5,752 matches
-
Domnului tău, Preaînaltul” (GG). „Înălțimea” este o metaforă universală pentru a sugera superioritatea și inaccesibilitatea. Semnificații de bază: cu superioritate absolută, inaccesibil. 2.1.5.4. al-Muta‘"l: SOI „prea înalt”; ASM „Cel Preaînalt”; GG „Înălțatul”; Marr „Excelsus”; RB „le Sublime”; DM „le Très-Haut”; YA „the Most High”; Arb „the All-Exalted”. Context: ‘!lim al-ghayb wa al-šah"da al-Kabr al-Muta‘"l (13, 9): „El cunoaște tăinuitul și mărturisitul. El este Marele, Înălțatul.” (GG) Unii comentatori înțeleg acest nume în sensul de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
automatism. Nuanțându-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sistema engleză, șinele unui număr nenumărabil de căi ferate, și o sumă absurdă de fabrici, în întrul cărora mii de drugi de fier, milioane de roate cu dinți se sucesc și se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a schițelor ilustrează cum grotescul personajelor lui Caragiale cumulează toate sensurile termenului: cel etimologic, de desen bizar care declanșează râsul prin alura lor comic-extravagantă, cel de ridicol absurd, cel al apariției caricaturale și sensul modern definit prin opoziție cu sublimul, așadar ca simbol al animalității din om, sens impus prin V. Hugo. Caricatura și grotescul ocupă o pondere însemnată în opera comică a lui Caragiale, gustul pentru excesiv rezolvându-se pe terenul comicului prin creionarea deformată a unei lumi pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii. Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798), justifică umorul ca Weltangschauung prin contemplarea infinitului derizoriu al lumii. Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suplinește dificultatea decodării mesajului inexistent în această înșiruire de cuvinte a căror relevanță n-ar reieși decît raportată la o ședință de spiritism. Demagogia și absurdul unor afirmații corecte din punct de vedere gramatical precum: "Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire", ,noi aclamăm munca, travaliul care nu se face de loc în țara noastră", " Numai noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
op. cit., pp. 29-33. 11 Idem, p. 33. 12 Benedetto Croce justifică preferința pentru termenul de "concept pseudoestetic" atribuit comicului în capitolul Estetica simpaticului. Conceptele pseudoestetice și îl plasează alături de alți termeni care nu pot primi o definiție riguroasă, precum tragicul, sublimul, pateticul, mișcătorul, impunătorul, grațiosul etc. care țin de psihologia ca disciplină naturalistă ce-și propune să construiască tipuri și scheme de viață spirituală a omului (Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971, pp. 158-163
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totul pare derizoriu. Natura Își dovedește forța implacabilă. Visez o Pithya În transă ce descifrează, nu Viitorul Îndepărtat, ci doar mersul zilei de mâine! Dar În zadar Încerc să-i descifrez mesajul. Oare Satanicul Merapi ne va Îngădui Înaintarea spre sublimul lăcaș al lui Buddha?! Sosi și dimineața mult așteptată. Cearcănele violacee, ca niște prune uscate, din jurul ochilor, demonstra agitația nopții. Nu știam cum să procedăm Într-o astfel de situație limită, mai cu seamă că era ziua cea mai așteptată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
constituit Pura Lahur Paten Bromo, templu hinduist dedicat lui Shiva, din secolul al XVI-lea. Pelerinii aduc ofrande zeului și se roagă, atât la urcușul spre Înălțimile vulcanului Bromo, cât și la coborâre. Loc de reculegere și meditație, În această sublimă și ucigătoare pustietate!!! Caii ne-au lăsat conștiincioși la jeep-urile noastre, În care ne-am urcat revenind În stațiune. Era ora 9 dimineața, și după atâtea peripeții, am luat cu asalt sala de mese, unde am Înfulecat În grabă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
et banlieues en France, 1815-1870, Paris, Le Seuil. Murard Lion, Zylberman Patrick (1976), Le petit travailleur infatigable. Villes-usines, habitat et intimités au XIXe siècle, Paris, Recherches. Petit-Dutaillis Charles (1970, 1947), Les communes françaises, Paris, Albin Michel. Poulot Denis (1980), "Le sublime" ou le travailleur comme il est en 1870 et ce qu'il peut être, Paris, Maspero. Rancière Danièle (1979), "Le philanthrope et sa familie", Les Révoltes logiques, nr. 8-9, pp. 99-115. Scelle Georges (1924), "Le problème ouvrier", în La politique
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
marilor ansambluri. Vezi Henry Lefebvre, Le Droit à la ville, Paris, Seuil, 1968. 1 M. Perrot, op. cit., 1981, p. 29. 2 Alain Cottereau, "Vie quotidienne et résistance ouvrière à Paris en 1870", Studiu introductiv la cartea lui Denis Poulot, Le sublime, Paris, Maspero, 1980, p. 82. 3 P. Ariès, art. citat, 1978, p. 3. 4 Jules Simon, L'ouvrière, Brionne, Gérard Monfort, 1977 (prima ediție, 1861). 5 Jacques Donzelot, La police des familles, Paris, Éditions de Minuit, 1977, p. 89. 48
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Monfort, 1977 (prima ediție, 1861). 5 Jacques Donzelot, La police des familles, Paris, Éditions de Minuit, 1977, p. 89. 48 Ibid., p. 90. 49 Ibid., p. 42. 50 Pentru o prezentare a acestei practici muncitorești de rezistență: Denis Poulot, "Le sublime" ou le travailleur comme il est en 1870 et ce qu'il peut être (mai ales studiul prealabil al lui Alain Cottereau, care dezvăluie ceea ce textul lui Poulot sugerează), Paris, Maspero, 1980. 51 Putem urma ipoteza lui Alain Cottereau, potrivit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acest sens, el vorbește de asemeni ( în partea a doua a scrisorilor lui Gabriel) despre "nenorocirea asimilată" ca fiind deosebită de o nenorocire pur și simplu depășită. Celălalt grup al exemplelor date de Sibbern cuprinde sentimente precum melancolia, respectul, sentimentul sublimului. Este în afară de orice îndoială că acestea pot avea caracter de contopire. Tot dintre ele fac parte, după cum se va vedea mai tîrziu, multe forme ale humorului. 7. Organizarea sentimentelor Cealaltă formă de legătură între sentimente apare cînd o serie de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se determină reciproc. Ignoranța este mama desfătării în paradisul animal și cel ce-și înmulțește cunoștințele își amplifică durerea. Sufletul eroic simte însă plăcere chiar și în durere, fiindcă aceasta este un semn că tindem spre un obiect infinit și sublim, care trebuie și poate să fie un scop pentru o strădanie mereu reînnoită. Sufletul eroic preferă să cadă în luptă, ori măcar să-și simtă deficiența și imperfecțiunea în fața unui mare țel, decît să cîștige perfecțiunea, propunîndu-și unul inferior. Comparația cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care nu e condiționat doar de poziția sa fațăde alte sentimente, ci este determinat, în ființa sa cea mai intimă, prin faptul că trăirea care îl provoacă constă într-un contrast. În sentimentul ridicolului, contrastul acesta este descendent; în sentimentul sublimului, el este ascendent. În rîs, ne simțim mari față de ce este mic; în sublim, ne simțim mici față de ce este mare. Contrastul care joacă aici un rol nu are nevoie să fie unul între două stări de conștiință formate în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ființa sa cea mai intimă, prin faptul că trăirea care îl provoacă constă într-un contrast. În sentimentul ridicolului, contrastul acesta este descendent; în sentimentul sublimului, el este ascendent. În rîs, ne simțim mari față de ce este mic; în sublim, ne simțim mici față de ce este mare. Contrastul care joacă aici un rol nu are nevoie să fie unul între două stări de conștiință formate în mod hotărît. În una și aceeași trăire poate fi conținut un contrast care se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
forme ale experienței de viață și ale reflecției, el presupune un purgatoriu în care contradicțiile vieții și asprele bătălii ale existenței și-au exercitat înrîurirea asupra miezului celui mai intim al vieții sufletești. Ceea ce este mare și ceea ce e mic, sublimul și josnicul, tot ce-i luminos și ce-i întunecat toate și-au lăsat urmele și gîndirea a chibzuit asupra legilor generale ale vieții. Fie că baza humorului este acea superioritate ce exclude orice fel de dispreț, fie că e
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că humorul ar putea fi recunoscut ca o dispoziție vitală, sintetică. În viziunea sa, humorul poate fi doar un anumit gen de dispoziție comică și anume unul ce-și are pericolul său, întrucît acționează ușor dizolvant față de tot ce este sublim (Geschichte der Asthetik in Deutschland, p. 389). Și cu toate că Kierkegaard prezintă marele humor cu simpatie și înțelegere, acesta nu reprezintă totuși pentru dînsul un punct de vedere foarte înalt; el rezervă acest punct modului religios de concepere a vieții. Avem
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-o singură curgere și pretutindeni, întocmai ca în lumea obișnuită, contrariile trec unul într-altul. Nu există nimic ridicol și comic în humor care să nu aibă un element de demnitate sau nu poată trezi melancolia. Nimic nu este sublim și tragic în lumea aceasta de jos a vieții pîmîntești trecătoare, care, în alcătuirea sa, să nu poată decădea în insignifiant sau în ridicol" (Erwin, Berlin, 1907, p. 354). Numai în nostalgie, gîndul la tot ce e suprem poate trona
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și tragic în lumea aceasta de jos a vieții pîmîntești trecătoare, care, în alcătuirea sa, să nu poată decădea în insignifiant sau în ridicol" (Erwin, Berlin, 1907, p. 354). Numai în nostalgie, gîndul la tot ce e suprem poate trona sublim deasupra zădărniciei; humoristul însă e dator să considere această nostalgie ca fiind cu mult mai valoroasă decît forma mărginită în care fantezia poate configura ceea ce este mai înalt (Erwin, p. 358)x. În lucrarea sa despre conceptul de ironie, Kierkegaard
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
așa cum îl presupune Goethe, se situează noțiunea de humor la Solger și la Kierkegaard, ca o concepție despre viață sau o dispoziție vitală, dezvoltată pe baza seriozității și pe fundalul înțelegerii, o concepție ce nu permite să i se răpească sublimul, pentru că se află în legătură cu ceea ce este josnic și mărunt ci este capabilă să îmbine surîsul, în fața acestora din urmă, cu entuziasmul celui dintîi. Kierkegaard și-a exprimat foarte clar concepția, atribuind humorului un loc în seria de "stadii",după cel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este motivat de această întrebare. În activitatea științifică și, deopotrivă, în cea artistică, intră în funcție numai o parte a personalității. În ce fel se comportă însă gîndirea și fantezia față de bucurie și durere, față de entuziasm și mînie, față de sentimentul sublimului sau al descurajării, provocate de propriul destin ori de experiențele pe care le facem în privința intereselor ce ne fac viața demnă de trăit? Se cere, în acest caz, o sinteză cuprinzătoare, una a personalității însăși, în care trebuie să-și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]