5,680 matches
-
a cunoscutelor norme anterioare, pentru că oricât s-ar „actualiza” o cultură, ea trebuie să rămână ceea ce este, chiar dacă există niște adepți ai „coborârii literaturii În stradă”. Antimetaforismul este egal cu antiliteratura Desubstanțializarea lumii, omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere, retorica, practica textuală, fragmentarismul, cultivarea luciditații ironice, spiritul livresc, parodierea, cultul realului, al cotidianului, În dauna idealizarii și imaginației sunt trăsături Întâlnite În foarte multe situații cu mult Înainte de proclamarea postmodernismului. Cei mai importanți reprezentanti ai postmodernismului poetic românesc s-au
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în favoarea" acestora, fără a mai aduce în discuție faptul că prin "rațiunile de natură militară" invocate în scopul justificării deciziilor Conducătorului statului îndreptate împotriva populației evreiești din Moldova și nu numai Alex Mihai Stoenescu pare să-și asume fără rezerve retorica regimului antonescian care așeza semnul egalității între evrei și comunism. La polul opus se situează studiile și lucrările ce infirmă categoric tezele introduse în circuitul științific de Aurel Karețki și Maria Covaci și care demonstrează faptul că pogromul de la Iași
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul polemizează cu cavalerism, „contrazice, de regulă pe ton dârz și caustic, judecăți curente și false adevăruri consacrate prin uz, folosind impecabil o viguroasă retorică demonstrativă” (Mircea Iorgulescu). Libertatea de exprimare din anii ’90 a făcut posibile revelarea și manifestarea abundentă, cvasipletorică, a potențialului lui G. în domeniul publicisticii pe teme socio-politico-culturale. Această ipostază, prin forța lucrurilor nouă, nu a fost de natură să surprindă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare / 345 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" / 370 Capitolul 4. Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei / 389 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale / 389 4.3. Raportul Tismăneanu: comisionarea politică a adevărului istoric / 390 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului / 396 4.5. Nostalgie vicariantă: tânjind după trecutul pre-biografic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a imperiului în locul limbii latine. Învățământul gimnazial funcționa pe două cicluri: unul inferior de trei ani, în care materiile predate erau religia, latina, limba germană, aritmetica, științele naturii, geografia, istoria și caligrafia, în ciclul secund, de doi ani, fiind alocate retorica și poetica (Pascu et al., 1983, p. 240). Pentru Transilvania a fost emisă Legea regală pentru școlile din Marele Principat al Transilvaniei în anul 1781, mult mai cunoscută sub numele de Norma regia, care viza doar învățământul gimnazial. Materiile stipulate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
luni); v) "istoria veacului nou" (6 luni), în care se cuprindea și istoria românilor (Urechia, 1892, p. 280, Regulamentul șcólelor din 1832, §68). • Învățăturile complementare, cu o durată de trei ani, organizate numai la București. Printre disciplinele predate se numărau retorica, geometria și algebra, fizica, chimia, logica, morala, arheologia, precum și limbile elină și latină. • Cursurile speciale, cu durata de trei ani, erau alcătuită din trei discipline: cursul legilor, cursul de matematică aplicată și cursul de agricultură. • Cursurile slobode, se organizau doar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Statele Austriei, Germaniei și Italiei Istoria naturală, regatul mineralelor Din aritmetică: regula de trei de toate speciile; învățături despre măsuri Din istoria cronologică: istoria de la urzeala lumii până la Hristos Din religie: istoria sfântă Umanioară (clasa a I-a) Anul VII Retorica Sintaxul ornat al limbii latine și analiza autorilor retori Arheologia egiptenilor, grecilor și a romanilor Principiile algebrei practice Geografia Franței, Belgiei, Olandei, Spaniei, Portugaliei, Angliei; după aceea a Americii și Australiei Din istoria cronologică de la Hristos până la Carlos Din religie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ornea, 1996, p. 63). Ecouri ale acestui mesaj au început să se reverbereze în conștiința românească abia peste multe decenii, în postcomunism, când societatea românească s-a reangajat în refacerea nodurilor cu Europa occidentală. Replici caustice la adresa exceselor periculoase ale retoricii extremei drepte au fost formulate și în frământatul mediu gazetăresc al interbelicului românesc. Un astfel de exemplu este recenzia corozivă venită de la stânga spectrului convingerilor politice care a luat în primire critică apariția Dialecticii naționalismului (1936) semnată de N. Roșu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. Istoria Românilor poartă marca unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi "dușmani interni ai patriei", comuniștii arată cu degetul la adevărații trădători de patrie conducătorii reacționari care, în cârdășie cu imperialiștii germani, și-au aruncat țările în toiul războiul, ducându-le în pragul calamității sociale totale. În contradistincție cu falsa retorică patriotardă dinainte de război a acestora, comuniștii au fost singurii care s-au dovedit a fi, prin fapte de arme și curaj, "apărătorii neînduplecați, credincioși și plini de abnegație ai libertății și independenței țărilor lor" (Baltiiski, 1945, nr. 253, p. 1
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
comunist matur a dus de la "suprimarea la reafirmarea valorilor naționale" (Verdery, 1991, p. 98). După cum punctează și cercetătoarea americană, "ideia națională" pentru care O. Goga și-a confesat crezul fanatic a fost recuperată și prelucrată ca "simbol suprem" (master symbol). Retorica identitară s-a reconfigurat în jurul ideii de Națiune, aceasta din urmă recâștigându-și locul central pe care l-a avut începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea în conștiința de sine a românilor (Verdery, 1991, p. 122). Documentul programatic care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideii de Națiune, aceasta din urmă recâștigându-și locul central pe care l-a avut începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea în conștiința de sine a românilor (Verdery, 1991, p. 122). Documentul programatic care revelă noua turnură națională a retoricii oficiale sancționate de către partid este Programul Partidului Comunist de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism (1975). Titlul "rebarbativ", cum îl cataloga istoricul V. Georgescu (2008), anunță noua dogmatică a politicii de stat, Programul... constituind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului glorios ori cea a cultului geniului național exprimat în istorie au o relevanță istorică nemijlocită, fiind dispozitive tematico-discursive de modelare a memoriei naționale într-un cadru protocronist. Celelalte laitmotive, cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unor "tradiții inventate" celebrate prin sofisticate ceremoniale publice (Hobsbawm și Ranger, 1983). Teza continuității dacice este premisa pentru concluzionarea continuității daco-romane la nord de Dunăre după retragerea aureliană. Pe măsură ce discursul didactic dobândea accente tot mai naționaliste, creștea pe măsură și retorica epitetică secretată de o nouă poetică a istoriei ale cărei sentințe se succed în cadențele setate de ideologia național-comunismului. O mostră de poetică a istoriei cu privire la problematica continuității este adagiul prezentat sub forma unei concluzii istorice: "Poporul român, stîncă neclintită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și implicit a exploatării claselor muncitoare; în fine, "regimul burghezo- moșieresc" instaurat după 1918, aservit fiind imperialismului occidental, a exacerbat antagonismul de clasă în societatea românească până la punctul de rupere. Întorsătura naționalistă a ideologiei oficiale a regimului comunist a reinstalat retorica unionistă pe matca ei tradițională formată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și îndiguită în perioada interbelică. Cele trei uniri devin acum "necesități obiective ale istoriei", fiecare prefigurând-o pe cealaltă și concretizând în realitatea istorică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în realitatea istorică unitatea platonică a statului-națiune român. În analogie cu celebra maximă enunțată de Michelangelo Buonarotti, care pretindea că sculptura exista deja închistată în blocul de marmură, iar dalta sa nu făcea decât să scoată la lumină capodopera preexistentă, retorica național-comunistă propagă ideea că statul național unitar român exista dintotdeauna în istorie, iar evenimentele politice succesive nu au făcut decât să îl aducă la suprafață. Tema unității naționale și statale este dezvoltată în cuplaj cu laitmotivul vitregiei istoriei și al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României în primul război mondial se cuvine înțeleasă în legătură cu sarcina obiectivă care se afla atunci în fața țării: realizarea statului național unitar. Era un țel care răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et al., 1988, p. 194, subl. n.). Doctrina marxist-leninistă face din ce în ce mai multe concesii ideologiei naționaliste. În fapt, marxism-leninismul, deși păstrat în retorica oficială drept cadrul de referință teoretic al interpretării istorice, este aproape complet acomodat (și atrofiat) în metastructura naționalistă. Acest lucru este cel mai puternic vizibil în reafirmarea unității naționale în fața unității proletare, care deși continuă să fie o componentă importantă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
xenopoliană a daco-romanismului. Dacă în manualele destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist în sensul apărării identității tradiționale românești (vezi de exemplu, Ochescu și Oane, 1994, pp. 14-16), la nivelul gimnazial și mai ales la cel liceal retorica tradițională este abandonată. Discursul etnogenetic capătă din ce în ce mai multe valențe critico-reflexive. Vechea gardă istoriografică, a cărei direcție conservatoare este indicată în manualul cu titlu anacronic Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi (manual pentru clasa a XII-a) (Scurtu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cred că șefii români pomeniți de acesta [notarul anonim] (Menumorut, Glad și Gelu) nu au existat cu adevărat, pentru că istoricii din vremea respectivă obișnuiau să amestece adevărul cu ficțiunea" (Mitu et al., 1999, p. 16). Unitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Retorica unității totale românești (geografică, etnică, limgvistice, de destin politic, trans-istorică etc.) a continuat pe aceleași coordonate fixate de discursul național-comunist. Propensiunea autohtonistă a discursului identitar românesc face ca principiul totalizant al unității să fie aplicat și civilizației dacice, apreciată ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât și cea postmodernă îmbrățișează apelul la diversitate lansat de programa școlară. O atenție specială este acordată nu atât "instinctului de unitate" al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1993, p. 6). În afară de aceste epurări punctuale și completări specifice, discursul cu privire la independența național-politică și social-populară se desfășoară în linii mari pe coordonatele stabilite de istoriografia național-comunistă. II. Discursul polifonic (post-1998). Direcția conservatoare a vechii gărzi istoriografice a reprodus aceeași retorică a luptei naționale de independență ca principiu fundamental al istoriei românilor. În aceleași cadențe discursive ale istoriei eroizante, I. Scurtu et al. (1999) celebrează pe militarii români care, sacrificându-se pe altarul independenței naționale, "s-au acoperit de glorie la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din România" destinat liceenilor, desfășurat pe baza manualului cu același nume (Dobrincu et al., 2008). Confruntându-și fățiș propriul trecut prin cele două Rapoarte, societatea românească s-a înscris în corul "statelor părerii de rău" care și-au exersat deja retorica regretului sub imperativul moral al noii etici europene a memoriei. Schimbarea de paradigmă în gestionarea politică a trecutului românesc, ale cărei expresii simbolice sunt cele două Rapoarte, se originează în mare parte în noul Curriculum Național (M.E.N, 1998, 1999
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ar fi spre exemplu înțelegerea istoriei ca un "câmp de luptă", a Carpaților ca o "cetate asediată", a realizărilor intelectuale ca înaintări pe "frontul" culturii etc., sunt folosite ca instrumente expresive predilecte pentru a da sens trecutului românesc. Toată această retorică războinică slăbește puternic în intensitate, pe măsură ce discursul despre trecut se regrupează pe coordonatele definite de politica europeană a regretului, care exclude din capul locului elogiul războiului. De la factualism dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1994, p. 29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat în termeni apodictici ethosul umanitarianist ca un atentat la adresa ființării statului- națiune românesc. Chiar și pedagogia comunistă, în pofida retoricii "internaționalismului proletar" și a solidarității transnaționale a oamenilor muncii, dădea glas unui limbaj dublu orwellian, întrucât a continuat să mențină și chiar să întărească granițele naționale. Doar odată cu intrarea în noul mileniu, literatura didactică începe să promoveze masiv un umanitarianism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]