6,450 matches
-
și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi încă nu știau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar va încerca, prin unii reprezentanți ai săi - Ștefan Petică, D. Anghel, Nicolae Davidescu, B. Fundoianu -, să îl recupereze, dintr-o nevoie de legitimare internă. Evadarea în vis, exotism și imaginar, muzicalitatea, melancolia, inefabilul liric, idealismul - proprii romantismului german - sînt revendicate ca elemente de continuitate, unii autori identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G. Bacovia. Ut musica poesis - unul dintre principiile simboliștilor - a constituit un imbold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amănunte în cele două sinteze fundamentale ale lui Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, E.P.L, București, 1965, și Opera lui Alexandru Macedonski, E.P.L. Buc., 1967). În articolul „Din pragul secolului“ (Literatorul, XX, 1, 20 februarie 1899), contradictoriul poet își revendica precursoratul simbolist alături de belgienii Maëterlinck, Rodenbach, Verhaeren, Giraud, Franz Eli și Fréderic Severin, pentru a sfîrși ca adept al neoclasicismului decorativ. Bun cunoscător al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor poeți simboliști sau moderniști de a fi susținut și pe cale critică simbolismul sau modernismul înaintea altor critici nu au obiect; e de la sine înțeles că, deveniți critici, acești poeți și-au apărat propria lor artă. Criticii adevărați (...) nu-și revendică rolul de inițiativă; ei organizează numai teoretic mersul evolutiv al conceptului estetic” (E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol. Mutația valorilor estetice, Editura Minerva, București, p. 385). Privită din acest unghi, capabilă, așadar, de inițiativă și sedusă de riscul exploratoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hennings, din revista Cabaret Voltaire. Variațiuni pe o „themă” dată... Frustrarea celui rămas în țară transpare, compensator, și în tendința de a trage spiritul Dada către „năzdrăvăniile” din perioada vacanțelor petrecute la Gîrceni — probabil o formă discretă de a-și revendica paternitatea insurgenței: „În versul il fit un pet si lumineux — al dracului Tzara și-a adus aminte de mine. Eram la Gîrceni și eram la el acasă. Il en fut ebloui!” (n.b., printre cîntecele „internaționalizate” de Tzara în fața publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La începutul lui 1932, își va înceta definitiv activitatea, odată cu aproape toate celelalte publicații avangardiste. Bilanțul este relevant sub destule aspecte. Unul dintre ele are în vedere calitatea de „precursori” ai avangardei autohtone și chiar mondiale pe care și-o revendică liderii grupării (Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin). Pentru Vinea, Dada se născuse în România, cu contribuția lui (înainte de plecarea lui Tristan Tzara și a lui Marcel Iancu la Zürich), iar abstracționismul constructivist european își avea un precursor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru înțelegerea artei noi, un punct de reper și de plecare specific național” („Noua expoziție a lui Marcel Iancu“, în Facla, 8 decembrie 1923). Autorul va opune „falsei tradiții” culte (de import recent) autenticitatea tradiției populare locale, pe care o revendică drept substrat „legitimator” al avangardismului autohton: „Pictura fără subiect și literatura fără subiect nu sînt, însă, lipsite de legături cu arta și poezia noastră populară. O plimbare pe cheiul Dîmboviței printre scoarțele țărănești e mai persuasivă decît orice argumentație. Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că „La Bruxelles se deschide în curînd expoziția colaboratorului și prietenului nostru P. Floquet. Expoziția se anunță ca o explozie”. Colaborator și prieten al revistei lui Vinea și Iancu este și Sidney Hunt. O semnalare a revistei londoneze Ray îl revendică pe avangardistul englez ca pe blazon al Contimporanului: „unica revistă de artă nouă din Londra. Anglia conservatoare pînă mai eri trece prin criza dezvoltărei sale. Sidney Hunt, colaboratorul nostru, este și un excelent redactor și organizator”. O notă strecurată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
separate, filtru pentru prepararea unei ideologii de bază, a unei atmosfere și unui stil al epocei, și apoi precipitînd artistul - cow-boy pe un cal sălbatic într-o cîmpie fără orizonturi - nu pot decît striga EVVIVA INTEGRAL!”. „Integralismul” revistei și-l revendică - prin M.H. Maxy - pe pictorul Arthur Segal, stabilit în Elveția, despre care discipolul său afirma într-un articol că „Țara care l’a svîrlit spre tărîmuri concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E tot ce se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau contele Gobineau: „Propagandistul confederației spirituale a Europei, Karl Anton von Rohan, paneuropenistul Coudenhove-Kalergi, pacifistul Fritz von Unruch, ecumenicul Hermann von Keyserling sînt mai degrabă oameni înzestrați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
continua... Chiar dacă n-ar fi dubioasă flagranta atitudine a Contimporanului, mișcarea pe care ar voi s-o reprezinte, constructivismul, și în care s-a fixat de la apariția lui, e cu totul străină de vederile actuale ale lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist, rezolvat în arhitectură, și care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afirmația potrivit căreia libertatea anarhică a avangardiștilor de la unu și 75 HP (dar, evident, nu numai...) se asociază cu intransigența dogmatică și cu un „colectivism”/anonimat al expresiei: „Tirania anarhicilor este cea mai sălbatică încătușare a libertății, deși aceasta e revendicată violent. Fiecare adept nou se simte fericit dacă activează în sensul și vederile maeștrilor”. O bizar de favorabilă propoziție despre Sașa Pană, animatorul de la unu („o inteligență acidă, ce-și difuzează activitatea în conducerea revistei, în articole redacționale, în schițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al pictorului Corneliu Mihăilescu din Integral (nr. 4, I, 1925) sau exprimarea „admirabilă” a concepției artistice brâncușiene de către Ion Minulescu într’un articol - „C. Brâncuși” - apărut tot în Integral (nr. 2, I, aprilie 1925). De altfel, însăși discutarea „cazului” Brâncuși - „revendicat drept stegar” de către „extremiștii noștri în artele plastice” ca dl Corneliu Mihăilescu, M.H. Maxy, Victor Brauner, Marcel Iancu - indică o vizibilă schimbare de atitudine, stimulată probabil de recunoașterea mondială a artistului și de originea sa nealogenă: „La noi, artistul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imagini expresive. Căci iată atîtea altele (...) al căror efect este de anihilare, și nicidecum de potențare” (ibid.). Deschis printr-o fină ironie la adresa lui E. Lovinescu („Dl Ilarie Voronca este dintre poeții pe cari dl Lovinescu și-i poate cu succes revendica pentru contribuția modernistă a Sburătorului), comentariul rezervat despre Colomba este echilibrat „strategic” prin cuplajul cu cel despre Ulise, volum apărut în 1928 la aceeași editură pariziană. Atît Perpessicius, cît și - mai tîrziu - G. Călinescu și Șerban Cioculescu văd în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în relație cu o nobilă, prestigioasă tradiție vizionară. Micul elogiu al lui Voronca la adresa lui Eminescu - prezent într-un eseu liric inclus în A doua lumină - are, pentru Perpessicius, o semnificație asemănătoare: „Tradiția însă, pe care d-sa socoate să o revendice pentru poezia nouă - efortul poetului contimporan de abstractizare a elementelor înconjurătoare, de surprindere în imagini - se obîrșește - ce admirabilă tradiție! - din seva eminesciană. E la mijloc mai mult semnul unei mari iubiri, al unui cult, și aceasta cinstește pe dl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tipologic, oarecum ca în cazul balzacianismului, proustianismului sau gidismului...) Dar modelul urmuzian va fi asimilat, cu timpul, și de autori mai puțin sau deloc avangardiști. Arghezi din Cimitirul Buna-Vestire și Tablete din Țara de Kuty. Eugéne Ionesco și l-a revendicat drept precursor, alături de I.L. Caragiale și Jonathan X. Uranus. Afinități tipologice au fost identificate în portretistica „balzaciană” a prozatorului G. Călinescu. „Urmuzianismul” va fi, apoi, valorificat estetic în proza metaficțională și post-călinesciană a Școlii de la Tîrgoviște (Radu Petrescu, Mircea Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Manolescu și Marin Mincu - un adevărat proces de paternitate teoretică! - privește categoria căreia i se subsumează autorul Paginilor bizare. Într-o notă de subsol reprodusă în Eseu despre textul poetic, II (Ed. Cartea Românească, București, 1986, p. 269), Mincu își revendică paternitatea și precursoratul încadrării lui Urmuz în paradigma „textualizantă”: „Urmuz este un autor de Text. Această afirmație a noastră din Eseul despre textualizarea poetică, I (Ed. Cartea Românească, București, 1981) este preluată tacit de N. Manolescu în Arca lui Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
târâtă chiar și cu forța în infernul european unde eventual să dispară de tot. Ehei, de când și-au pus unii ochii pe țărișoara asta mică așa cum este, dar plină de podgorii și livezi cu fructe, cu pământuri, care nu sunt revendicate de x sau y pentru a le lăsa apoi pârloagă, cu oameni care încă mai simt plenar demnitatea de om necălcat în picioare. Deja de când cozile de topor occidentale au pus cât de cât mâna pe putere la Chișinău, au
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
viața plină de griji a unei persoane mature. Adolescent fiind, nu înțelegi totuși că încă nu ai mintea unei persoane trecute prin viață. Adolescentul nu numai că dorește să fie adult, dar se și vede și se comportă ca atare, revendicând drepturile acestuia. Toți psihologii care s-au ocupat de studiul adolescenței au considerat că aceasta este vârsta contestatară, contestația rezultând din respingerea unor modele, motiv pentru care a fost numită o etapă în care domină ,,criza de originalitate juvenilă”. Adolescentul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace nenorociri. În același timp, reflectam la nesăbuința mea, și mai ales la neputințele mele de-a asuma această carte în totalitate și a o revendica în fața celorlalți. Și cartea m-a ales tocmai pe mine să provoace acest dezastru, intuind neputințele și refulările mele. Tocmai eu să provoc dispariția acestui însoțitor al meu, necunoscut? Și, în timp ce-mi făceam loc prin perdeaua de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
riscuri?!asta nu mai conta. Important era acum, cînd căldura trezea animalele la viață, să aibă un spațiu în care să se știe în siguranță, pe care să-l poată folosi după bunul lor plac, fără ca altcineva să-l poată revendica. Atîtea ținuturi minunate, care le-ar fi putut fi casă, întîlniseră în lungile lor pelegrinări... Niciodată nu-și imaginaseră cei doi că, în cele din urmă, vor ajunge să lupte chiar pentru un locșor numai al lor. Dar timpurile îi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se adaptează și supraviețuiesc. Și lupta a început. Masculul pleca dimineața, făcînd ocoluri curajoase înspre miezul pădurii. În fiecare zi înainta mai mult, și mai mult, mușcînd, puțin cîte puțin, din teritorii ocupate deja, lărgindu-și zona pe care o revendica și care avea să devină a lor. N-a fost întotdeauna simplu. Nici o vietate nu renunță ușor la ceea ce-i aparține, iar cînd lupta se duce pentru teritoriu, prețul plătit e de atît de multe ori chiar viața combatanților... Masculul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Aici, în aceste "spații" privilegiate, toate valorile care caracterizează omenirea înfloreau simultan. Ceea ce se petrece sub ochii noștri este cu totul altceva. Suntem de la începutul erei moderne martorii unei dezvoltări fără precedent a cunoștințelor care alcătuiesc "știința" și care își revendică de altfel cu aroganță acest titlu. Înțelegem prin aceasta o cunoaștere riguroasă, obiectivă, incontestabilă, adevărată. Ea se distinge de toate formele aproximative, chiar îndoielnice, ale cunoștințelor, sau credințelor, sau superstițiilor care au precedat-o prin forța evidențelor și demonstrațiilor sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în urmă, în aceste mari mase transcendente care sunt Istoria, Economia, Societatea și în diversele moduri de structurare pe care le îmbracă acestea succesiv și care le conferă de fiecare dată forma lor concretă. Odată cu ipostaza acestor totalități obiective care revendică pentru ele titlul de Ființă, se înfăptuiește o răsturnare unică în ordinea lucrurilor: nu pentru că există indivizi vii există o Istorie; acești indivizi există, sunt ceea ce sunt în orice caz, fac ceea ce fac și gândesc ceea ce gândesc pentru că există o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a omului în locul și pe locul vechilor vise metafizice toate acestea demonstrează în mod frapant progresul continuu al principiului galilean în interiorul Universității și al disciplinelor literare înseși. Apariția, alături de această psihologie, a unei sociologii care se subordonează acelorași supoziții și revendică același titlu de scientificitate are același sens. Este vorba în realitate de o sociologie foarte aparte. Ca și în cazul psihologiei, o sociologie care ar trata umanitatea omului punând-o în joc nu ar putea să se lipsească de un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]