15,122 matches
-
foarte dibaci în mânuirea săbiei, dar barbarul acela îmi pare a fi deosebit de puternic. Iar dacă a ales securea, a făcut-o desigur fiindcă știe să o folosească cel mai bine. Scutul meu e solid, dar nu știu cât o să-i poată rezista. — Rămâne de văzut, se mulțumi să răspundă Sebastianus, în vreme ce își trăgea mănușile întărite cu metal. Deodată, se simți învăluit de un parfum suav: venită parcă de nicăieri, Frediana apăruse lângă el. La apropierea ei, îl încercă o emoție atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai fortificate. Ieri seară le-am anunțat pe căpeteniile cele mai de încredere, iar azi am trimis ștafete ca să alarmeze toate satele și avanposturile. Trebuie să strângem câți soldați putem, chiar și dintre romani. Augusta e, oricum, în stare să reziste până la sosirea lui Etius. Sebastianus ar fi vrut să intre în pământ de rușine din cauza neputinței sale de a da iute un ajutor adevărat. Găsi, totuși, puterea de a înfrunta sarcasmul lui Gundovek, punându-se la dispoziția sa: — Am cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte inferioritatea. Stând pe un loc ceva mai înalt decât punctul în care se desfășura confruntarea, Sebastianus își putea da seama de mersul general al luptei. înțelese astfel că, în vreme ce în centru și în zona mai apropiată de el, burgunzii rezistau, ba chiar înaintau vizibil, pe latura opusă a văii, lângă drum, hunii păreau să câștige teren. Căută, zadarnic, să-l deslușească pe Chilperic în vălmășagul de luptători și curând trebui să se preocupe de ceea se întâmpla în vecinătatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
viguros, părea acum ca secat, fie din cauza vârstei, fie din cauza privațiunilor de ani de zile. Mai mult, barba lungă, albită pe alocuri, îi dădea și mai mult aerul unui patriarh din vechime. Când încercă să tragă zăvorul ruginit, acesta îi rezistă; totuși, el opri, cu mișcare a mâinii, măsurată, dar autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l ajute. O clipă mai târziu, trase zăvorul, iar ușa, alcătuită din scânduri bătrâne de nuc, lovite în câteva locuri, dar întărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
practic: — Poarta e solidă și de-a lungul zidurilor vechiul drum de patrulă e încă în picioare pe porțiuni bune. O să adunăm toate bunurile și vitele în depozit. Aici e un izvor, așa că apa n-o să ne lipsească. Am putea rezista chiar multe zile. Dacă vin... Ridicând mâna, Canzianus îl întrerupse și, închizând ochii, rosti cu gravitate: Fă totul cum crezi mai bine. Imediat ce vă aranjați, adună oamenii aici; o să ne rugăm împreună, implorând mila Domnului nostru. în acea clipă, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își turnă pe față toată apa dintr-un burduf din piele de capră, apoi, scuturându-și părul ce șiroia de apă, aruncă burduful țăranului căruia îi aparținea și ridică din umeri. — E greu de zis. Lupta a fost dezastruoasă. Am rezistat cât am putut, dar erau cel puțin de două ori mai numeroși și ne-au învins. Acum suntem atât de puțini că poate nu mai contăm deloc pentru ei, însă nu pot fi sigur de asta... Da, încheie, întărind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâinile în șolduri și trecu o privire peste zidurile părăginite ale incintei, clădirile cu acoperișuri joase și ieșite din încheieturi, poarta mare, cu scânduri grele, dar cu cuie lipsă, și își spuse, în fine, părerea. — Nu, dacă sunt mulți, nu rezistă nici la primul atac. Și pe urmă, aici e prea multă lume; și mai ales, prea multă lume inutilă. — Oricum, vă putem ajuta, insistă Ambianus; sunt mulți bărbați viguroși... și chiar câțiva tineri. Cărarea ce conduce aici nu e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și semne evidente ale trecerii a ceea ce mai rămăsese din mica armată de burgunzi: desăgi, arme de care acum nu se mai puteau sluji sau cămăși de zale abandonate între ferigi, dar și trupul neînsuflețit al unui războinic care nu rezistase rănilor grave și acum zăcea ascuns în grabă într-un pâlc de arbuști, la marginea drumeagului. Văzând întunericul ce se întindea tot mai adânc asupra văii, nu le mai rămăsese altceva de făcut decât să amâne ascensiunea și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceea ce auzise ceva mai înainte referitor la Frediana, lui Balamber îi fu de ajuns o clipă ca să se îndrepte cât era de lung; privirea sa fulgeră înainte de a răspunde cu o hotărâre de neclintit: — Da. Nimic n-o să ne poată rezista. O să-i mătur pe burgunzi din Sapaudia. încruntându-se, scutierul observă, pe un ton vag insinuant: — Nu chiar pe toți, cred. Balamber se înnegură: Mandzuk sărea peste cal. Cu toate acestea, se mulțumi să-l privească sever. — Acum du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l pentru o clipă pe Sebastianus, totuși, scutură capul semnificativ, dându-i de înțeles că mama fetei fusese ucisă în timpul fugii. Dar acum trebuie să fii curajoasă. Trebuie să vii cu mine, trebuie să mergi. Așa, cuminte! Fata, însă, îi rezista cu încăpățânare, iar ea, sfârșită de lupta aceea, îi trimise lui Sebastianus o privire disperată, cu ochii plini de lacrimi. El întinse un braț, într-un gest de resemnare: — N-o vezi? E nebună. De acum și-a pierdut mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trece armata sa pentru a invada teritoriul vizigoților. Pe cine avem acolo? — Pe Sangiban, cu patru sau cinci mii de alani și o garnizoană romană, la care trebuie să adaugi câteva mii de voluntari. Au escorte consistente și pot să reziste chiar un timp mai îndelungat. Acum ascultă-mă bine, îi strânse brațul cu o mână, vrând parcă să-i transmită prin acea atingere toată forța propriei hotărâri. Aureliana nu trebuie să cadă, înțelegi? — Vizigoții ar putea să-i vină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îngriji în modul cel mai eficient posibil, după posibilitățile ei, ca fluxul aprovizionării să meargă bine. Așadar, în două zile armata o să pornească în marș spre Lungdunum și de acolo se va duce la Aureliana. Cetatea trebuie, de aceea, să reziste atât cât e nevoie, încât să ne permită să ne unim forțele cu armata lui Teodoric și să-l atacăm pe Atila împreună. Sebastianus era în același timp uimit, îngrozit și satisfăcut: avusese deja ocazia să participe cu alți ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caracter excepțional. Când Atila se găsea încă la două sute de mile de Lutetia Parisiorum, a pornit-o la drum și a venit aici. M-a implorat să-i salvez cetatea, a spus că oamenii săi vor să se bată, să reziste. Ei bine, știi ce zic? Tocmai el a fost cel care m-a convins că putem învinge, demonstrându-mi că în Galii sunt încă oameni dispuși să se lupte. L-am trimis înapoi, dându-i cuvântul că până la jumătatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi veți găsi dispuși să se bată, de oriunde ar veni și de orice condiție ar fi. Nu e un război ca toate celelalte, dus de soldați și de generali: cei din Galii trebuie să înțeleagă că, dacă nu le rezistă invadatorilor, vor sfârși prin a fi exterminați și o întreagă civilizație va fi nimicită. Ceea ce se pregătește acum va fi o bătălie a popoarelor, iar noi va trebui să o câștigăm. 2 Pentru misiunea aceea, Sebastianus avea să-i aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ofițeri de rang. Spre deosebire de tânărul soldat, Maliban părea puțin interesat de conversație, ocupat fiind să-i șoptească propuneri languroase unei servitoare tinere și blonde, care tocmai adusese la masă al doilea ulcior de vin. Fata zăbovea, râzând, lângă el și rezista, în mod vădit fără prea mare convingere, îmbrățișării sale viguroase. Când Sebastianus, sătul de chicoteala lor neîntreruptă, își aținti asupra lui privirea severă, alanul o lăsă să plece, nu fără să o asigure, cu un semn al mâinii și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
exact asta vă așteaptă dacă barbarii aceia vor câștiga! Iar, dacă se întâmplă așa ceva, în momentul acela va fi inutil să întrebați de ce trebuie să suferiți, de ce sunteți supuși la suplicii, de vreme ce aceste motive rămân întotdeauna de neînțeles: cine a rezistat ori doar a protestat este ars sau tras în țeapă, iar cine a suferit este, de asemenea, ucis în chinuri fiindcă a suportat. Ei ne privesc cu ochi încă și mai puțin binevoitori decât cei cu care noi ne privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
barbari care au trecut pe aici mai înainte: nu caută doar pradă, vrea să vă spulbere și lasă numai moarte și pustiu în urma lui. Dar nu trebuie să credeți că e de neînvins. în Sapaudia i-am văzut pe burgunzi rezistând vitejește hunilor și copleșindu-i în câteva ocazii. Sunt un popor odios și feroce, asta așa e, dar nu sunt deloc de neînfrânt. Magister militum înaintează de la Narbonense cu armata sa. Iar în fața acestui dușman comun, el cheamă sub însemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum în perimetrul edificiului. Poate că încă reușea să-i ajungă pe ceilalți și să-și găsească refugiu în redută. Acolo, jos, era cu siguranță Clemantius și, dacă ar fi reușit să se baricadeze toți înăuntru, ar fi putut să reziste chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chemă pe toți la calm, spunând că acum se găseau sub protecția domina-ei și că nu aveau de ce să se teamă. Asigurându-i că zidurile erau robuste și că poarta - cum văzuseră cu toții mai înainte - era solidă și ar fi rezistat multă vreme; arătă într-un colț al încăperii o deschizătură în podea acoperită cu un grătar, explicându-le că pe acolo se cobora în pivniță, unde erau conservate provizii ce le-ar fi permis să reziste chiar și la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
solidă și ar fi rezistat multă vreme; arătă într-un colț al încăperii o deschizătură în podea acoperită cu un grătar, explicându-le că pe acolo se cobora în pivniță, unde erau conservate provizii ce le-ar fi permis să reziste chiar și la un asediu mai lung; în afară de asta, pivnița era construită deasupra unui torent subteran, de la care un mic puț le permitea să ia oricând apă. Cel care construise reduta fusese prevăzător și prevăzuse și o mică provizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reduta fusese prevăzător și prevăzuse și o mică provizie de arme, un cuptor cu horn îambele se găseau la nivelul de josă și o latrină. Așadar, nu trebuia să cedeze în fața fricii, ci să se organizeze și să pregătească să reziste. își încheie cuvântul, îndemnându-i pe ascultători să-și desemneze capi care să facă o socoteală și să-i organizeze pe cei dispuși să ia arme. De îndată, se încinseră între cei prezenți zeci de consilii mici și animate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe primul care îi ieși în cale, un tip deșirat, ce se sprijinea cu ambele mâini îi sulița lui, și îl azvârli îndărăt aproape de Almiro. Veni imediat rândul unui băiat robust, cu un aer arogant, care încercă zadarnic să-i reziste. — V-am spus să rămâneți în rând! strigă, obligându-l să-și reia locul. Apoi, arătând cu degetul spre Almiro, adăugă: — Am spus că trebuie să vă aliniați aici! în spatele lui, pe trei rânduri. înțelegeți ce vreau să spun? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ezita să le pună, Rutilius răspunse: — Aici - făcu un gest cu mâna către spectacolul dezolant ce-l oferea piața - îi ținem pe fugari și îi îngrijim pe răniți în luptă și chiar și pe bolnavi... Avem mulți și nu toți rezistă. Traversând în lumina palidă a zorilor tabăra aceea improvizată, o rană deschisă în cetatea îndurerată, Sebastianus nu reuși să vadă mare lucru din Catedrală, care știa că fusese consacrată Sfintei Cruci. Călăuza sa își aruncase torța, inutilă de-acum, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintre ele doar niște copile, îi mângâiau răbdătoare pe infirmii ce zăceau, acoperiți în niște pături sărăcăcioase, rezemați de coloane. Sebastianus simți toată durerea și epuizarea ce-i măcina pe oamenii aceia, dar și solidaritatea lor, voința lor de a rezista. Și în primul rând, în spatele a tot ceea ce văzuse până în acel moment - cu tot dramatismul situației - deslușise o organizare eficientă care, date fiind vremurile, era greu de atribuit autorității militare. După ce ocoliră colțul Catedralei, traversară un mic spațiu liber ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
odată ce a ales calea luptei, nu mai poate implora clemența acelor barbari. Scoase un suspin adânc, apoi continuă: — Ei își înalță rugăciunile către Dumnezeu, dar în realitate așteaptă salvarea de la mine. Eu le-am insuflat încredere, i-am încurajat să reziste, să se încreadă în cuvântul lui Etius. Zi de zi, de la amvonul Catedralei sau din curte, ori chiar de la fereastra asta, vorbesc cu ei și le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]