11,293 matches
-
a ei și că unele erau chiar normale; că În neamul ei erau prea multe femei și prea multe secrete despre bărbați care dispăruseră prea curând și Într-un mod prea ciudat; și că oricât de mult s-ar fi străduit, nu avea să fie niciodată o femeie frumoasă. Până a nu Împlini șaptesprezece ani, Asya Kazanci a mai Înțeles că nu aparținea Istanbulului mai mult decât plăcuțele pe care scria „stradă În construcție“ sau „clădire În curs de restaurare“, instalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe ea. Sunt multe infecții care pot apărea după ce-ți faci tatuajul, doar din cauza cernelii. Una din cele mai obișnuite e Staphylococcus aureus care, din nefericire - s-a Încruntat - se știe că poate cauza afecțiuni cardiace grave. Deși se străduia să nu-și piardă calmul, auzind această informație noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste s-a albit la față. Chiar atunci i-a sunat mobilul, Însă nici măcar nu s-a uitat la el. — Ai consultat un doctor Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
autoritarism. — Ce v-a apucat? a Întrebat Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste, iar buza de jos Îi tremura de furie. Știți foarte bine că nu cred În porcăriile astea. Știți că spectacolele alea sunt doar un divertisment. Armanoush s-a străduit din toate puterile să schimbe dispoziția. Deși știa că Baron Baghdassarian nu ar fi deloc de acord cu asta, era convinsă că creșterea tensiunii nu ajuta cu nimic la recunoașterea genocidului. — Tabloul Înrămat de acolo, a arătat Înspre perete. Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Giono și Max Jacob, care, un pic distrat, Îi răspunsese tatălui Începînd cu „Stimată doamnă“ (romanul, scris la persoana Întîi, se Înfățișa ca jurnal intim al unei femei). Mult mai tîrziu, Franz Weyergraf obținuse Marele Premiu catolic pentru literatură. Se străduise să fie numai zîmbet În fața fotografului agenției Keystone. Mai apoi, de Îndată ce arbora un zîmbet crispat, copiii Îi spuneau: „Iar ai zîmbetul Keystone!“. După premiu, scrisese Fapta prințului, un roman pe care Clouzot și Visconti doriseră să-l adapteze pentru marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Folosim Într-adevăr conjunctivul În frazele În care exprimăm o urare sau o dorință. „Chiar de-ar fi să moară“ era o Întorsătură eliptică. Trebuia să se citească: chiar dacă soarta ar vrea ca el să trebuiască să moară... În timp ce se străduia să-i explice Catrionei cîteva subtilități ale limbii franceze, avusese senzația că e la școală și că Încearcă Încă o dată să strălucească În fața clasei, unde era cu siguranță singurul care știa că se folosește Întotdeauna conjunctivul după expresiile: de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
progrese de la Aristotel Încoace: „Nu știm nimic despre somn“. De unde ne Întoarcem cînd ne trezim? Ne-am apropiat de moarte: „somnul e fratele morții“, o frază pe care n-o vom citi prea curînd pe cutiile cu somnifere. François se străduia să se convingă de faptul că noi reintrăm În contact, În vreme ce dormim, cu timpurile imemoriale În care a Început să apară viața În acel haos prebiotic pe care un Învățat Îl numise „o supă caldă“. Somnul ne face să parcurgem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adolescență. Mă reîntîlnesc cu vechiul eu, bătîndu-ne pe umeri. Toată acea lume măruntă, evoluțiile „eului“ meu, formele inconștientului de ieri și de azi, un supra-eu solid, pasionat de autopedepsire, dorințe nesfîrșite care valsează și fac piruete, toate aceste lucruri se străduiesc din greu să-mi traseze viața. Pătrund În propriul meu trecut așa cum intru Într-o librărie, năucit de numărul de cărți disponibile, Întrebîndu-mă pe care le voi lua acasă, dar n-am de ales: totul se află deja Înlăuntrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
primit singur la familia Piaget. Dacă ar mai fi fost și alți musafiri, și mai cu seamă alți adolescenți, aș fi avut impresia că nu mă aflu acolo decît pentru a ilustra una din etapele dezvoltării intelectuale pe care se străduia s-o definească stăpînul casei. Jean Piaget Începuse să publice articole la vîrsta de unsprezece ani. L-am Întrerupt fără să-mi dau seama: „La fel ca mine!“. Primul articol al lui Jean Piaget era consacrat observării unei vrăbii albinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
iar Europa Încă nu se ridicase din ruine, dar ăsta nu era un motiv ca să-mi petrec vacanța mare cu mîna pe lopata pentru mortar și pe firul cu plumb! Iar mama zîmbea! Așezat alături de ea pe un scăunel capitonat, străduindu-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ni se spusese dimineața: În timpul Postului, pentru a ne pregăti să participăm la Învierea lui Hristos, trebuie mai Întîi să consimțim să murim Împreună cu el. Era un program care Îmi dădea o stare de exaltare. Aveam să mor odată cu Hristos străduindu-mă să mă desprind de mine Însumi. Perioada Postului Mare era o perioadă de sacrificiu. Profesorul de religie ne dictase două Întrebări pe care i le-am citit tatei: „SÎnt oare gata să-l ascult mai bine pe Domnul renunțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît mai drăguț cu el, ca să compensez răceala de neînțeles a tatei, căruia n-aș fi Îndrăznit să-i fac nici cea mai mică remarcă, dar asta nu Înseamnă că nu o gîndeam... Oare ce se putuse Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Bruxelles, dl. și dna. Horacio de Queiroz, părinții Anei Augustina de Queiroz, o fată de o strălucitoare frumusețe, pe care toată lumea o numea Tina și pe care, spre a mă deosebi de ceilalți și a-i atrage atenția, m-am străduit timp de cîteva luni s-o numesc Ana Augustina. O cunoscusem de curînd la Universitatea Saint-Louis, unde urmam aceleași cursuri de filozofie și de latină. De Îndată ce o văzusem intrînd În amfiteatru, cu pletele lungi și negre acoperindu-i umerii - asistam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mă țină departe de ele, din motive străine cinefiliei. În holul de la Filmac, m-am uitat la cîteva fotografii cu Jennifer Jones și William Holden În Love is a many splendored things, un film al lui Henry King - mă străduiam să citez titlurile În versiunea lor originală - și am avut poftă să beau un Schweppes Înainte de a mă reîntoarce la cursuri. Pe o stradă alăturată, am zărit două fete care sporovăiau la intrarea Într-un bistrou. Tocmai descoperisem una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmi spusese Virginia. Traduceam deos beatissimos esse constat: e de la sine Înțeles că zeii sînt foarte fericiți, sînt chiar cuprinși de beatitudine. Cicero vorbea despre zei la plural În limba latină, confiscată mai apoi de Biserică! Profesorul nostru s-a străduit În van să laude Înalta concepție despre valorile eterne predicate de epicurism, eu nu gîndeam decît la plural, nu mă gîndeam decît să fac dragoste de un număr incalculabil de ori. Voiam să mă simt beatissimus. Datorită banilor cîștigați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi trebuit să-i plătesc la sfîrșitul fiecărei ședințe, am fi devenit chiar prieteni. I-am spus tatei că am Început o cură de psihanaliză. Și-a luat un aer Îngrijorat. Cred că era de fapt consternat, dar s-a străduit să nu mi-o arate - de parcă eforturile pe care le făcea pentru a ascunde ce simțea nu se vedeau! De parcă o tăcere reprobatoare n-ar fi mai violentă, mai Îngrijorătoare pentru cei pe care dorești să-i cruți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atît de sensibili ca ai săi, mai ales În capul unui fiu ca mine, un frumos exemplu de fiu care a fost extrem de apropiat de tatăl lui. CÎnd vindea cărți prin corespondență, Îl ajutam să scrie adresele pe etichete. Mă străduiam. Eram deja un perfecționist, din păcate nu În sensul „perfecționiștilor“, o sectă creștină americană care practică partajul femeilor. SÎnt de acord să accept această „misterioasă dependență“ de care vorbește, și de asemenea accept ca ea să fie de neșters, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi se poate Întîmpla, și asta nu e puțin. El a murit de douăzeci de ani, iar eu tot mai doresc să-i vorbesc. Aș vrea chiar, dacă ar fi cu putință, să-l fac să rîdă, deși nu mă străduiesc În direcția asta. Nu i-ar fi plăcut să vorbesc despre el, iar eu Îi răspund cu aceeași monedă: nu mi-a plăcut să vorbească despre mine. Voi reveni curînd la luna octombrie a anului 1968. Dar să rămînem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În urmă, cînd călătorea prin sudul Italiei. Atunci era vorba de un text de vreo sută de pagini, din care o bună parte erau deja redactate. M-am dus să stau cîteva zile la Aix și am umblat prin oraș străduindu-mă să privesc cu ochii tatei. El scrisese: „Țin la promenada Mirabeau așa cum țin la cei pe care Îi iubesc“. Avînd grijă să utilizez propriul lui vocabular, am izbutit să dau o formă notelor lui. În timp ce mă serveam de mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
superiori, în special a celor veniți cu treburi de la alte birouri. Își astâmpăra invidia punând cât mai multe bețe în roate, fără a risca însă insubordonarea directă. ă Un raport al unei crime, ziceți? Își îngustă ochii, ca și cum s-ar strădui să înțeleagă. Mimarea prostiei era cu evidență una din tehnicile sale favorite. Ce fel de raport? ă De la o sursă, scuipă Salitov. Deși și-a dat seama cu cine are de a face, nu se putea abține să nu muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
auzit numele lui Govorov. Cred că mi-ați spus odată că ați auzit acest nume. Nu se poate să fi fost în legătură cu cariera actoricească a lui Rataziaiev? ă Sincer nu știu. Presupun că este posibil. ă Va trebui să vă străduiți mai mult, spuse Porfiri aspru, deși în realitate se simțea obosit. De exemplu, puteți să îmi spuneți ultima reprezentație în care l-ați văzut pe Ratziaiev jucând? Prințul Bicov păru mai degrabă rănit, decât ofensat de tonul răstit al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nici o americancă, vreau să spun una care se respectă, nu iese În oraș FĂRĂ bani. Nu se așteaptă să plătească, e absolut În regulă, dar măcar e pregătită să contribuie la notă. — Nu ți-a cerut nimeni nimic, Sam. Se strădui să-și ascundă disprețul din voce - un bărbat care așteaptă bani de la o femeie e un ratat. — Nu aveai decât cinci dolari când ai ieșit În oraș, continuă el. Kitty zâmbi, erau banii În schimbul cărora Își vânduse numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o luă din loc. Apoi Îi strigă, Întorcându-se: — Apropo, dacă ai vreodată nevoie de o slujbă, sună-mă. Îmi plac oamenii care știu ce vor, așa ca tine. Atât de agresivă! Dumnezeule! râse el. A doua zi Kitty se strădui să arate extraordinar, dar În același timp profesionist, pentru a șterge imaginea pe care o lăsase mai Înainte. Alese un costum negru simplu, care contrasta cu părul ei lung și blond- În felul ăsta era elegantă, dar avea și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Râse și ea, simțindu-se În siguranță pentru că el era acolo Împreună cu prietena lui. Kitty știa că avea obiceiul de-a fi excesiv de prietenoasă cu necunoscuții, lucru care uneori se Întorcea Împotriva ei, iar unii bărbați o luau personal. Se străduia să fie mai rezervată cu bărbații neînsoțiți, pentru a evita neînțelegerile. Dar atunci era fericită că cineva vorbea cu ea. Au făcut schimb de cărți de vizită și, În săptămânile care au urmat, el i-a tot trimis mesaje din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
newyorkeze refuzau să mai iasă cu musulmani. Faptul că ea avusese deja o idilă cu un iranian Îi dădea sentimentul că avea o șansă. Nu știam dacă să divorțez sau nu. Soțul meu se purtase ca un nemernic, dar se străduia din toate puterile să mă recucerească. Știam că n-aveam să fiu fericită dacă ne Împăcam, dar mă simțeam În siguranță, protejată alături de el. Îmi era teamă să rup orice legătură cu el și să mă trezesc deodată singură, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
absent. Grozav! adăugă, fără să o mai Întrebe nimic. Sigur, un DVD ilegal nu era tocmai un subiect care să aprindă fantezia unui bărbat, Își zise Kitty zâmbind. Închise ochii, Încercând să ațipească. Știa că Desert Rose trebuia să se străduiască mai mult ca să găsească ceva amuzant, chiar provocator, ceva care să-l prindă și să-l intereseze, fără să-i afecteze respectul față de ea. Când se trezi, descoperi uluită că Desert Rose povestea viața ei amoroasă, a lui Kitty. Ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]