6,505 matches
-
de incidentul cu roboții de pe o planetă. Așa că vă sfătuiesc să controlați bine roboții cu inteligență artificială indiferent de generație. Aurora: Cum și cănd te odihnești? Evelin: Prin structura noastră noi nu obosim, dar periodic facem căteva ore de repaos singular, în care rememorăm ce-am făcut și ce urmează să facem. Aurora: Atunci odihnă plăcută. Ai la dispoziție tot laboratorul și apartamentul oaspeților. x x x în laborator, în jurul mesei: Evelin, Profesorul, Aurora, Eva și Adam. Ela servește suc și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
treabă? A, da. Concret. Iată ce fel de treabă. Urma a selecta, din filmele vieții, din lungul șirag al festivităților de Încheiere a anilor școlari, al festivităților de premiere a capilor de serie, al primirii-predării florilor, care În buchete, care - singulare, din acele, totdeauna, emoționante momente; imaginile mai semnificative, mai ieșite În relief, care, se impuneau, de la sine, a fi selectate. Căci, sertarele mormanului de amintiri, dintr-o jumătate de secol, erau burdușite cu așa - ceva. A hotărât, În acea noapte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de importanță pentru oricare altul, nu și pentru mine și mama; nume, locuri, date. Informații pe care am reușit să mi le notez la repezeală, și Încă În zorii zilei. Ceea ce‑i conferă unicitate acestei enciclopedii, căci este Într‑adevăr singulară În lume, este modul În care sunt Înregistrate raporturile umane, Întâlnirile, peisajele; acea abundență de detalii din care e făcută viața unui om. De pildă, amănuntul legat de locul nașterii, consemnat corect și precis (Kraljevčani, comuna Glina, județul Banja) era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru mine. Sunt convinsă, domnule, Încă sunt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să‑i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i‑aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tânăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale inspirației sale - pe un ton voit ambiguu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care aveți nevoie de ele. Este frumos și înălțător acest DAR pe care l-am primit și mă străduiesc să nu-l irosesc în zadar, ci să-l împart cu voi, toți cititorii mei, pentru ca bucuria împlinirii să nu fie singulară, ci colectivă și completă. Vedeți dumneavoastră, în acest scurt interval de câteva luni, am acumulat atâtea informații care se cer transmise repede și încă nu știu exact în ce formă și pe ce cale vă voi transmite măcar esențialul. Dar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
noștri nevrednici. Presupunem că viața lui Rimbaud este cunoscută. În ciuda enigmei și a dramatismului nu ne lămurește câtuși de puțin asupra ciudățeniei și-a transcendenței mesajului său. Căci, pe drept cuvânt, ne putem întreba, ca și Claudel, dacă acest glas singular între toate n-a fost un strigăt de înger? Și asta chiar în temeiul câtorva pasaje din poetul nostru. Ne gândim, mai cu seamă, la începutul acelei bucăți din Iluminații, intitulată Vârsta de aur (Age d'or): "Unul dintre glasuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare? În neîmplinirea caracteristică a acestor existențe chiar, se cuvine să vedem rezultatul unei uimitoare metode savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-ndreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-l informează tocmai asupra normei. * Dar, pentru a exprima aceste moduri ale naturii "increate", limba uzuală apare prea organizată: Rimbaud se străduiește deci s-o sărăcească deliberat, s-o simplifice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Totuși, la fel ca Poe, Cauchy, rămâne străin de preocupările puriste. Nu concepe nevoia de a funda axiomatic și de a-și delimita domeniul disciplinei. Opera lui critică are în vedere condițiile metodologice ale raționamentului, rigoarea și eficacitatea algoritmelor. Poziția singulară a lui Edgar Poe printre poeți se datorește, credem, tocmai acestei facultăți de a-și apropria o problemă născândă de critică generală, de-a o traduce în termeni de prozodie și de-a o rezolva în felul lui. punde unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul, din care - după spusele unora - se vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Din câte se pare, nu avea o importanță deosebită faptul că bunicuțul se afla În stare de comă profundă și, conform tuturor indiciilor, ireversibilă. Deși cuvântul criză nu este cu siguranță cel mai potrivit pentru a caracteriza faptele cu totul singulare pe care le-am povestit până acum, Întrucât ar fi absurd, nepotrivit și ar atenta la logica cea mai firească să se vorbească de criză Într-o situație existențială chiar privilegiată prin absența morții, se Înțelege de ce unii cetățeni, zeloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cât știm și noi despre această problemă, adică, nimic. Cam În același timp cineva a scris un articol În care cerea ca dezbaterea să revină la chestiunea care o generase, adică, dacă moartea era una sau mai multe, dacă era singular, moarte, sau plural, morți, și, profitând că sunt cu mâna pe pană, să denunț faptul că biserica, cu aceste poziții ambigue ale ei, nu vrea decât să câștige timp fără să se compromită, de aceea s-a apucat, așa cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pusă în evidență prin simplul fapt că Paparrigópulos n-a dat încă nimic la lumină și toți cei care-l mușcă pe la spate vorbesc din auzite și doar ca să nu tacă. Nu se poate, în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit Augusto, știind că se dedica unor studii evident livrești despre femei, modul cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
milenară și care aduce uitarea istoriei amăgitoare; ar trece pe lângă acele vechi cătune ce se privesc în undele unui râu liniștit; ar auzi liniștea abisurilor omenești. L-aș face să ajungă până la San Juan Pie de Puerto , de unde este acel singular doctor Huarte de San Juan, cel cu Examen de ingenios, la San Juan Pied de Puerto, de unde râul Nivelle coboară la San Juan de Luz . Și acolo, în bătrânul orășel navarrez, odinioară spaniol și astăzi francez, așezat pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de vorbit, atâtea noutățile, atâtea suișurile și coborâșurile curajului și speranței, trăite în aceste zile, că lui Cipriano Algor nu-i trecu prin minte, pe drumul dintre Centru și olărie, să-i pomenească ginerelui despre misterioasa apariție a câinelui, cu singularul lui comportament. Ne cere, totuși, dragostea de adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși, n-a reușit să prindă glas pentru că Marçal, cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
parte, ei primesc și incorporează această informație și multe altele de importanță identică sau asemănătoare. Totuși, cel puțin într-un caz, lutul a trebuit băgat în cuptor pentru ca lucrarea să fie considerată terminată. Și chiar atunci după multe încercări. Acest singular creator, la care ne referim și al cărui nume l-am uitat, ignora probabil, sau nu avea suficientă încredere în eficacitatea taumaturgică a suflatului în nări la care un alt creator a recurs înainte sau va recurge după aceea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de colo colo, adulmecând valizele și pachetele care erau aduse din casă, scheuna cu putere ca să atragă atenția, și iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi vor decide existența. Se întinsese lângă cușcă, cu capul pe labe, așteptând. Când stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
face pe om superior; îl numesc o culme". O Amiază eternă este viața. Și Nietzsche-Zarathustra se întreabă privitor la destinul său: Când, o, Cerule, vei bea acest strop de rouă, căzut din toate lucrurile pământului când vei bea acest suflet singular ! Când Fântână a Eternității, senin și teribil abis al Amiezii, când îmi vei resorbi acest suflet în tine?" * Confuzii grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Există și o justiție a unicității în poezie. Poemul este un act unic al unei sensibilități metafizice unice surprinsă într-un moment al grației unic de un dicteu unic, exprimând o deschidere ontopoetică unică. Și fiind o experiență solitară, absolut singulară, ea este irepetabilă și astfel, intransmisibilă, incomunicabilă în adevărul ei originar. Așa fiind, aceste multiple unicități sunt chemate să instituie un nou prim moment al Creației. Momentul inspirației este o stare-limită a spiritului, constând din deschidere absolută și înțelegere nemijlocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
admirația lui Eminescu pentru autorul "sublimei Ethici"). Zeul traco-dac, Zamolxis nu este originar din ceruri. El a fost pe rând rege, apoi profet aici, pe pământ. Și după ce petrece doi ani în grota inițiatică, devine zeu. Prin urmare, fapt poate singular în istoria religiilor: zeul dacilor s-a născut în lumea omului, ca urmare a unei transmutații spirituale. Ancestralii noștri și-au creat aici pe pământ dumnezeul și apoi l-au așezat dincolo de stele. Nimic nu este aici hazard, ci perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îl încheie însă, așa cum râvnim de obicei. Verbe, unul la indicativ și altul la gerunziu, aflate în subtilă interacțiune, la mijlocul poemului, în versul doi. Pecetea efemerității o aflăm și aici în întregul poem: viscol, noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanță cu esența sabi-ului. Întrebările fundamentale primesc răspuns, pentru cei interesați de acest aspect. Sugestivitatea pe care o inspiră, după atâtea rânduri așternute pe hârtie, consider că este convingătoare. Corneliu Traian Atanasiu Cătun părăsit - încă mai cad cireșe
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din dorința de a mă cunoaște, de a-mi verifica putința călătoriei într-o lume pe care o pot face doar cei lipsiți de lume, nu există niciun Autor, desigur l-am inventat pentru a-mi da mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar atâta vreme cât aici se izbește filozofia de toți pereții, eu unul părăsesc sala! Cine dorește să rămână, să rămână! Avem libertatea opțiunii! Și a plecat. Toți am rămas înmărmuriți! Dânduși seama că era extrem de periculos ca atitudinea lui să fie singulară, câte unul, câte unul, lau mai urmat câțiva. Tovarășul, simțind că risca să rămână singur în sală, a întrerupt exodul: - Tovarăși, vă rog să mă ascultați un moment! Dacă e nevoie să plece cineva, voi pleca eu! Dar să știți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
intervenit, cum aveau obligația, la 12 martie 1938 a anexat Austria. Anul acesta, la 15 martie, a intrat în Cehoslovacia, iar peste o săptămână a cerut Poloniei portul Danzig și culoar de trecere către el. Și aceste fărădelegi nu rămân singulare. Ungaria - vecina noastră - care a ieșit din cadrul Națiunilor Unite - a anexat Ucraina subcarpatică. Cu alte cuvinte, granițele noastre, în special cele dinspre miază-noapte și de la apus, sunt în pericol. Așa se face că la 16 martie 1939 România a decretat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
figura noastră și așa bine turtită de alte labe anterioare. Am studiat o săptămână problema și se pare că munca mea a fost încununată de succes. Acum pot să spun cu toată responsabilitatea care mă caracterizează, că vinovat (observați, la singular) de toată această situație în care a ajuns țara noastră, vizavi de spațiul Schengen, este Herodot. Da, Herodot, ce vă mirați atâta? Închide bă gura, că intră musca. Este vorba despre acel istoric antic, de la care încă din școală, fiecare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Tâm-pe-nii... tâm-pe-nii... tâm-pe-nii... se auzi vocea lăuntrică a lui Homer, amplificată; părea un clopot nebun, care dă alarma într-un sat cuprins de flăcări. - Într-un fel ai dreptate, rosti hârâit și grav divinitatea centrală. A fost nevoie de acest singular concurs de împrejurări ca să vă iviți voi, viermii acestei Terre. A fost nevoie de experiența giganticelor reptile, ca să apară stirpea măruntelor mamifere. Cele câteva mii din zorii timpurilor s-au prăsit, ca să acoperiți acum Pământul cu miliardele voastre de trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]