6,982 matches
-
cât râvniserăm ! FĂceam, evident, ordine prin Universitate, pentru că, ini‑ țial, ne-am păstrat agenda de revistă studențească. Și umorul. De exemplu, am publicat pe prima pagină liste închipuite de securiști din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. Erau unii să facă infarct, săracii, căutându-se tre‑ cuți pe liste. Din păcate nu, n-aveam tabele reale cu secu‑ riști. Și, dacă mă gândesc bine azi, nici nu știu dacă era bine să le dăm. Atunci nu gândeam așa. Eram foarte radicali. Studenții, peste
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Bine, știți cum e cu ajutoarele economice, că Doina Cornea, de exemplu, cerea să nu vină ajutoarele economice, ceea ce a fost o mare greșeală ; Iliescu ne-a arătat cu degetul că nu vrem binele poporului. Când știi că ai atâția săraci în țară, să ceri să nu fie trimise aju‑ toare, indiferent la cine ar ajunge, este o mare greșeală electorală. V.A. : Și opoziția a mai gafat și atunci când s-a opus rea‑ cordării de către SUA a clauzei națiunii celei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a pus în practică. V.A. : Oricum, oamenii politici erau atunci mult mai curați decât astăzi, mai puțin implicați în afaceri. Mai ales cei din Convenție. A.M.P. : Curați erau. Unii, nu știu dacă toți. Cei din Convenție nu avuseseră săracii nicio vină. Fuseseră ținuți integral de-o parte de cei de la putere. Numai cine avea influență putea să aibă acces la rente. V.A. : Și încă nu se inventaseră relațiile interpartinice, subpartinice, suprapartinice... A.M.P. : Hai să nuanțăm aceste lucruri
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de reformare a serviciile secrete și a magistraturii. Și l-a costat electoral pe Constantinescu. Câte diversiuni au fost ! Lumea să nu uite că, în 1999, când au venit minerii, ei erau mai bine organizați decât trupele Ministerului de Interne. SĂracul Dudu Ionescu ! I-au trebuit trei bătĂi cu minerii până să reușească, în sfârșit, să-și așeze trupele. Deci Ministerul de Interne, jandarmii... V.A. : Generalii aceia erau hăbĂuci... A.M.P. : În primul rând, ei nu știau pentru cine luptă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
puteți gândi imediat la câteva exemple care, dimpotrivă, contrazic ce-am zis ?“. Erau uluiți. În viața lor parcă nu vorbise nimeni cu ei ! Pe urmă, oame‑ nii Ăștia se duc în săli de judecată și dau sentințe. Ce fac ei, săracii ? Încearcă să interpreteze legea aia cam la virgulă, că de gândit nu au fost învățați să gândească. Dimpotrivă ! Toată școala e contra exprimării libere. Doamne ferește să gândească ceva ! Deci magistratura era foarte greu de reformat. Mai ușor a fost cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
căderii sale. Nu numai că inamicii înconjurau această capitală răsĂriteană a lumii creștine, ci dușmanul se afla de mult chiar în interiorul cetății. Concluzia tra‑ gediei constantinopoliene e că în fața numărului calita‑ tea e sortită să piardă. A.M.P. : Din păcate, săracii vor fi întotdeauna mai nume‑ roși decât cei bogați. Numai că sărĂcia e mai acceptabilă decât sentimentul de inferioritate, dovadă că mulți din cei care se duc să lupte în Siria vin din comunități musulmane din Occident sau că arabii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
oară a piesei „Fracul”, în care personajul principal, un croitor, jucat de dl. Mișu, devine ministru, Cehan Racoviță, editorul ziarului Timpul îi dedică - lui Mișu Cepeleagă - catrenul: Te-am văzut în fine-n „Fracul” Și mi-am zis pe loc: „Săracu, Fosta-ai când ai fost actor, Astăzi ești chiar croitor!” Echo revine și lui X... om bătrân, care face curte unei fetițe, îi spune: Văd că-i juri și-i spui în șoapte, C-ai da luna pentru-o noapte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
petrecut" la Gherla. "Aici, își amintește, se bătea fără milă. Erai bătut cu parul, călcat în picioare, pus la carceră, iar de era cumva iarna, plăcerea lor era să te lase la izolare, în pielea goală. Tatăl meu a avut, săracul, acest nenoroc." Constantinescu apreciază ca necesar un proces al comunismului: Această doctrină trebuie înfierată". Și motivează cu nesfîrșit bun-simț: Poate că, privind dintr-un alt unghi posibil, Feller și cu mine sîntem amîndoi victimele comunismului. Dacă n-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Despre poezie (ESPLA, 1953), susține fără argumente sau exemple reale: "Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă, de luptă de clasă. Ea nu este a boierilor ce huzuresc, ci a celor ce suferă, a săracilor gata de luptă". Folclorul este redus la o admirabilă ilustrare a teoriei marxist-leniniste a tipicului (Lucian Dumbravă, În legătură cu idealul revoluționar în poezia populară, "Iașul literar", 1957, nr. 5). Încrezător în valențele poporului, Mihai Beniuc, în paginile menționate, amenință: Dacă cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
monah. Nu neagă nimic, nu contestă, îl nominalizează, alături de alții și pe Steinhardt: "Examenul e scurt și candidatul a răspuns repede și bine. Candidatul se și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios, de sărac resemnat și ascultător, cum erau cerșetorii și sărmanii...". Al doilea moment va fi confruntarea cu doamna T., transformată în martor de profesie. Acum e pușcăriaș vechi, s-a înțelepțit și s-a șmecherit, a învățat să se apere, le cunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
după Matei (cap. 5-7), dar și în Evanghelia după Luca (cap. 6, 20-49). Șirul învățăturilor lui Iisus are ca început Predica de pe munte. Primul cuvînt este fericiți și se arată în continuare, cînd și pentru ce sînt fericiți: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vezi dumneata ce iese. Că el cerea brigadieri de la drept comun, fiindcă zicea că n-are ce-i trebuie". Întrebat dacă urmărește Memorialul durerii, recunoaște că nu prea se uită. "Știți din ce cauză? Să vă spun de ce. Păi ei, săracii, nu-i vedea nimeni cînd murea. Nu ei trebuie să povestească. Să spună ăla care a ucis, care a bătut, a torturat. Eu de aia nu mai stau să mă uit. Să-i aducă cum i-a adus pe Nicolschi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la București anunțînd că în camera nr. 3 s-a stins becul. Artizanul Marii Uniri nu mai avea nici nume. A fost tîrît pe scări, ca și ceilalți, pus într-un sac și aruncat într-o groapă comună în cimitirul săracilor, pe de malul Tisei" (L.H.L.). Între cei epurați din Academia Română, transformată, prin decretul nr. 76 al președintelui Marii Adunări Naționale, în Academia RPR, alături de alți nouăzeci și șase de savanți se află și istoricul Gheorghe Brătianu. În noaptea arestării demnitarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar ce prințișori eleganți, ai ? se aude mai din fundul străzii o voce groasă și răgușită în ultimul hal. — Să trăiți, domnule Știrbu ! îl salută Fernic, însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el. — Da, așa umblă vorbă, trubadurule ? și moaca lui Jean Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și slabă a unui feli- nar care abia pâlpâia. De mult n-ai mai dat pe la noi. — De mult n-am mai dus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Schelete, a gândit Cristi. Schelete de oameni amestecate și îngrămădite unele-ntr- altele, coaste de femei necunoscute peste coaste de bărbați necunoscuți și tibii și șolduri sfărâmate ca să încapă mai bine și cranii de copii mai ales. De-ar fi știut săracul că era doar hârtie. Și când ceilalți s-au dus în gară la o cafea, el s-a scuzat că are o urgență la toaletă, ca să scape de ei și să se poată duce să privească înăuntrul vagonului. Nu a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
medicamente pentru familiile lor, pentru vreo zgârietură. A văzut soldații lăsați întinși pe marginea drumului, unde nu preoții le aprindeau o lumânare, pentru că se odihneau sau așteptau să se adune zece- douăsprezece cadavre, să nu facă risipă de timp, ci săracii care nici nu-i cunoșteau, refugiații mai ales, le aprindeau lumânările și le spuneau câte o rugăciune, sperând să le lumineze și să le ușureze calea. A văzut și femei luate cu forța, bătute și umilite și violate în colțuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spus, nici nu e capabil. — Sachi, abia am compus câteva piese pentru el, e abia începutul ! Cum să pleci tocmai acum ? Gândește-te numai câte putem face împreună. Gândește-te la primele seri de la Răcaru, gândește-te cum eram atunci, săraci și vai de mama noastră, anonimi de birt, neascultați de nimeni, și cum suntem acum, odată cu succesul lui Cristian. Gândește-te, pentru numele lui Dumnezeu, la Zaraza ! Că dacă nu erai tu, praful se alegea, ca de piesa lui Kirițescu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sentimentele și să-i fac să danseze și să plutească. Toată viața mea am cântat numai și numai tangouri și numai și numai despre amor. Despre amorul adevărat, care te înnebunește de cap și, când moare, te lasă ca ultimul sărac de pe pământ. Atâta știu să fac bine, eu, Cristian Vasile, și am rugămintea de a nu mă compara cu altcineva. Artiștii nu se compară, nici măcar în cifre, fiecare are individualitatea și personalitatea lui. Repet, asta fac eu bine, cânt tango-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai rămăseseră în picioare. Izgonit ca un câine păduchios, care le deranja clientela. La Capșa nici nu mai îndrăznea să calce și, oricum, banii pe care-i avea acum abia dacă i-ar fi permis o cafea. Mânca la cantinele săracilor de pe la peri- ferii, căci și el devenise unul dintre ei. Și de-aici începe să cânte din nou. În mahalale, în bodegi și în crâșme uitate de Dumnezeu, pentru amuzamentul și distracția bețivanilor care de multe ori nici nu știau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lipsă de simț realist” sfârșitul, cum o spuneam, năruirea extrem de improbabilă, de „fantezistă”, a unui imperiu ce domina aproape o jumătate de omenire, „Înzestrat” cu o ideologie care o făcea, În ochii a milioane și milioane de naivi și de săraci, purtătoarea „celor mai avântate idealuri ale omenirii!”... Cum să „cazi” iarăși În aventura deja uzată și compromisă a capitalismului, cum e posibil să „dai timpul Înapoi”, acel „timp al mentalităților evoluate” care condamnaseră fără drept de apel acea epocă a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În „exotic”, ca și, se’nțelege, modul său de a picta, de a pune culoarea, compozițiile, temele sale mă umplu nu numai de admirație, dar și de curaj! Chiar și Între companionii săi de pictură, inși, se știe, marginali social, săraci până la ridicol, refuzați de saloane și de criticii care făceau opinie - și vânzare! -, Gauguin face figură aparte; nu aș putea-o defini prea bine, „alegerea” sa ca model am făcut-o instinctiv, nimeni nu mi l-a prezentat, eu, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea relațională sau, cum o cred eu - după o altă pulsiune paranoidă! -, faptul că Parisul zilelor noastre se deosebește esențial de acel Paris dintre războaie unde au găsit refugiu texte și autori singulari, mari, precum un D.H. Lawrence, James Joyce, săraci și paria ai propriilor literaturi! E adevărat că „același Paris”, prin vocea „inteligentului” și extrem de „prezentului” tânăr „revoluționar” André Gide, l-a contestat pe cel care semna cronichete mondene și care, după un roman voluminos, șablonard-balzacian, Jean Santeuil, propune cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Olteniei, ajunge la Strehaia, În inima provinciei, are surpriza de a pătrunde În oraș printr-un Întreg cartier de asemenea palate. De partea cealaltă se află cartierul românesc, cu oamenii Înghesuiți În blocuri sordide. Aici, țiganii sunt bogații, și românii săracii. Bărbații nu atrag atenția prin vreo ținută anume, femeile se poartă Însă tot În tradiționalele lor fuste largi multicolore. Slujnicele care trebăluiesc În palatele țigănești sunt, evident, românce. O lume pe dos, pentru români! Semnul egalității pus Între „țigani“ și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fie faimoasele cartiere noi de blocuri, uzate după numai două-trei decenii de existență. După 1989, inegalitățile sociale și, În primul rând, financiare au căpătat proporții Îngrijorătoare. Necazul nu este că au apărut oameni foarte bogați, ci că s-au Înmulțit săracii, care au devenit și mai săraci. România rămâne prizoniera unui model oriental (sau propriului său model tradițional), cu discrepanțe sociale foarte mari. Și atunci, „unitatea națională“ ține mai mult de discurs decât de viața reală a oamenilor. Românii sunt mândri
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în Evul Mediu! - care ar trebui să trezească invidia edililor din multe orașe europene. Un sistem centralizat și eficient de încălzire pe timpul iernii, bucătăria și brutăria enorme, sala sfatului, biblioteca, închisoarea pentru nobili, cu ferestre mai spațioase, și închisoarea pentru săraci, cu ferestre foarte mici, camera de tortură, WC-ul, grajdul, camera pentru oaspeți - un fel de hotel timpuriu, sala de dans, sala armelor... Ghidul nostru, doamna Wanda-Iadwiga, urcă destul de ușor pe scările castelului, de multe ori așteptându-ne la capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]