6,281 matches
-
Ultimatumul și îndeosebi acceptarea lui a provocat însă în întreaga țară o formidabilă agitație populară, îndreptată atât împotriva Marii Britani cât și împotriva Regelui, învinuit că a vândut țara englezilor. Manifestațiile se țin lanț; studenții și elevii de liceu jură solemn că vor boicota produsele englezești și refuză să citească pe Shakespeare; iau ființă nenumărate asociații patriotice pentru apărarea onoarei naționale, pentru promovarea marinei de război portugheze, pentru organizarea unei rezistențe pasive împotriva Marii Britanii; consulatele și societățile engleze sunt atacate. Este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guvernământ. Și omul acesta apare într-o bună zi, tocmai când partidul resimțea mai acut lipsa unui șef unic. La 23 iulie 1903, Bernardino Machado, fost ministru al lui Don Carlos, profesor la Universitatea din Coimbra, își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împușcați; ceilalți sunt agresați și conduși la marele cartier republican, unde se făceau cercetările. Călugărițele și preoții sunt atacați pe străzi. Este doar începutul. Restul îl va face ministrul de justiție, evreul Afonso Costa, neînfricat adversar al Bisericii. În sesiunea solemnă a masoneriei portugheze, Costa mărturisește deschis: " În două generații Portugalia va elimina definitiv catolicismul..." Și se ține de cuvânt. Dintre toți miniștrii Guvernului provizoriu, Afonso Costa este singurul care realizează o operă revoluționară. Introduce divorțul, stabilește ofițerul stării civile, separă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lichidare sidonismului. Astfel asistăm din nou la paradoxala colaborare dintre catolicism și demo-masoneria portugheză. "Centrul Catolic dă brațul Republicii", notează mirat un memorialist (Sousa Costa). Alegerile de la sfârșitul lui august 1921 aduc în Parlament trei deputați ai Centrului Catolic. Ședința solemnă de deschidere are loc la 2 septembrie 1921. Se face apelul. Și, ajungîndu-se la cei trei deputați catolici, se strigă un nume: Antonio de Oliveira Salazar. Un bărbat de vreo 30 de ani, îmbrăcat sobru, se ridică și rostește: "Prezent
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stare să schimbe oamenii. Urmează și alte articole, scrise în aceeași proză limpede și totuși viguroasă, care-l fac cunoscut în cercurile catolice. În curând, ajunge secretarul "Centrului Academic de Democrație Catolică" și, în decembrie 1912, unul din oratorii ședinței solemne de redeschidere este Salazar. "Este perioada importantă când se concretizează tendințele sale în materie socială, când se afirmă surprinzătoarele calități ale spiritului său când i se dezvoltă spiritul critic, când i se precizează gândirea orientată înainte de intrarea sa în Universitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de actualitate, discutată de cele mai multe ori anapoda sau în necunoștință de cauză. La 4 iulie 1924 se deschide, la Braga, primul Congres Euharistic Național. Gonçalves Cerejeira - fostul camarad de studenție, acum coleg de profesorat la Universitatea din Coimbra - inaugurează ședința solemnă printr-un discurs, urmat de conferința lui Oliveira Salazar: "Pacea lui Hristos și proletariatul". Este una din cele mai importante conferințe ale sale, căci aici își expune cu destulă franchețe opiniile antimarxiste și tot aici încearcă să precizeze atitudinea catolicismului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tocuri Înalte, și promițându-mi un cadou minunat, până la copacul cel mai apropiat, unde rupea delicat o frunză și-mi spunea, oferindu-mi-o: „Pour mon neveu, la chose la plus belle au monde - une feuille verte“. Sau Îmi aducea solemn din America seria Bunicul viclean și Buster Brown - un băiat demult uitat, Într-un costum roșiatic; dacă priveai cu atenție, observai că de fapt culorile erau o masă de puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pasiunii foarte timpurii a tatei pentru operă, care a durat toată viața: cred că i-a ascultat practic pe toți cântăreții europeni de primă mână dintre 1880 și 1922 și deși nu era capabil să interpreteze aproape nimic (doar foarte solemn primele acorduri din uvertura la Ruslan) ținea minte fiecare notă din operele lui preferate. Pe această coardă vibrantă, o genă melodioasă care pe mine m-a evitat, se strecoară, prin tata, de la organistul Wolfgang Graun din secolul al șaisprezecelea până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În orice fel de mișcare sau asociație. Îi Înfuriam pe cei mai blânzi și mai bine intenționați profesori ai mei prin refuzul de a participa la orice activitate de grup În afara programului școlar - societăți de dezbateri unde se desfășurau alegeri solemne de președinți și se citeau referate cu teme istorice, iar În clasele mai mari - adunări mai ambițioase pentru discutarea evenimentelor politice curente. Presiunea exercitată constant asupra mea pentru a mă Înrola Într-un grup sau altul, n-a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de noi? Oare nu puteam realiza mai mult?" Când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și numărul, făcură semnul bifat, apoi, tot picurând apă de pe el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina de vot și, după puțin timp se întoarse cu hârtia îndoită în patru, o înmână președintelui, care o introduse cu un aer solemn în urnă, primi documentele și se retrase, luându-și umbrela. Al doilea alegător întârzie zece minute până să apară, dar, după el, deși cu picătura, fără entuziasm, ca niște frunze autumnale desprinzându-se lent de pe ramuri, buletinele de vot căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceea ce nimeni nu știe este că una dintre persoanele din grup n-a ajuns niciodată să orbească, o femeie căsătorită cu un medic oftalmolog, soțul era orb ca noi toți, dar ea nu. La vremea aceea am făcut un jurământ solemn că nu aveam să vorbim niciodată despre chestiunea respectivă, ea spunea că nu voia să fie privită după aceea ca un fenomen deosebit, să trebuiască să se supună întrebărilor și examinărilor acum că toți ne-am recuperat vederea, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să-ți repet să nu folosești acest gen de fraze, dar prefer să-mi explici ce semnificație reală are pentru dumneata, în cazul de față, ceea ce în mod romantic numești a-ți da cuvântul de onoare, Înseamnă, domnule președinte, declarația solemnă că sub nici o formă, indiferent ce s-ar întâmpla, nu voi divulga conținutul scrisorii, Ești căsătorit, Da, domnule președinte, Îți voi pune o întrebare, Și eu voi răspunde, Presupunând că i-ai dezvălui soției dumitale, și numai ei, natura scrisorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu nonșalanță. -Așa le răspunde Lauren Întotdeauna celor care o Întreabă pe unde a mai fost. —Ei, na, trebuie să fi fost pe undeva, păru un pic enervată Marci. —Nu o să primești niciodată un răspuns, zise Milton, pe un ton solemn. Păi, eu am fost o vreme pe la ferma tatei, apoi am fost amândoi cu barca. De-astea... răspunse Lauren evaziv. —Amândoi? Întrebă Marci. A, nimeni, zise Lauren pe un ton misterios, după care plecă de acolo patinând, cu Marci privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
casa asta ciudată de pe dealuri, iar plantele Îmi dau o senzație de claustrofobie. Sunt atâția palmieri În curte, e ca În Ziua Trifidelor 2. Numai că, pentru a-mi urmări țelul, trebuie să rabd. Tonul lui Lauren era acum la fel de solemn ca al unei călugărițe care tocmai și-a depus jurământul de celibat. Tipul e prima cuplare din planul meu. — Și cum a fost tipul? am Întrebat-o. —Păi... ca să zic așa... Cuplarea Matador m-a omorât de-a binelea. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
folosește la nimic. E măritată și, pe deasupra, și sută la sută catolică. Dar măcar îmi lasă loc să visez. M-am încordat, gata să-l aud pe Tom râzând de mine, dar nu a făcut-o. Cu o expresie extrem de solemnă pe chip, s-a întins peste masă și m-a bătut ușor pe mână. — Știu exact ce simți, Nathan, mi-a spus. E îngrozitor. Era rândul lui Tom să se confeseze. Era rândul meu să îmi ascult nepotul spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dimensiune mult mai profundă, ce depășește contextele evocate. Derizoriul nu este deșertăciunea deșertăciunilor din morala creștină, nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același timp. Caragiale a pus în scenă derizoriul, și nu absurdul, iar Ionescu a devenit autor al absurdului doar la Paris, sub întruchiparea de Eugène Ionesco. Derizoriul este bon
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
l-au purtat în permanență, alții numai la solemnități. Pe unii îi vedeai mereu în portul lor de acasă, în costumul lor regional, pe străzile capitalei ; alții au ținut să poarte mîndria îmbrăcăminții regionale numai la defilare sau la prilejuri solemne. Costumele pe care le-am văzut au fost, cele mai multe, confecționate în atelierele școlii sau cumpărate la magazinele de artă națională. (...) Toate, însă, sau aproape toate purtau pecetea standardizării, adică a industriei. Erau nu costume naționale, adică nu haine pure ale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un febril sentiment de déjà-vu, devenim contemplativi, considerăm brusc că așa a fost dintotdeauna, că așa e românul și ăsta e sufletul lui, de la Traian și/sau Decebal încoace. Ieșim astfel din nou din istorie, de data aceasta pe ușa solemnă a eternității. Bucuria mea venea deci din firescul cu care părea să curgă istoria în aceste pagini, nici atemporală, nici epocală, ci doar complexă, dramatică, inteligibilă. Era un sentiment aproape estetic... Era însă și o confirmare secretă a unor convingeri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cum au pirații. Toate cele patru picioare erau strânse sub ea, ca patru mâini cuminți într-o poală. Jacques apucă lucrușorul cu o grijă nesfârșită, de parcă s-ar fi putut sparge, îl privi cu cu gravitate și i-l trecu solemn surorii lui. — Pot să umblu la ea? întrebă Iulia. Și, fără să aștepte răspunsul, îi ridică un picior. Când să-i dea drumul, piciorușul se repezi la loc și se lipi de celelalte trei, ca o pecete. Tânăra repetă manevra
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e celălalt, încât m-am apucat să sting singură luminile și m-am retras în odaia mea. Dar la nici zece minute de la plecarea lui Dan Crețu a apărut Safta, de data asta avea mutra ei „de Alexandru“, adică ceva solemn și sfidător, de parcă mi-ar face un hatâr, că-mi permite să văd un asemenea bărbat. Nici n-am avut timp să regret că nu mă aranjasem mai mult, că a și intrat și nici nu-mi amintesc dacă și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a conflictelor. Mă tem că istoria simulează căutarea adevărului. Marile decizii ale istoriei se iau pe la colțurile congreselor. Acordurile de pace sunt niște hârtii care rezistă până la primul scuipat al istoriei. Istoria este terenul tuturor nisipurilor mișcătoare. În timp ce Geografia este solemnă și indiferentă, Istoria devine tot mai cârcotașă și mai flecară. Istoria trăiește din ecarisajul arhivelor. Întotdeauna marii cuceritori ai lumii au aflat prea târziu că doi metri cubi de pământ le erau prea de ajuns. Grecii antici au fost atât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ai lui. O dimineață însorită, veselă și plină de optimism; poate și pentru că în ziua respectivă cursurile au fost suspendate, iar studenții toți, fără excepție, au fost convocați în față la Universitate, dimineață la ora șapte. Având în vedere tonul solemn și seriozitatea organizatorilor, s-a înțeles de la sine că era vorba de un eveniment important, surpriză, pentru majoritatea participanților. Din precauție sau de temă să nu întârzie, mulți au sosit chiar cu un ceas mai devreme. După ce s-au încolonat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu are voie să părăsească coloana, însă aveți voie să strigați lozinci antiamericane și chiar să aruncați cu ce aveți la îndemână, dar numai în curtea și în direcția Ambasadei! Jos mâinile de pe Cuba!... Amy go Home!"etc, etc. Îndemnul solemn, amplificat de portavoce și însoțit de amenințări cu pumnul ridicat deasupra capetelor tuturor de un personaj atât de important, a tăiat din start orice dorință de a glumi. Pe tot parcursul drumului, de strigat nu a strigat nici o lozincă însă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și aglomerat cu ferestrele deschise, zgomotul locomotivei și al roților de fier, ce rulau cu viteză pe șine, acoperea încercările de revoltă ale stomacului. În tren situația era în favoarea lui, nu ca la Biblioteca Centrală de Stat. Acolo, într-o solemnă sală de lectură cu o arhitectură interioară ce impresionează și impune respect, cu un portret al lui Eminescu matur, cu mustață neagră, în papuci de casă și halat, ce îl privea în față și îl îndemna la meditație profundă și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]