimil în rostirea agnosticei care a fost, cu regret, întreaga viață. Ca Ion Barbu, care i-a lăsat în prag un tricou cu un poem al lui Virgil Ierunca în chiar dimineața când acesta pleca spre a nu se mai întoarce vreodată acasă. Și ca Elena Bulai care-mi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să fie exclus din Uniunea Scriitorilor, să i se anuleze calitatea de scriitor și dreptul de publicare și să i se retragă paternitatea asupra operelor sale. Printr-o scrisoare către cititori publicată În România Literară Eugen Barbu și-a exprimat regretul că tehnica de colaj folosită a condus imprevizibil la aparența de plagiat. S-a dovedit că de multe ori limita dintre plagiat și o lucrare elaborată de cineva este neclară și uneori se pierdea multă energie pentru dovedirea furtului intelectual
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
Moldovei. Mi s-a părut cam neașteptată alegerea sa ca interimar... și apoi mi-am lipit sufletul de al lui ca marca de plic...mai ales că-mi arăta destule dovezi de prețuire. Afectiv îi port simpatia nelimitată îmbinată cu regretul că n-a(u) reușit unificarea, n-au putut, nici n-au vrut-o cred, nu numai datorită diktatului de la Moscova ci și pentru omeneasca apărare a privilegiilor! Se înțelegea bine cu Ion Iliescu și în caz de UNIRE ar
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Am criticat deja psihologia asociaționistă, ai cărei principali reprezentanți sînt Hume, Hartley, James Mill și Stuart Mill (cu Logica sa), în cartea mea despre filosofia engleză contemporană (publicată în daneză în 1874 și tradusă în germană în 1889)"117. Exprimîndu-și regretul pentru unele scăderi ale Psihologiei sale, în 1923, filosoful danez părea să aibă deci în vedere și ceea ce se impusese, între timp, în prim-planul dezbaterilor științifice, prin studiul lui Chr. V. Ehrenfels, Uber Gestaltqulitäten (1890), ca și prin psihologia
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
diferite părți ale Europei, automobilele sunt percepute ca fiind germane, și pe drept, dat fiind că ele atestă existența unei îndelungate tradiții industriale naționale. Dimpotrivă, fiind vorba de medii de producție care urmează să se dezvolte în viitor, constatăm cu regret că Europa a pierdut unele ocazii de creștere și dezvoltare. Chiar dacă s-a dovedit competitivă pe piața telefoniei mobile, a fost mult mai puțin în domeniul informaticii. Cetățeanul european își dă seama perfect că în principal i se oferă pe
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
Vlast, capodopera lui Bedrich Smetana. Și tot ca de obicei, deschiderea a fost precedată de Concursul Internațional asociat, anul acesta a 60-a ediție, adunând concurenți oboiști și clarinetiști din întreaga lume. Întreaga lume nu include, și o spun cu regret, România. Ca și cum școala de instrumentiști suflători români nu ar mai exista din 1959 sau 1974, când laureații erau Aurelian Octavian Popa, respectiv Radu Chișu. Pentru comparație, Cehia are în concurs 21 de clarinetiști, iar Franța 15 oboiști! Duse sunt și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
lui Bumbuț, fie ea câmpul verde sub cerul gri-negru, fie un instantaneu cu un copil care aruncă o pungă în aer pe un culoar de tren sau oamenii albaștri de la Aiud; de ascultat în căști cât timp se privește fotografia). Regrete? Lipsa carnetului auto (propriu ori aparținând unor prieteni mișto & amatori de TIFF). Zilele filmului românesc (care urmează). » Ce tip de divertisment n-a putut consuma orișicât de simpatic i s-a părut directorul TIFF? Orice made in Bollywood (revelația festivalului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
De ce să scriu? De ce să scriu? Eu alerg după vise cu penița în mână Scriu să dau glas gândului arzând Să ajung la infinit unde regretele plâng. Să simt chemări ce cad potop din noapte Să plutesc în lumea perfecțiunii ideale, E greu să înțelegi neștiuta chemare Ce zboară în albastrul eternității tale. Și cum să nu mă răsfrâng în abise Când tot ce scriu eu
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92937]
-
se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi permitea să vadă fără ochelari. Pe ton șăgalnic și autoironic, supralicitând la maxim un aer teatral, zicea că-n oceanul cu insule-n derivă s-ar pierde fără regret, deoarece asta Înseamnă, după el, fericirea. Cerea să pun Five Miles Out, folosea În chip de vocoder un tub de spray căruia Îi Înlăturase capetele și Îngâna pasajele vocale masculine Îndemnând-o pe unduitoarea gazdă cu alură nordică să susțină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
istorice a unei persoane de către alta erau probleme ce puteau fi adresate. Din punct de vedere economic, o infrastructură bine dezvoltată și o țară bogată (în bunuri, nu în bani peșin) putea să se schimbe în mai bine. Unul dintre regretele mele a fost că România nu și-a folosit expertiza pentru a ajuta alte țări. Inginerii și doctorii români nu s-au îndreptat spre acele colțuri din lume unde expertiza lor a fost necesară, ci spre Occident. Ideea de "progres
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
în oameni obișnuiți cu slujbe și familii. Pericolul înfrângerii sau al anihilării atât de important în revoluțiile anterioare, dar relevant în 1989 doar în cazul Sloveniei au dat la o parte ideile mai puțin obișnuite. Acest lucru ar putea genera regret, dar pare să fie firesc. Mai mult, el nu distruge acel moment în care imaginația societății (sau, cel puțin, a părții ei celei mai active) a fost declanșată. Acest lucru este adevărat mai ales atunci când acele idei aparțin unei generații
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
cap la cap, împreună cu Paul Reyner. În anul 100, dorul de patrie, de familie, convingerile sale naționaliste și religioase, dorința de a participa la emanciparea învățământului și cercetării medicale românești, îl determină să se întoarcă în țară. Lăsa în urmă regrete, dar și speranța că va reveni în lumea medicală și științifică pariziană unde rămâneau impresii de neuitat. Recunoștința a fost atât de mare încât în afara numeroaselor distincții, premii și titluri pentru realizările sale, va primi și titlul de ofițer al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
document, redând de pildă imaginea unui oraș distrus de bombardamente (Beirut, în seria fotografului Gabriele Basilico) și oferindu-ți posibilitatea unei reflecții în coadă de pește, împărțindu-te între sentimentul de perplexitate față de conflictul care a decimat atâtea vieți și regretul că interesante construcții ale arhitecturii anilor ’50 au fost distruse pentru totdeauna. Într-o altă serie de fotografii, artistul japonez Tomoko Yoneda prezintă locuri marcate de puternice conflicte militare: câmpurile minate localizate pe un teren de fotbal din Sarajevo sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
versuri, Lueurs et flammes și Le jardin passionné, și două romane, Amor vincit și Le Sortilège. Versurile din cele două culegeri au un farmec puternic, o frumoasă armonie, o tristețe dezamăgită, profundă, dureroasă, ca o chemare a morții. Pesimismul, angoasa, regretul, dorința, dorul, cum se spune în română, fac să tremure fiecare pagină. Sunt vise, renunțări, evocări, amintiri, tristeți ale unei inimi îndurerate care este: "La fleur sans joie éclose au bord des nuits". Acest adio spus tinereții au un farmec
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Le jardin passionné, melancolia inexpiabilă și vederea pitorească a României populare și tradiționale se îmbogățesc cu peisaje italiene desenate după natură cu acea vie și pătrunzătoare înțelegere a Italiei pe care o au fiii ei exilați, românii. Tot tristeți, dureri, regrete întunecă și îndoliază această muză voalată: "Tristes, tristes, tristes, tristes Sont les roses aujourd'hui, Et moi triste entre les triste À cause de lui". Dar soarele Italiei încălzește și înveselește frunzișul sumbru al acestui Campo Santo: în mijloc se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se străvede un mare mister național." Românii au un cuvânt frumos care nu există altundeva și care este greu de tradus, dor, provenit, pare-se, din desiderium. Este un sentiment unic. Intră în el mai multe idei conexe, dar diferite, regretul pentru ceva pierdut, suferința pentru lipsa lui, speranța de a-l recupera, dorința de fericire, iubirea sau infidelitatea, farmecul sau tristețea naturii, tandrețea, dragostea, melancolia, neliniștea, nostalgia, amintirea. Ascultați-l pe păstorul lovit de dor: "Frunză verde mărăcine, Nimic se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-l iubea: iar pentru asta Carmen Sylva a ascultat legendele Dâmboviței și poveștile Peleșului. Dar cât de puțin au atins cei cincisprezece ani durerea și amintirea, la fel de proaspete ca în ziua morții! În Crăciunurile unei regine trebuie să citim sfâșietoarele regrete ale mamei nemângâiate atunci când Crăciunul revine periodic spre a aminti scurtele clipe în care Weihnacht era sărbătorită atât de vesel de micuța Maria, pe care prietenii o împingeau într-o trăsurică la umbra unui Wihnachtbaum pe podeaua lustruită, în 1873
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
unde nu cunoșteau plânsul și certurile; numai când au uitat dezmierdările vieții dinainte, numai atunci încep să se obișnuiască cu traiul oamenilor și să le vorbească limba"*. Ceea ce dă farmecul acestor evocări aeriene este simbolismul și adevărul subiectiv: dureri, calomnii, regrete, renunțări, alegerea unui moștenitor pentru tron acesta a fost prințul Ferdinand, nepotul regelui -, apoi oboseala, dezinteresarea, dezgustul pentru politică și tron și refugiul binefăcător în divina și consolanta poezie noua ei fiică -, căci poveștile și cântecele sunt copiii săi: le-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
are tandrețuri înfiorătoare și gelozii nestăpânite. Ori de câte ori soția lui iese din casă, în întâmpină la întoarcere cu vorbe sarcastice și mânioase; o acuză că are un amant, o trage de păr, o lovește cu bastonul, apoi izbucnește în plâns și regrete. De fapt, Frosi iese mai des pentru că merge la pastor ca să ceară divorțul. Pastorul o îndeamnă la răbdare, îi arată ce lașitate ar fi să abandoneze un infirm nefericit. Însă viața este apăsătoare pentru tânăra femeie, care suferă crunt din pricina
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru a ajunge vedetă în România trebuie să vii cu un CV care să cuprindă o serie de realizări. În lumea reală pe care o descopăr acum, asta e de-a dreptul o inepție. Pe care mi-o asum. Cu regretele aferente. Totuși, renunțând la ideea de realizări, cu R mare sau r mic, am încercat să găsesc trambulina care le-a împins acolo, în mii de pagini lucioase. Nu de alta, dar, de vreme ce am început să le cunosc viețile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
asemenea chin pe lume și m-am chircit de durere; groasă, litera «u» mi s-a lăbărțat în ochi și a început să tremure“. Cel real va mai trăi o lună și un pic. Va muri la 52 de ani. „Regret elementul sociologic“ Filmată în 1989, producția BBC a apărut în 1990. „Acum, când revăd acest film, regret că elementul sociologic a fost împins prea departe. Am forțat personajul să spună niște lucruri care acum nu îmi mai plac cum arată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
în ochi și a început să tremure“. Cel real va mai trăi o lună și un pic. Va muri la 52 de ani. „Regret elementul sociologic“ Filmată în 1989, producția BBC a apărut în 1990. „Acum, când revăd acest film, regret că elementul sociologic a fost împins prea departe. Am forțat personajul să spună niște lucruri care acum nu îmi mai plac cum arată“, a spus Pawlikovski, referindu-se la pasajele în care vorbește cu angajații unei fabrici de băuturi. „Vorbim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]