6,083 matches
-
arătat că marșul făcut ne întărește și trupește și sufletește și am cerut ca toți cei ce am participat la marșul de noapte să fim primii care ne coborâm din pat la ora deșteptării. Ca să fim siguri că ne vom scula la timp, am rânduit pe cel mai „somnoros” dintre noi, să rămână de planton (Iamandi Ștefan) și l-am rugat ca pe mine să mă scoale primul, și apoi pe ceilalți camarazi. Pentru că nu aveam destulă în credere în „plantonul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care ne coborâm din pat la ora deșteptării. Ca să fim siguri că ne vom scula la timp, am rânduit pe cel mai „somnoros” dintre noi, să rămână de planton (Iamandi Ștefan) și l-am rugat ca pe mine să mă scoale primul, și apoi pe ceilalți camarazi. Pentru că nu aveam destulă în credere în „plantonul” nostru- care era unul dintre sufletele cele mai curate-, m-am culcat odată cu toți, dar am făcut eforturi să nu adorm deloc, iar la deșteptare, înainte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
planton iubitul meu coleg Mircea Vlad. M-am dus la patul lui și l-am găsit dormind încins, cu cartușierele la cetură, iar arma cu baioneta pusă, era rezemată de pat. Mi-am dat seama că dacă încerc să-l scol pentru a continua paza, aș face zgomot, s- ar trezi unii dintre colegi și s-ar afla că Mircea a dormit în timpul plantonului. Am luat arma binișor, am dus-o în „cancelarie”, am încuiat cancelaria și am stat de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fi murit, să explice că nu e nimeni vinovat de moartea mea). După ce s-a făcut lumină, a venit la grajd socrul meu și a închis ușa. Atunci m-am trezit. Am așteptat până a intrat în casă, m- am sculat și m-am dus la părintele Alexandru Ruja la mănăstire. Luni 28 august 1950. Mi-am luat fratele și unele lucruri pe care le mai aveam „acasă”și-am plecat. După amiază am dat „soției mele”mult râvnitul consimțământ pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fenomen plin de coerență - existând deja chiar în conștiința celui care va muri. Tatăl unei cunoștințe vroia să se sinucidă, nemaisuportând viața după o nefericită întâmplare: i se furaseră banii de la poșta unde era casier. Într-o noapte s-a sculat decis să iasă din viață; mai întâi s-a dus la toaletă, apoi s-a întors, așezându-se gânditor pe marginea patului, apoi s-a culcat pe o parte, murind. Familia lui nu putea accepta că murise atât de fulgerător
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și la excelentul Teatru evreiesc al orașului. Irina mă anunță că bunicul ei iubit a murit pe 12decembrie, la prânz, că ar fi împlinit 94 de ani pe 14aprilie. Așa scrie Irina despre moartea prietenului meu drag: „După ce s-a sculat de dimineață, ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui bruscă ne-a șocat pe toți. Nu credeam să învețe a muri vreodată... Era puternic, tonic, generos, echilibrat. El continua să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
compar!), pe care ea l-a obligat să-i dea lecții de filozofie dimineața, la ora cinci, într-un palat rece, unde sufla vântul. Ea era obișnuită cu gerul, dar nu-i dăduse prin cap că filozoful obișnuia să se scoale la prânz și era foarte sensibil la frig. A murit repede, după ce plămânii i-au luat foc, de o pneumonie galopantă. Toate astea sunt în gândurile mele când văd cât de atentă e Birgitta când vede că tremur de frig
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
România literară, la care trimit din când în când articole, mai exact Adrianei Bitel și lui Gabriel Dimisianu, colegi și iubiți prieteni din tinerețea mea. Dar, deși am fost împreună cu colegi și prieteni, am avut „viața mea secretă”; m-am sculat dis-de-dimineață, la ora deschiderii Grădinii botanice din Visby, cunoscută de mult, din timpul în care am fost de mai multe ori cu René în acest oraș superb și „am botanizat” cu o iubire infinită pe potecile grădinii în care, de-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
galbenă intensă, călătorind până în dreptul casei unde locuiam eu. Nămeții de pe strada Amaradia parcă ar fi rude cu zăpada de pe strada pe care locuiesc acum, Strada celor ce cântăresc sarea, strada sării (Saltmätargatan), cu albul imaculat văzut dis-de-dimineață, când mă scol ca să mă rog pentru toată lumea, pentru vii și morți. E un fel de Tabula Rasa - creierul alb al zilei, muzica lui Arvo Pärt. E singurătatea din care s-au născut lumile, formele și culorile, mișcarea. Privesc zăpada prin fereastra dând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
profesor de limba franceză și română, făcea lecții de literatură. Îi sorbeam lecțiile. Când îl vedeam, mic de statură, aproape rotofei, puțin chel, deși tânăr, că se îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și femei în toată firea ne sculam în picioare și așteptam în cea mai adâncă tăcere salutul său, ca la rându-ne să răspundem. Răspundeam la unison, ca elevii clasei întâia, un bună ziua cuviincios și bogat în respect pentru acest om drag. Lecțiile sale erau pline de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
albe. Pe acest om eu nu-l priveam niciodată, de teamă că ar putea să-mi citească în ochi dezgustul și teama care mă încercau, ori de câte ori îl vedeam. Scrie tot ce ai făcut astăzi, începând de dimineață de când te ai sculat și până ai intrat în birou. Să scrii tot, să nu cumva să omiți ceva. Unde ai fost? Cu cine ai fost? Ce ai vorbit? Ce ai văzut? Ce au spus cei care erau cu tine? Cu cine te-ai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
caracatițe, murene, diavoli de mare... și alți prădători, mă aflam și eu, înotând în ape tulburi, un stavrid oareșicare, de care tablagiii au devenit interesați, în special în ceea ce privește gândurile negre ascunse de "encefalul" meu. Am reînceput rutina vieții de "ministeriabil" sculat cu noaptea în cap, calvarul autobuzelor, gustarea la pachet și după serviciu "plimbarea" pe Magheru până la Piața Unirii, poate vine ceva marfă. La minister lucrurile se depreciaseră, examenele de grad se lăsau așteptate cu anii, nefiind fonduri suficiente pentru mărirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și superioare, reveniți în comună ca: ingineri, medici veterinari, asistenți și alte cadre, fiii comunei. În C.A.P. conducerile au fost dintre cooperatorii comunei. Primul președinte a fost locuitorul gospodat Toader Cojocaru, apoi Vasile Mustață, Sidor Cojocaru. Cooperatorul, deși se scoală cu noapte-n cap, nu mai merge la ogor pe jos, ci cu remorca trasă de tactor și muncește zi lumină, fiind plătit cu 2 lei pe zi, iar la sfârșit de campanie se făcea socoata și primea produse. În
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și superioare, reveniți în comună ca: ingineri, medici veterinari, asistenți și alte cadre, fiii comunei. În C.A.P. conducerile au fost dintre cooperatorii comunei. Primul președinte a fost locuitorul gospodat Toader Cojocaru, apoi Vasile Mustață, Sidor Cojocaru. Cooperatorul, deși se scoală cu noapte-n cap, nu mai merge la ogor pe jos, ci cu remorca trasă de tactor și muncește zi lumină, fiind plătit cu 2 lei pe zi, iar la sfârșit de campanie se făcea socoata și primea produse. În
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mereu, fără să-mi pot răspunde vreodată, cum se împacă această dragoste de trecutul românesc cu admirația lui față de comunismul de la răsărit... Și cred că toți eroii romanelor lui Sadoveanu, dacă n-ar fi fost numai ficțiuni poetice, s-ar scula legiune din morminte să-l alunge cu sabia de foc [12] pe cel ce-și trădează propriii săi copii sufletești... Romanele scriitorului polon, atmosfera din casă și cele ce citeam în „Neamul Românesc” au statornicit definitiv structura mea sufletească. Ea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
că el nu mă cunoștea, neștiind că sunt conferențiar universitar, director [202] de Muzeu și om de știință, și crezând probabil că sunt un simplu partizan politic dornic să devin „excelență”. Când s-a terminat discuția dintre ei, m-am sculat, mi-am luat rămas bun și m-am dus la Minister să-mi văd de treabă. Profesorul Brăileanu s-a mirat când a aflat de cele petrecute și mai târziu, în luna Octombrie (după ce Constant și Horia Cosmovici fuseseră numiți
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
căsătorie înseamnă o incompetență absolută din partea mea și soțul trebuie să-mi gireze toate acțiunile, fiindcă eu nu am liber arbitru și nici nu sunt responsabilă de ceea ce fac, avem probleme. Unu: ar trebui să-mi spună încontinuu - de când mă scol până mă culc - ce să fac, și să-mi explice de ce și cum, pentru că nu mă duce mintea. Doi: dacă n-am liber arbitru, dacă un am discernământ deplin, trebuie să fim consecvenți: nu pot să răspund de faptele mele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
repetent; pe numele lui Holban, era lung cât o prăjină și mai bâlbâit decât Stino. Cum avea obiceiul, la prima oră profesorul l-a întrebat: - C... cum te cheamă, f... f. frumușelul? Cât era el de lung, băiatul s-a sculat în picioare și a început să dea drumul din gâtlej unui „H...H.H...H.”, și sa oprit să respire. Stino s-a făcut verde. - C... cum îndrăznești? Realizând ce se întâmplă, bietul bâlbâit a încercat să se explice: - D
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
el, fizica. Inspectorul, care avea specialitatea în limba română, a avut nefericita idee de a se așeza în banca din fundul clasei ca să-și noteze observațiile, ceea ce l-a enervat pe Moise. Când a sunat de ieșire, școlarii s-au sculat în picioare dar inspectorul trecu repede în fața clasei și le ceru să se așeze ca să scoată o foaie de hârtie. Contra cronometru, ei trebuiau să enunțe „Legea lui Ohm”. Lecția aceasta fusese predată la începutul anului, iar acum cursurile erau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe la trei, când, ca tot omul cumsecade, mă întorceam acasă, un a-nimal, un dobitoc, m-a călcat pe mână... Altădată, cu niște absolvenți (cu studenții nu bea niciodată) chefuise la Unirea. La un moment dat s-a scuzat, s-a sculat de la masă și a ieșit afară unde ploua cu găleata. Nici după cinci, nici după zece, nici după douăzeci de minute, Cuciureanu n-a apărut. Unul dintre convivi s-a dus să vadă ce se întâmplă. L-a găsit pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii și, dacă nu li se părea destul, își mai turnau nisip în cap. Deși nu reușea să se scoale devreme, Gruia se dăruise trup și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să plecăm din cerc, doar-doar o să apară și el. Îi lăsam apoi înfipt în ușă un bilet cu indicația de direcție. După ce ne săturam de bătut coclaurii
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cap. 1, verset 10, alta? Dacă accepți că textele notează tradiții istorice diferite, contradicția e ușor de înțeles. Inspirația divină însă nu are logică. După întrebarea asta Cristi și-a bolovănit ochii. A avut un moment de tăcere. S-a sculat în picioare și, țeapăn, s-a îndreptat către ușa pe care ne-a trântit-o în nas. OCTAVIAN Octavian nu-și mai aducea aminte de maica sa. L-a crescut un tată bețiv care îl trimitea la cerșit. Nimeni nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de frânghioare pe care, oricât s-ar fi străduit, Andi nu le putea deznoda nicicum, celebrul ceaun, legănat în mers, se desfăcea, izbindu-se de pietre cu zgomot ascuțit de cioaie. Doar Andi ignora evenimentul, ceilalți trebuind să-i recupereze scula. Odată și-a scăpat în fântână săpunul. Era chiar fântâna din care trei zile trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care nu suporta farsele băieților, îl beștelea pe Andi ori de câte ori trebuia să-și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și a IX- a cu rezultate oarecum modeste, deoarece nu luam pregătirea în serios. În clasa a X-a am răcit și nu am mai putut continua studiile. Prin luna octombrie părinții nu m-au mai lăsat să merg la scoală. Am zăcut câteva săptămâni, dar mi-am revenit repede. Stăteam acasă fără nici un rost. La treabă nu mă puneau ai mei fiindcă am fost bolnav. Cărțile nu prea se legau de mine, așa că tăiam frunze la câini și oftam după
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
impresia unei ființe pe care bătrînețea nu o slăbea fizicește, supușii săi credincioși părînd să-l creadă nemuritor. Fiind cam lipsit de inimă, necazurile trecuseră peste el fără a-l atinge; existența sa era reglată ca un ceas de precizie: sculat în zori, la ora șase se afla la treabă, primea în audiență de la ora șapte, cina înainte de ora șapte seara, după partida de tarot agrementată de bîrfele cotidiene colportate de Catarina Schratt, partenera și prietena sa devotată, transfugă de la Burgtheater
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]