6,475 matches
-
profesor? Strat nu va fi uitat de o mulțime de medici care l-au ascultat ca doctor, ca profesor, ca decan, aproape cincizeci de ani. Mai ales ca decan, era nu doar respectat (asta era o datorie), era iubit cu sinceritate. Alături de profesorul Costinescu, profesorul Strat a condus destinele școlii ieșene de medicină într-una din cele mai grele perioade din istoria noastră. Cred că activitatea lui de decan a fost, cu adevărat, o "operă", un admirabil fapt de energie, pricepere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri, gata oricând să pună în circulație, cu mare tamtam, cele mai sfruntate minciuni despre oricine, denunțuri calomnioase, injurii, mizerabile bârfe, sub cuvânt că încurajează absoluta sinceritate, mărturia lipsită de orice prejudecăți. La termenul hotărât, Cezar a venit cu articolul la redacție. Respira greu, era palid și transpirase abundent, deși vremea nu era caldă. — Nu mă simt bine de câteva zile, mi-a spus, și, după un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
numai l-a sugerat. Ținut în secret între 1970 și 1990, în condiții care-i puteau periclita autoarei viața, cum s-a întâmplat cu Gheorghe Ursu, jurnalul este o carte tulburătoare. El impresionează prin marele arc al cuprinderii și prin sinceritate, prin ascuțimea observațiilor și pregnanța portretelor, prin tot spiritul său tensionat și dramatic. Poeziile Florenței Albu și jurnalul ei scris în două decenii se luminează reciproc, întregind imaginea unei scriitoare de a cărei însemnătate reală nu toți contem poranii săi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
după cum afirmă în repetate rânduri, speră într-o reforma a politicii, organizării sociale și militare, care ar fi fost ghidate, cel putin parțial, de ceea ce putea fi învățat din istoria antică. Erau umaniști în epoca lui Machiavelli care urmăreau cu sinceritate o reformă profundă, dar o reformă a Bisericii care ar fi avut cu totul alte rezultate decât cele sperate de Machiavelli. Machiavelli a scris Principele între 1513 și 1514, cu câțiva ani înainte să înceapă reforma protestanta din 1517, cănd
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pentru care acuză lipsa de eficiență concretă a operei acestuia, de parcă ar fi fost vorba de un program de partid. Eminescu, zice el mai departe, "și-a băgat piciorul în capcana naționalismului șovinist, neputincios și sforăitor, l-a slujit cu sinceritate în schimbul unei coaje de mămăligă, și pe când prietenii lui ajungeau miniștri, el ajungea la balamuc". Îngustă și simplistă înțelegere a operei și activității lui Eminescu! Iar tonul pe care se rostește, arogant și de aceea iritant se datora, poate, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pregnanță și relief. Cum era de așteptat, substanța celor trei volume de memorialistică menționate op constituie propria-i viață, cu bucurii și izbânzi, tristeți și mâhniri, nădejdi și certitudini, toate dezvăluindu-ne, printr-o relatare de mare simplitate și cuceritoare sinceritate, fațetele unei personalități de marcă, având un rol important în viața culturală și politică a României. Fiind scrise la cumpăna dintre două veacuri, memoriile lui Gane rescriu traseul unei vieți explicabile prin gândire, temperament și mediu, autorul dovedind obiectivitate (cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
internaționalismul proletar, religia a fost combătută cu materialismul dialectic, iar familia a fost surpată prin învrăjbirea între copii și părinți, prin educarea intensivă a tineretului în spiritul devotamentului nelimitat față de Partidul Comunist, mergând până la denunțarea părinților și integrarea lui cu sinceritate copilărească în sistemul statului polițienesc și dictatorial comunist. Nu au lipsit nici mari teoreticeni ca Paul Sartre care îndemnau tineretul la anarhie, la nesupunere față de orice autoritate, fie ea școală, familie sau legalitatea statală. Așa s-a făurit omul nou
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
așa: „amice, noi am fost aduși aici disciplinar. Fă-ne o reclamație că poate ne mută în București! Ha, ha, ha”. Un alt proscris era un mare savant, Zimiancovski, doctor în ihtiologie, care mi-a spus într-o criză de sinceritate: „Domnule, statul român procedează științific și face asolut totul pentru distrugerea științifică a peștilor din Delta Dunării”. Mi-a explicat cum că prin îndiguiri și „sanări” de porțiuni mari din zona de bălți (creerea de grădini inutile pentru creșterea legumelor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care Michelangelo a răspuns că „Dumnezeu l-a făcut pe om curat, sincer, cinstit, toate relele le-a învățat acesta mult mai târziu”. Așa este și cu copilul. El vine pe lume cu sufletul curat, cinstit, plin de dărnicie, de sinceritate, de încredere în cei din jur, de bucurie pentru viață și pentru natură, copilul știe să se bucure de o mângâiere, de o jucărie, de tot ce înseamnă viață în jurul lui și știe să aducă această sinceră bucurie și celor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
eforturi, astfel că nu căutau să obțină ajutorul vreunei mari puteri. Oamenii aceștia au organizat o serie de comitete separate. Centrele conspirative erau Bucureștiul, Belgradul și Odessa. Liderii lor aveau legături cu grupuri similare din alte părți ale Europei. În ciuda sincerității unei mari părți a acestora și a fermei lor credințe în concepția romantică a unei mari revolte naționale care să înfrîngă forțele tiraniei și oprimării, o asemenea politică era inaplicabilă la vremea aceea. Importanța dispunerii de o forță armată pentru ca
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
minunată, ca noi toți. După plecarea doamnei David, nici un părinte n-ar mai fi spus ceva, ce mai puteai spune după ieșirea din scenă a „doamnei ministru” și notele acelea „șlefuite parcă microscopic” ? Tata însă a făcut-o cu mare sinceritate, detașare și un rafinat umor, așa cum știa tata s-o facă. Văzând că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : Tovarășul Coteț, vă mulțumește rezultatul Marianei ? Văd că nu spuneți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
posibilă [din] ipocrizie; cum nici oarecare intimitate dramatică În manifestările lui, fiindcă nu le am văzut Înghesuindu-se pe la biserici, unde bănuiesc că ar călca cu mare frică, afară numai la bătrânețe, vârstă care n-a fost niciodată cea a sincerității la femei; În acele biserici slujite de preoți cu gravitate elegantă și frumoase voci baritonale, mo dulate cu intenții armonioase de efect profan; În acele biserici larg deschise cucoanelor noastre arțăgoase și necuviincioase cu tine până la vârsta când nu le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nr.1 în Do major pentru orchestra op.9) de George Enescu prin calitatea și omogenitatea interpretării au surprins plăcut un auditoriu, din rândul căruia se distingeau maeștri și profesioniști cunoscuți. Numeroșii spectatori cu competențe muzicale recunoscute au apreciat cu sinceritate ca onorantă și justificată prezența noii Orchestre să evolueze în a doua zi a Festivalului. Sub conducerea tânărului dirijor american Vlad Vizireanu, născut în România, debutant pe scena Ateneului Român întrun concert SIDE by SIDE cu orchestra Filarmonicii George Enescu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
opera lui Baudelaire. Cei care studiază Otello de Verdi trebuie neapărat să-l studieze și pe Othello al lui Shakespeare.” Maestrul își exprimă și regretul că globalizarea a făcut ca tot mai mulți artiști să se înstrăineze de locurile natale. Sinceritatea sa ne cucerește: „Nu mai există mândria națională a marilor artiști care trebuie să rămână în Țară. Acum, dimpotrivă, trebuie să părăsești Țara ca să creezi un impact”. Îmi amintesc și cultul său pentru Enescu, prin gestul făcut la ediția precedentă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
în programul cvartetului Voces, o excelentă prezență la Ateneul Român: „Bach a creat o muzică ce îi apropie pe oameni de Dumnezeu..., ne face pe toți să ne fie dor de ceva grandios, ceva spiritual”. Putem trece cu mândrie și sinceritate la consemnarea câtorva aspecte privind prezențele ieșene la această înaltă sărbătoare românească a muzicii. Valoroșii colegi din Orchestra Filarmonicii „Moldova” s-au bucurat de onoarea de a reprezenta din nou Iașul și la actuala ediție. Și de data aceasta le-
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
oameni de geniu. Salvarea noastră, cum spuneau predecesorii învățaȚi, poate veni doar prin cultură, iar George Enescu, alături de Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Grigorescu și alții, reprezintă unul dintre pilonii spiritualității românești, dacă vom fi capabili să ne aplecăm cu sinceritate spre cunoașterea adevăratelor sale valențe, conținând structura nobilă a românului. De aceea, nu mi-am propus să mă avânt în a relata aici detalii atrăgătoare din tot travaliul său social și artistic, pe care poate să le găsească orice om
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
alții. Aceste deziderate ar contabiliza nebănuite beneficii. Deși e drept că anul acesta este mai dificil datorită confruntărilor electorale, dar parcă prea ne-am obișnuit să eșuăm. Dacă ne-am fi ascultat și respectat până acum unii pe alții cu sinceritate, chiar și în normala adversitate politică, ar fi fost posibil și am fi evitat rușinea ce ne apasă. Ar fi luat sfârșit în scurt timp bâlbâiala privind promisiunea, repetată de la o ediție la alta și a construirii unei săli de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
trebuie să-mi răspunzi. Meditează numai și coboară-te în tine însuți. București, 10 februarie 1900 POSTFAȚĂ Cu mare emoție încerc să aștern pe hârtie câteva gânduri, chiar riscând să devin sentimental, dar folosesc prilejul ce mi se oferă cu sinceritate și, de aceea, voi răspunde și eu cu bună credință. Voi începe prin a recunoaște că Liga Scriitorilor din România mi-a asigurat acreditarea la Festivalul Internațional „George Enescu” mai întâi la ediția a XX-a, cea jubiliară, care m-
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pregătesc materialul pentru ziar. Atunci îmi venea mereu în minte o confesiune a lui Eminescu, trimisă într-o scrisoare prietenului său de suflet, bădița Ion, scuzând-se că nu are timp să comunice cu el mai des, deplângându-și cu sinceritate soarta de jurnalist: „trebuie să scriu de meserie, scriemi-ar numele pe mormânt”. Cred astăzi, mai mult ca oricând, că jurnaliștii de vocație își pot găsi împlinirea sufletească doar atunci când constată că gândurile le-au fost înțelese și simțămintele lor au
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
-i așa?“. Dialogul nu-i din imaginația mea. Am fost martor la o astfel de discuție, în care un pensionar îl ajuta pe un bancher să aibă o mică problemă de conștiință. Când bancherul, într-un acces oarecum clinic de sinceritate, i-a răspuns: „Probabil jumătate de miliard sau, cine știe, chiar un miliard, dar nu lunar, ci săptămânal“, săracul a râs și l-a bătut pe umăr: „Mă, da glumeț mai ești!“ Și atunci cum să nu le fie săracilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cățelul meu e de nepovestit. Conversațiile întâmplătoare cu tot felul de lume despre iubirea pentru cățeii noștri au ceva dintr-o parolă de conjurație. De câteva ori, străinii mi s-au destăinuit într-un mod exagerat de sincer, genul de sinceritate care induce și o stare de jenă. E ca și cum aș fi fost prins cu un sentiment pe care până atunci l-am ținut ascuns. Străinii aceștia care-mi taie calea, care deschid abrupt discuția și apoi dispar ca să nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e iubire. Cățeii mei însă m-au făcut să fiu mult mai îngăduitor cu toate, inclusiv cu excesul de efuziune amoroasă în nu contează care relație, cu lucrurile ori cu ființele. Dar cel mai mult bine mi-au făcut în ceea ce privește sinceritatea. Chiar dacă sunt mai sincer în convorbirile întâmplătoare cu străini decât cu persoanele apropiate. Cititorii care au căței înțeleg foarte bine ce spun. Cei care n-au ar putea socoti totul un delir. Și unii, și alții avem dreptate, numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cunoaștere și cu imensa sa capacitate de a iubi, ne arată o realitate care, interpretată corect, poate cuceri o ființă umană pînă la a-i schimba modul de gîndire. Citiți aceste Însemnări ale sale, scrise cu atîta iubire, convingere și sinceritate, aceste note care, mai mult decît orice altceva, mă fac să mă simt mai aproape de tatăl meu. Sper că vă vor plăcea și că-l veți putea Însoți În călătoria sa. Dacă veți avea vreodată ocazia să-i urmați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să-mi amintească de tine?“ Sărmana fată! Știu că aurul nu contează, indiferent de ce spun unii; degetele ei ținînd brățara nu făceau decît să cîntărească iubirea care mă făcuse să i-o cer. Asta, cel puțin, cred eu, cu toată sinceritatea. Alberto spune (cu o oarecare răutate, mi se pare) că nu e nevoie să ai degete prea sensibile ca să cîntărești cele 29 de carate ale iubirii mele. HASTA ROMPER EL ULTIMO VÍNCULO PÎnă se rupe și ultima legătură Am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta, nefericit prin definiție, îi dădea iluzia propriei sale fericiri. Era un etalon modest! Jocul trebuia dus însă până la capăt. Acum câtva timp mi-ai cerut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]