6,105 matches
-
a precizat Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou. Banii vi-i transfer imediat. A, și Încă ceva... Da, am spus. — Cred că putem să ne tutuim. Același lucru Îl credeam și eu. Afară ploua ușor și sufla un vânticel rece. Eram la doar câteva străzi distanță de casă. Idioții probabil că bătuseră de două-trei ori orașul În lung și-n lat, pentru a mă deruta, neștiind că dormeam dus. Vizavi era barul lui Vasea. Așadar, o nouă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cărți pentru bibliotecă, capitol pe care Fărocoastă îl menționa pe listă mai în coadă. La vremea potrivită, în școală Costică s-a dat drept „clasa muncitoare”. Deveni astfel secretar O.B., așa că, în fața sa, nici chiar directoarea nu îndrăznea să sufle. În calitate de secretar, își trimitea lui însuși denunțuri anonime care, invariabil, începeau cu propoziția: „Partid, privește la cetățeanul...” Depunîndu-le în biroul organizației comunale, căpătase bun renume. Prin el, celula de partid a școlii deveni una din cele menționate des în dările
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
partea pozitivă, a a’ut și partea negativă, dar o problemă vreau eu, to’arăși, să ridic: de ce întîrzie to’arășu’ Molotac totdeauna la ședință?! Cu proxima ocazie, Molotac întorcea moneda lui Janoro. Pe la miezul nopții cînd toată lumea picotea, unii suflînd greu cu capul între umeri, alții, ținîndu-și ochii strînși, scăpînd și cîte un sforăit, primarul îl înscria din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să-l fi picat cu ceară, nu sufla o vorbă despre asta. Curiozitatea sau furia nevestelor erau potolite cu înjurături. Îndărătnicii se lămureau după ce erau aduși la școală. Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub protecția echipelor locale, ceilalți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-vă pe munte, aduceți lemne și zidiți Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, și voi fi proslăvit, zice Domnul." 9. "Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oștirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărîmată, pe cînd fiecare din voi aleargă pentru casa lui. 10. De aceea, cerurile nu v-au dat rouă, și pămîntul nu și-a dat roadele. 11. Am chemat seceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
comită infracțiuni. Când muzicienii fac o pauză, el se îndreaptă agale spre saxofon și apasă de câteva ori pe clape, cu o digitație pe care o consideră corectă. Dar poate că nu s‑ar auzi nici un sunet dacă ar și sufla. E de‑ajuns însă că toți cei care‑l văd cred că știe să cânte la saxofon. Când se întorc muzicienii, lasă repede saxofonul din mână, ca să nu ia una peste bot pe motiv că deteriorează instrumentele muzicale. Apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
părinții partenerului ei de dans, care o cunosc și se interesează de viitorul ei. Le e dat să audă același lucru despre Lausanne. Li se pare o idee bună și laudă posibilitățile de acolo în materie de sport. Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde se află firișoare blonde de păr. Ar vrea să spună câte ceva despre propriul ei caracter. A trecut deja multă vreme de când n‑a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care te tot holbezi. I-e cald și fetei, uită-te cum i-a transpirat fundul! Într-adevăr, un triunghi umed Înnegrește griul pantalonilor. Când oprim, văd același triunghi și pe tricoul roz. Cristina scutură cu două degete gulerul, Își suflă În sân. Poartă sutien, oare cum or fi sânii ei? Încerc să-mi Închipui carne, culori, sfârcuri roz, poate cafenii. Carne strivită În iarbă, urme vegetale după, imprimeuri cu plante autohtone. Fese cu frunze, mărar cu chimen sălbatic. Bleah! Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Da, numai să mă încălzesc. Serios. Veritabil, nu-mi face rău. N-ai grijă. Nu mai suna. Te rog. Te rog, lasă-mă așa, nu... Anie. Lasă-mă, te rog. Nu, nu mult... sigur. O ruga șoptit, ca un copil, suflând în pâlnie. Nu se aștepta, probabil, la asemenea verificare sau împotrivire sau pedeapsă. O tânguire și o mincinoasă rugăminte, mai curând, la ambele capete ale firului. Poate receptorul nici nu fusese așezat pe furcă ? Nu se auzise nimic, glasul amuțise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
colegele cuvioase, grupul strâns, ca în fiecare dimineață, în jurul doamnei Ortansa Mitulescu. Ortansa ascultă, atentă, un Buddha osos, aplatizat, cu umerii largi și fundul lat, figura lată, de carton. Ochii și urechile colectivului ! Mereu la pândă, înregistrând, corelând, fără a sufla vreun cuvânt despre ceea ce știe. „Discreție perfectă ! Strânge, ca un burete, cancanurile, mută, neclintită, ca un seif elvețian, care se deschide doar cu o formulă magică.“ Doamna Marcu Sidonia : are un fiu, în clasa a patra. Elev bun, băiat frumușel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Te ascultă cu sfințenie, ehe, prin câte n-a trecut fiecare, câte nu știe, îți răspunde numai când trebuie și la chestiune. Înțelege ce înseamnă să porți o inimioară împovărată : te sufoci pur și simplu, abia de mai poți să sufli !... Părinții... știi ce vreau să spun... alte vremuri. Societate nedreaptă, dar liberă. Relativ liberă. S-au împotrivit, au luptat. Noi doar tânjim după aer, tânjim, suferim, suportăm. Ortansa îl privește, atentă, atentă. Oaspetele vorbește de câteva minute : — Există interdicții unanim
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră prin apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind stăruitor decolteul generos al vilegiaturistei, rumenele picioare goale pe talpa subțire de gumă, părul întinerit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-a mai avut putere să sufle. Zisese Moru că Încă din ziua nașterii mele Își dăduse seama că pe mine mă aștepta. Era de neînțeles cum de se potriviseră lucrurile astfel, dar nu Încăpea Îndoială că mumă-sa venise să-l nască pe pământul nostru, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se gândi el și zâmbi dintr-o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu atenție, privindu-mă când dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum dădea gemetele acelea, căznindu-se să nu urle. Erau din ce În ce mai grăbite și, la un moment dat, Enkim se apropie În fugă de baltă. Cufundă o blană În apă și alergă Înapoi la femeie. Pe urmă, vântul a prins să sufle mai tare și, În scurt timp am simțit miros de fum: prietenul meu făcuse focul. M-am ridicat și m-am Învârtit Încoace și Încolo, Încercând să găsesc un adăpost pentru Runa și pentru prunc, dar de jur Împrejur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza firelor mărunte de nisip care ne intrau În nas și În gură. Ne-am strâns toți trei În jurul micuțului care nu mai scotea nici un sunet. Nici măcar nu plângea, bietul de el. Când și când, În clipele scurte În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea iute, precum peștele scos din apă. Frumoasa noastră Runa era la fel de umflată - iar acolo unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toată călătoria asta, of, of. - Potolește-te, Îmi strecură Logon, privind rușinat Într-o parte și În alta. Noi te-am urmat pentru că ești toiagul Tatălui. I-am privit. Înlemniți, se uitau la mine cu ochii holbați, neîndrăznind nici să sufle. Nici măcar dinții nu și-i mai arătau. - Ia trimite la mine un vânător din ăsta mai cu minte, măi Logon, măi. Dacă sunt scoborâtor din Tatăl, o să-mi dea el vreun gând bun, dar până atunci, vreau să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și au cântat, iar vânătorii noștri s-au bucurat și ei din plin. Cel mai mult mi-au plăcut niște băieți care nu cântau din gură: făceau sunete și triluri ca de pasăre, suflând În niște oase goale pe dinăuntru! Ohoo, și cu cât foc știau să cânte la oasele alea, de ne-au ridicat pe toți În picioare, făcându-ne să tropăim mai abitir decât o cireadă de bivoli loviți de streche! Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Of, of, l-am chemat și pe Dupna la chef alături de noi, dar el a venit doar pentru că l-a Împins maică-sa de la spate. - Am venit pentru copii, nu pentru un mincinos ca tine, a ținut el să-mi sufle de cum m-a văzut. Apoi, s-a dus printre tovarășii lui și au Început iarăși să dea din gură cu vorbe de neînțeles. Când și când, le prindeam frânturi de gând - sporovăiau despre verzi și uscate, de parcă nu le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu lună plină, pe când vegheam asupra lui Gau, am avut norocul să vedem În depărtare cum una dintre iscoadele lui Scept se Întorcea dintr-un loc În care niciunul dintre ai noștri nu ajunsese. Curgeau apele de pe el și abia sufla, semn că alergase o grămadă. Scept l-a trezit pe Gau și au stat de vorbă. Numai noi știm ce spaimă am tras ca să ne strecurăm lângă ei și să tragem cu urechea la ce spunea iscoada. Zicea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se lăsă păgubaș și se apucă să mă scotocească din priviri. - Ce vrei? - Curând o să dăm lupta de sânge. - Trebuia să vină și asta. Nu se mai putu abține și mă sorbi din ochi. Of, of. Prăpăditul ăsta abia mai sufla și nu mai avea nici o putere. Nici măcar asupra lui, darămite asupra mea. Iar eu aveam putere prea multă. Mi-a fost cumplit de greu să i-o spun, dar n-aveam Încotro: - Logon... Tu și Dupna... O să vă punem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mă, măi Zarge, că uite, stăpânul Vorbei se uită În gura unei babe ca mine... Nu mai știe nimeni de unde ai plecat, mutule, Îmi șopti ea deodată. Unul n-a mai rămas care să știe de tine pe-aici! Îmi suflă ea, rotindu-și privirile peste cei din neamul meu. - Mamă! - Când mă gândesc cât de tânără aș fi putut să rămân, of, of. Zicând asta, se răsuci pe călcâie și, trăgând un vânt, o porni șontâc-șontâc spre peștera iernii. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]