7,756 matches
-
de pe chipul lui Iisus. „Adevărul” care zace adânc În noi, În ceea ce numim subconștient, depozit, se pare, nu numai al atâtor acumulări de nume, situații și semnificații, dar și profet! Ultimul Profet al epocilor noastre „teribil” de moderne sau post-moderne, singurul, unul din eurile noastre, cu siguranță cel mai lucid, mai „nemilos”, mai „realist”, mai „practic”, dar care, pentru a ne proteja probabil și pentru că natura-i nobiliară nu-i permite o frecvență prea asiduă cu muritorii banali și previzibili ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În eroi de ultimă oră, În nevinovați, pur și simplu, Împingându-i pe alții, buluc, prieteni sau dușmani, pe acel platou unde sunt „aleși” și desemnați, arătați cu degetul, care nu rareori tremură de furie, cei care trebuie să ispășească, singurii vinovați! 5 Ne sperie cumva acest cuvânt - vinovăție?! Oare ne mai poate uimi, speria ceva după ce am traversat iadul social și uman, „groapa cu lei”, mai degrabă „groapa cu hiene”?! De altfel, oamenii, de oriunde și de oricând, sunt responsabili
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Daimon și, pentru aceasta, a primit cu zîmbetul pe buze condamnarea la moarte! Zâmbind, deoarece știa că nu mai poate fi omorât odată ce a aflat, prin el Însuși, adevărul... Da, am curajul să o afirm - și, sunt convins, nu sunt singurul! -, această boltă orbitor de sclipitoare și gigantică ce-mi uruie deasupra capului, a privirii și a conștiinței În nopțile de vară, la munte, care pare a mă strivi printr-o enormă materialitate, Timp și distanțe - dar, ce mai Înseamnă distanțe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În sensul adânc al acestei noțiuni - o descoperire cu valoare de revelație și de ghid cultural absolut, de legitimare a propriilor pulsiuni și presimțiri obsesive ideatice!Ă Interesantă, nu-i așa, această speculație existențială, pe care, sunt convins, nu sunt singurul care o face: ce am fi fost, ce am fi devenit În alte, esențial alte condiții, dacă nu climaterice, oricum sociale, culturale, istorice...?! Dar, Încă o dată, optimismul meu Înrădăcinat - puțin tembel, cum l-a caracterizat un amic, scriitor român, trăitor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a-l repeta, chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu am fost singurul care În vremurile „absurde” și inumane ale comunismului am știut sau am putut să lupt cu propriile „lor” arme; se știe, azi, din mărturiile formidabile ale unor deținuți politici, care au suferit infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
e posibil, să ne auto-marginalizăm. Și altele!... Toate aceste „rețete”, care s-au aplicat În mai toate țările comuniste din Estul Europei, În cazul nostru, al Românilor, nu au dus la rezultate prea spectaculoase. Eu Însumi - și n-am fost singurul! - am Încercat și cunoscuta strategie a „luptei din interiorul sistemului”, dar m-am retras iute și semnificativ, deși unii colegi și prieteni, atunci, m-au judecat aspru că „am aruncat prosopul”, că am „dezertat” și m-am afundat, „egoist”, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contra foștilor comuniști!”, aflați sau nu la putere și, mai ales, nici un fel de atacuri la adresa lui Simion sau Nichita! Nu am fost ascultat, am fost la un pas de ruptura cu Eugen Simion, unul dintre criticii importanți ai deceniilor comuniste, singurul din păcate care a Îndrăznit - și a luptat pentru aceasta! - o schiță de istorie literară contemporană publicând cele patru volume ale cărții sale Scriitori români de azi. Nu sunt și nu am fost Întotdeauna de acord cu Eugen, un anume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-un fel sau altul, de creația literară contemporană! Vor mai reveni, oare?! Vor Înfăptui, În sfîrșit, mult promisele și mult necesarele sinteze ale literaturii române contemporane, de la primul război sau chiar de la al doilea război Încoace, ei fiind aproape singurii care dețin, indiscutabil, acel prestigiu literar și biografic care Îl face pe un crfitic și istoric literar apt de a emite judecăți ultime de valoare?!...Ă Ceilalți - din numita „falangă” a anilor șaizeci - s-au risipit prin lume; Ion Negoițescu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
artei și poziției mele sociale și politice, Într-un moment În care bănuiam că izolarea și marginalizarea mea vor fi de durată: nu numai „din vina” oficialității comuniste „ofuscate” de a-i fi „disprețuit” favorurile oferite - favoruri mai degrabă „onorifice”, singurul meu venit În afara cărților mele era salariul de redactor de la revistă! -, dar și din nepăsarea, lașitatea și invidia unor colegi, nu dintre cei mai puțin Înzestrați. (Am mai scris-o, cred, de curând niște cercetători ai arhivelor c.c. au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îndeamnă satul să nu-și dea animalele și pământul, neînțelegând, aceste scorpii, revoluția mondială, sau intelectualii lași și corupți, legionari sau nu, care murdăresc tot ce ating”... ejusdem generis!... Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată inamică, au fost târâți În injustiție continuă și flagrantă, eșuând, mulți dintre ei, dacă nu În Închisorile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest gen. Cu prea modeste Îmbunătățiri, lucrurile au continuat În aceeași direcție (cu complicitatea chiar a unor Întreprinzători străini; de ce ar cheltui ei dacă românii Înșiși nu prea se sinchisesc?). Un incident puternic mediatizat (departe Însă de a fi fost singurul) s-a petrecut la o exploatare auriferă din Maramureș; s-a deversat o cantitate importantă de cianură, care a ajuns În Tisa, spre indignarea ungurilor, a căror țară e străbătută de Tisa de la un cap la altul — nu numai că
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a urmat o discuție lungă despre Victor (care nu mai voia să mai doarmă în casă, dar al cărui lătrat panicat din toiul nopții făcea imposibilă respectarea acestei dorințe). Singurul lucru care a avut un soi de impact asupra mea - singurul care a răzbit prin aburul acela - a fost când Sarah l-a adus pe Terby, deși nu-mi amintesc unde eram în clipa aceea. Prăbușit pe fotoliu în fața televizorului? Sau în timpul cinei, lăsându-mi mintea să rătăcească dincolo de farfuria punctată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dimineața, aerul cald și stătut, dar acum o briză ușoară răscolea stratul de frunze ruginii, dezvelind gazonul verde ascuns dedesubt. Erau prea multe întrebări (și prea bizare) pentru a le contempla rațional și sistematic. Se întâmpla într-o marți - era singurul dat. Nu mai puteam rămâne pe treptele care duceau la Registratură - pierdut și privind aiurea la câinele jigărit și singuratic adulmecând zona din jurul clădirii Booth House, o batistă legată în jurul gâtului - la nesfârșit. M-am îndreptat în direcția parcării studenților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
simțit o înțepătură de teamă când au intrat în casă. Nu vroiam să intre. Nu vroiam să li se întâmple nimic în casa aceea. Voiam să strig „Fiți atenți“. Am simțit asta chiar atunci (deși se va dovedi incorect): eram singurul din familie care va mai intra în casa asta. Și totodată știam că familia mea - chiar și în afara casei - nu era în afara pericolului. Brusc, m-am întors să mă uit dacă pisica pe care o descoperisem ieri putrezea în dreptul gardului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se cuvine aici la Fălticeni, orașul copilăriei ei, atât la Galeria oamenilor de seamă , cât și ori de câte ori se va ivi prilejul prin evocări duioase despre distinsa noastră poetă” . Având În vedere sentimentele ce ne leagă, precum și faptul că Dvs. sunteți singurul ce v ați aplecat asupra operei Doinei, preocupare pentru care nimeni până azi nu și-a găsit timpul necesar, În afara unor formale declarații de intenții ce nu au ajutat cu nimic memoriei sale, Înțelegeți de ce trebuie să am sfatul Dvs.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
tonus pe care mulți nu Îl pot avea, pierduți În activități și dezbateri meschine. Vă spun cu tot sufletul, deschis, ca unui bun prieten, că tot mai mult, În ultimul timp Încerc să fac asemenea lucru și cred că este singurul care Îmi ajută. O singură problemă rămâne Însă de rezolvat - aceea a timpului, care devine pe zi ce trece parcă (...) mai insuficient atâtor planuri de viitor și intenții pe care ai vrea să le vezi transformate În tot atâtea realizări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mea modestă. Sunteți un suflet distins care urmăriți amintirile frumoase ale vechilor timpuri, În special județul Suceava! Orașul Fălticeni are norocul să vă aibă ca susținător. Până acum ați avut suportul moral al D lui Ciurea , astăzi Însă ați rămas singurul sincer În atâtea greutăți, să luptați cu vremurile și cu sănătatea pe care noi v-o dorim - din tot sufletul - bună dar care totuși se uzează când este prea expusă. Lipsa Dlui Ciurea o simțim adânc În sufletul nostru din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu destui franci la Paris, iar aici, la Lille, a schimbat bani - o rată foarte mică - la gara de trenuri, unicul ghișeu deschis la această oră, și evident că a ieșit în pierdere. Îl consolez, spunându-i că nu e singurul care n-a prevăzut „întărirea” francului în nordul Franței. Andrej mă întreabă, arătându-mi pe hartă, dacă Théâtre Sébastopol e chiar Teatrul Sevastopol. Totul e posibil. La Paris am mers pe bulevardul Sevastopol, am coborât în stația de metrou Stalingrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asum inconvenientul, ajutat de Briedis. Publicul - destul de sceptic și reținut la început - ne asaltează cu întrebări. Mai sunt și alți basarabeni în sală. Unul dintre ei mă întreabă despre alți scriitori tineri de la noi. Nu mă prefac că am fi singurii - mă rog, „competitivii” pe plan național -, deși întrebarea simt că ascunde un substrat nu tocmai inocent. Laud orașul. „Riga e o metropolă comparabilă cu Praga sau chiar cu Viena, orașe pe care le-am vizitat.“ O spun nu doar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Corinne știe câteva versuri de Okudjava și mă întreabă dacă acesta a fost un „aristocrat, un intelectual de elită”. Îi spun că, după părerea mea, ultimul intelectual -„aristocrat” - pe care l-a avut Rusia a fost Andrei Saharov. A fost singurul care a înfruntat deschis sistemul, regimul comunist, singurul care a renunțat la privilegii și chiar a pierdut totul în numele ideii de libertate și demnitate. Bulat Okudjava, artist onorabil, a cam stat „sub vremi”, a plasat cel mult niște „bombițe” artistice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub căutătura piezișă a securistului ochelarist: individul, îmbrăcat la patru ace (avea, altfel, aspectul unui cuminte profesor de liceu), sorbise tot timpul din paharul cu suc - fusese singurul care nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu și-a dezlipit nici o clipă privirea de mine. Îi era de ajuns să știe că i-am prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în fieful unui șef paranoic. Dacă ți s-ar arăta un film sau un album cu poze al acestui cătun de basm cu nume poetic - Vyazynka -, nu ai crede niciodată că e vorba de actualul Belarus. Mulți turiști; de fapt, singurii „turiști”, propriu-zis suntem noi, scriitorii din Tren, care ne risipim pe potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
excelent vorbitor de poloneză, care este aclamat la scenă deschisă. Poeta letonă Amanda Aizpuriete, tradusă în Occident și obișnuită cu asemenea spectacole, mi se pare ușor intimidată și, ghinion, are și o mică problemă cu sonorizarea, cu microfonul. Andrei Bodiu, singurul dintre români implicat în program, se prezintă destul de bine... Citește două poeme „cosmopolite” („Stimorol“ și „Întâlnire cu Marion Davies“) din ultima sa carte, Studii pe viață și pe moarte. Întâlnesc o studentă din România, Gabriela, originară din Suceava, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un alt tip de artă, profund diferit de cel oficial și în contradicție cu acesta, o artă ce tindea să se aproprie de experiențele majore ale marii arte occidentale și ruse, de un Dostoievski sau Th. Mann. Sigur, nu eram singurul! Nici nu aș fi putut „învinge” singur! 3 În toamna lui ’65 când am debutat cu Francisca locuiam în strada Nerva-Traian - mă aflam acolo de la venirea în București, în iulie ’52. Locuiam în același corp de clădire cu o familie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de aceasta, să citez numele dictatorului sau să apar alături de ei în antologiile elogioase de ziua „lui”. Sau... să dispar definitiv în spațiul occidental, iar vizele care mi se dădeau de călătorie se explică astfel în primul rând - nu eram singurul dintre personalitățile artistice ce primea astfel de vize de călătorie, chiar și pentru o durată mai lungă -, vizele și călătoriile mele de care au făcut atâta caz unii „bătrâni” ai emigrației culturale, bolnavi, dar și cultivând virusul suspiciunii, deranjați se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]