7,161 matches
-
Asta a Însemnat, desigur, cheltuieli În plus pentru Protoieria Vaslui, deoarece departamentul invocat era la București, la fel ca și tipografia Patriarhiei Române. Și toate aceste șicane numai pentru faptul că partidul comunist voia Îndepărtarea românilor de la credința milenară a strămoșilor lor. Printre „mezelicurile” excluse din ziar ca incompatibile fiind cu dogmele rigide ale religiei leninisto-staliniste dar și cu secretul strașnic pus pe niște lucruri de care știa toată lumea, s-au aflat: „...eliminarea prezentării detaliate a modului cum se fac controalele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
doar dacă este asociată cu Yage, altfel este inactivată de substanțele din stomac. Cele două plante nu cresc una în apropierea celeilalte și nu sunt nici măcar din aceeași familie. Apare întrebarea evidentă și aparent fără răspuns, cum de au știut strămoșii noștri, acum mii de ani, să asocieze aceste două plante, din aproape 100.000 de specii prezente în jungla amazoniană, pentru a obține băutura sacră? Efectele băuturii ayahuasca sunt departe de pur halucinogene. Există o componentă halucinogenă, parțial responsabilă de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ouă crude (unul pentru copii, două pentru adulți); Metoda: Se invocă numele maestrului îndrumător (sau a unor spirite cu care există o legătură), apoi se face o invocație de genul „Inimă puternică, Puternică inimă” (Alfonso o face în Tsafiki, limba strămoșilor lui, iar rezonanța cuvintelor parcă despică aerul încărcat: Somban (inima) tenga (puternică), Tenga somban). Se curăță aura cu suflat de alcool pe pacient, apoi cu buchetul de plante mirositoare. Se iau în mână oul (sau ouăle) și lumânarea și se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ne comunică și începe să ne împartă din mâncare la fiecare. „Puneți fiecare pe frunză câte șapte boabe de strugure, un măr și o bucată de cozonac”, adăugă, făcând și el același lucru. Odată frunzele cu ofrande pregătite, invocă spiritele strămoșilor Tsachilla, apoi ne face semn să depunem ofranda în apă, mulțumindu-i Urusonei pentru că ne-a primit în compania ei și rugând-o să rămână cu noi de-a lungul ceremoniei. Miezul nopții. Ne costumăm în fusta dungată specifică tribului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întâlnit un alt trib de canibali - Bakoa. Șeful lor l-a întrebat: Dacă este adevărat că toți oamenii care mor neiertați sunt pierduți pe vecie, de ce n-a venit poporul creștin să ne spună acest lucru mai de mult? Toți strămoșii mei au murit, fără să știe ceva despre cele ce-mi spui. Cum se poate așa ceva?” Sechele, șeful de trib se apropia tot mai mult de Domnul. El a îndepărtat cu blândețe pe soțiile sale, dar ele au devenit cele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
că a fost nedreptățită de părinții ei la împărțirea averii. Bătrânul Ion Gheorghiu era de loc din satul Cuci, aproape de Băcești, dintr-o familie de răzeși. Aceștia aveau pământ în stăpânire din vremuri străvechi, pământ primit de la domnitorii pe care strămoșii lor îi slujiseră cu credință și pe care îl lăsau moștenire urmașilor lor, drept ce li era statornicit prin poruncă domnească, înscrisă în urice păstrate cu sfințenie din tată în fiu. învățase carte la școala din sat apoi a muncit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
condamnați înainte de a sfârși în mod barbar! În ajunul întoarcerii spre Paris mai facem încă o escală la Florența să ne mai bucurăm de noi frumuseți. Privirile ne sunt atrase de un uriaș afiș ce marca o expoziție despre daci, strămoșii noștri. Am privit cu emoție exponatele urmărind tema și scopul expoziției și, în timp ce voiam să părăsim incinta expoziției, aproape că ne izbim în piept cu un „fratello italiano”. Scuze din ambele părți, schimb viu de impresii, căci omul școlit știa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Credeți că trage spada să pedepsească repede pe acei cutezători ? Nu ! El se gân- dește să-i pedepsească cu mult mai aspru : le citește un lung discurs istoric moral, în care face lista cronologică a isprăvilor și vitejiilor marilor lui strămoși, a[le] căror por- trete sunt atârnate în salonul unde s-au întâlnit cei doi rivali, regele Carlos și banditul Hernani.” Mai mult decât atât, Caragiale ne relevă și o serie de considerații estetice, printre care diferența dintre stil și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zi, în recreația mare, din partea mamei sale, două felii groase de pâine neagră unse cu untură de porc și magiun, ceea ce pe vremurile acelea reprezenta o răsplată generoasă. Pe la 10 ani am îmbrățișat, după orele de școală, meseria moșilor și strămoșilor, respectiv am devenit cioban. Să mă explic: sora cea mare se măritase cu băiatul unui vecin, student la agronomie în ultimul an. Tip întreprinzător, acesta pe lângă un mic teren, transformat în grădină de zarzavat lucrată "la negru" de frații și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colecție cu toate traducerile lui "Don Quijote...". Am găsit chiar și exemplarul unei tălmăciri în română, căruia i-am adăugat, cu titlul de donație, alte câteva ediții mai recente. Se spune că occidentul își datorează civilizația și prosperitatea de azi și strămoșilor românilor, care au luptat secole de-a rândul împotriva hunilor, tătarilor și turcilor, împiedicând sau întârziind avansarea acestora către centrul și vestul Europei. E ceva adevăr aici! Când la noi apăreau primele formațiuni feudale, Alfonso IX ctitorea la 1218 Universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Începutul anilor ’70, Bali nu era Încă invadat nici de turism, nici de terorism. Era un loc pur, aparținând unei lumi magice, de mister și tradiție. Invocarea pământului, a cerului, a naturii, a soarelui, respectul pentru eroi, pentru datini și strămoși, cultul mamei, al tatălui, rugăciuni pentru morți, asocierea mistică cu diverse plante și animale, Bali era o sinteză imensă, Încorporând În viața de fiecare zi o varietate de motive religioase. Credința În reîncarnare era evidentă În procesiunile zilnice de incinerare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lipsa unor documente specifice, am preferat acum să elimin pentru a păstra adevărul general. Pe de altă parte, a ieșit la iveală și a fost inclusă În această versiune finală a cărții Vorbește, memorie o serie de fapte referitoare la strămoși și la alte personaje. Sper să scriu Într-o bună zi un volum Vorbește, memorie care să surprindă și perioada 1940-1960, petrecută În America; În cazanele și creuzetele mele se mai produce Încă evaporarea anumitor substanțe volatile și topirea unor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poate aniversarea zilei de naștere a mamei, la sfârșitul verii, la țară, când am pus Întrebări și am cântărit răspunsurile primite. Toate acestea sunt așa cum ar trebui să fie conform teoriei recapitulării; Începutul conștiinței reflexive din creierul celui mai Îndepărtat strămoș al nostru a coincis precis cu prima percepție a timpului. Deci când formula proaspătă și fercheșă, recent descoperită, a propriei mele vârste de patru ani a fost confruntată cu formulele părintești, treizeci și trei și douăzeci și șapte, s-a Întâmplat ceva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când Îi vorbeam de cutare sau cutare senzație neobișnuită. „Da, cunosc toate astea“, și, cu o candoare oarecum stranie, discuta despre fenomene precum vederea dublă, ușoare bătăi În lemnul unor mese cu trei picioare, presimțiri, sau senzația de déjà vu. Strămoșii ei direcți avuseseră Înclinații spre sectarism. Se ducea la biserică doar În postul Paștilor și de Paști. Tendințele ei schismatice se manifestau prin antipatia sănătoasă față de ritualul Bisericii Greco-Catolice și a preoților ei. Simțea o atracție profundă pentru latura morală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
antichități rusești, pe care l-am consultat În 1930, Întemeietorul familiei noastre a fost Nabok Murza (floruit 1380), un prinț tătar rusificat, din Muscovy. Propriul meu văr primar, Serghei Sergheevici Nabokov, erudit genealogist, mă informează că În secolul al cincisprezecelea, strămoșii noștri dețineau pământ În cnezatul moscovit. El mă trimite la un document (publicat de Iușkov În Acte din secolele XIII-XVII, Moscova, 1899), ce se referă la un conflict rural pe care l-a avut sub Ivan al III-lea, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de marină În 1817, când a participat Împreună cu viitorii amirali, baronul von Wrangel și contele Litke, sub conducerea căpitanului (ulterior viceamiral) Vasilii Mihailovici Golovnin, la o expediție pentru cartografierea Novaia Zemlia (tocmai acolo!) unde „râul Nabokov“ a fost numit după strămoșul meu. Amintirea conducătorului expediției se păstrează Într-un mare număr de toponimice, unul dintre ele fiind Laguna lui Golovnin, din peninsula Seward, din vestul Alaskăi, unde trăiește fluturele Parnassius phoebus golovinus (care cere neapărat un sic), descris de doctorul Holland
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la Wannsee - pentru a da curs unui entuziast pact de sinucidere Încheiat cu o doamnă bolnavă -, dar cererea lui n-a fost acceptată Întrucât era zi de spălat În casa Stägemann. Numărul și diversitatea contactelor pe care le-au avut strămoșii mei cu lumea literelor sunt Într-adevăr remarcabile. Carl Heinrich Graun, străbunicul lui Ferdinand Korff, străbunicul meu, s-a născut În 1701, la Wahrenbrück, În Saxonia. Tatăl lui, August Graun (n. 1670), preceptor „Königlicher Polnischer und Kufürstlicher Sächsischer Akziseneinnehmer“ - electorul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o operă compusă de Schurmann, capelmaistrul de la Brunswick a fost atât de scârbit de câteva arii, Încât le-a Înlocuit cu altele compuse de el. Acest gest m-a șocat, făcându-mă să mă bucur că am un asemenea strămoș; și totuși prefer doi alți strămoși, tânărul explorator deja menționat și acel mare medic patolog, bunicul matern al mamei, Nikolai Ilarionovici Kozlov (1814-1889), primul președinte al Academiei Ruse Imperiale de Medicină și autorul unor lucrări precum Despre evoluția ideii de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
capelmaistrul de la Brunswick a fost atât de scârbit de câteva arii, Încât le-a Înlocuit cu altele compuse de el. Acest gest m-a șocat, făcându-mă să mă bucur că am un asemenea strămoș; și totuși prefer doi alți strămoși, tânărul explorator deja menționat și acel mare medic patolog, bunicul matern al mamei, Nikolai Ilarionovici Kozlov (1814-1889), primul președinte al Academiei Ruse Imperiale de Medicină și autorul unor lucrări precum Despre evoluția ideii de boală sau Despre comprimarea orificiului jugular
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dificil). Blazonul Rukavișnikovilor este mai modest, dar și mai puțin convențional decât cel al Nabokovilor. Șildul este o versiune stilizată a unui domna (cuptor de cuvă primitivă), fără Îndoială o aluzie la topirea minereurilor din Ural descoperite de aventuroșii mei strămoși. Doresc să remarc că acești Rukavișnikovi - pionieri siberieni, prospectori de aur și ingineri minieri - nu sunt Înrudiți, după cum au presupus din neglijență unii biografi, cu negustorii mai puțin avuți din Moscova purtând același nume. Rukavișnikovii mei aparțineau (din secolul al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-a avut nimeni de profitat În acel amurg al istoriei imperiale. Se plângea tuturor rudelor că forțe obscure Îl ademeniseră pe Înzestratul ei fiu, făcându-l să disprețuiască genul de carieră „strălucită“ În slujba țarului, pe care o Îmbrățișaseră strămoșii lui. I se părea În mod special greu de Înțeles cum de putea tata, despre care știa că apreciază pe deplin toate plăcerile oferite de o mare avere, să-și pericliteze această bucurie devenind liberal și contribuind astfel la izbucnirea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Așa-așa! I-am mai batjocorit noi... De nimic nu se teme Mahomed mai mult ca de batjocură. Ascensiunea acestor despoți nebuni care numai cucerirea lumii visează trebuie și poate fi oprită! Să începem dar cu batjocura. Hai să râdem! Strămoșii noștri daci aveau un obicei tare sănătos: când le era mai rău, în loc să plângă râdeau. Da, râdeau! Și, deodată, parcă li se ușura povara de pe suflet... Avem și noi destule poveri, destule belele, moartea-i pe noi... Deci, să râdem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însul de aiurea de mai sus. Și cu cât se vede această icoană mai limpede , cu cât se înțelege mai desăvârșit și se iubește mai mult, cu atât și viitorul se vestește mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoșului cuminte." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 * "Ștefan al V-lea zis cel Mare... a fost un voievod vrednic de toată lauda și un viteaz apărător al țării sale împotriva tuturor biruitorilor ei, de oriunde ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eram obligat să rămân toată ziua în pat... Stăteai cu mine, nu vroiai să mă lași singur... Țiți, Țiți, ce bine îmi pare că te-am regăsit... De-acum vom fi mereu împreună, nu ne vom mai despărți niciodată!” * „ - Sunt strămoșul tău de la anul o mie, tatăl tatălui tatălui etc. etc. etc. tău. M-ai evocat, bâjbâind, într-o carte, pretinzând că mă vezi printr-o lungă ochire în trecut, făcându-mi de lucru într-o ogradă țărănească. Dar eu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce-i drept, Lenin l-a numit pe autorul Demonilor - „arhiticălosul Dostoievski”). Nimic nu mă obliga să fac caz - fie și în cercurile cele mai intime - de originea mea (îndepărtat) bulgărească. Nimeni nu bănuia nimic. Un sentiment de loialitate față de strămoșii strămutați pe meleaguri sud-basarabene în urmă cu 150-200 de ani, demnitatea de om mi-au interzis însă să mă rușinez de ei. I-am invocat de aceea poate mai des decât s-ar fi cuvenit, poate chiar un pic sfidător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]