6,881 matches
-
oxidat de pe ea. M-am șters de sîngele care mi se Închega pe obraji, mînjindu-mi mînecile cămășii. — Crawford...? Am deschis ușa de plasă și am intrat pe teren chiar În timp ce mașina de tenis trăgea ultima minge Înainte de-a rămîne tăcută și nemișcată. Un ultim serviciu nereturnat, mingea lovi terenul rîcÎit În apropiere de trupul unui bărbat În cămașă albă și pantaloni scurți, Întins pe linia de fund. Cu racheta În mînă, odihnea cu fața În sus Într-un lac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în fața ochilor, printr-un simplu desen, marea zbătându-se vie?) De câte ori te întreb ceva, te uiți la mine cu ochii tăi cenușii, de un cenușiu neverosimil, ca și cum ai fi gata să mi răspunzi, dar nu poți. Stai și mă asculți tăcut. Atent, grav, dar tăcut. Hm... Toți tac în preajma mea, iar în foarte rarele dăți când am încercat să exprim vreunul din gândurile care mi se rostogolesc neîncetat și de-a valma prin minte, am simțit pe loc că devin circumspecți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simplu desen, marea zbătându-se vie?) De câte ori te întreb ceva, te uiți la mine cu ochii tăi cenușii, de un cenușiu neverosimil, ca și cum ai fi gata să mi răspunzi, dar nu poți. Stai și mă asculți tăcut. Atent, grav, dar tăcut. Hm... Toți tac în preajma mea, iar în foarte rarele dăți când am încercat să exprim vreunul din gândurile care mi se rostogolesc neîncetat și de-a valma prin minte, am simțit pe loc că devin circumspecți, ba chiar opaci și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văzut nimeni. Sunt mereu însoțită doar de singurătate. Sin gurătatea e, după cum ți-am mai spus, Edo, o meduză uria șă și străvezie care plutește pe lângă mine, atingându-mă din când în când, să mi aducă aminte că mă însoțește, tăcută... Au mai venit, acum vreo oră, de la o altă petrecere, doi băieți, evident frați, fără partenere, dar nu mi-au plăcut de nici un fel, deși unul din ei, tocmai ăla care-mi părea cel mai nesuferit, a încercat pentru o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
textului meu și că va desprinde din el miezul subiectului și îmi va arăta o cale de urmat, îmi va dezvălui o taină ascunsă și mare. Taina lui Edo. Drumul ascuns al lui Edo. Dar el continuă să mă privească tăcut, cu ochi întunecați. — Și chestia aia cu zgomotul norilor de unde-ai mai scos-o? Cine-a mai pomenit bazaconia asta, că poți auzi cum plutesc norii pe cer? Ce, norii-s avioane? se burzuluiește într-un târziu, mârâitor. Cine-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie și el de fereastră. Privește un timp pe geam, nemișcat. Și eu și Bobo îi contemplăm tăcuți silueta subțire, în jeanși negri și pulover negru. Mereu îl văd îmbră cat în negru, îmi dau eu seama, cu mirare, în timp ce un semn de întrebare plutește în aer nedumerit și se năruie atunci când Eduard se întoarce de la fereastră și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
M-a bătut pe umăr și mi-a spus că a trecut ce-a fost mai greu. Apoi s-a scuzat că trebuie să plece și a ieșit pe ușă exact când a venit Bobo în hol. Ne-am îmbrățișat tăcuți și m-a privit cu tristețe prin pleoapele lui pe jumătate căzute. — Nu mă mai țin picioarele, Bobo! Trebuie să mă așez unde va, altfel pic!, i-am spus, sprijinindu-mă de brațul lui. M-a măsurat din ochi și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să fac: să arunc jurnalul la coș, pur și simplu, așa cum am aruncat casetele? Să-i rup foile, una câte una? Să-i dau foc și să-l văd mistuindu-se în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
accidentul nu a fost decât o nouă provocare pentru el și o nouă dovadă că este invincibil și etern. Anda stătea în picioare lângă pat, având grijă să nu fie atinsă de nimeni și de nimic. îl ascultase neașteptat de tăcută și de pa sivă, neintervenind cu întrebări sau comentarii. Apoi îi comu nicase laconic că se grăbește, trebuia să plece la o întâlnire. îi urase însănătoșire grabnică, îi spusese că va dori să-l revadă când va redeveni vertical și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să merg de 1 Mai la el, insistase ea, cu o privire îndepărtată. S-au schimbat multe lucruri în viața mea, dar cu atât mai mult vreau să-l văd. Să mă țin de cuvânt. Să ne lămurim... Bobo încuviințase tăcut și o întrebase ce anume se schimbase în viața ei. Am o problemă de dislocare, îi destăinuise Clara. O vei avea și tu când vei împlini 18 ani, ca mine. Dar nu vreau să-ți stric surpriza! Important e că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așa cum își propusese, imediat după ce îi citise jurnalul. Clara era singură acasă. Nimic din jur nu părea să indice vreo pregătire de plecare a celor care locuiau în apartamentul pe care Bobo îl vedea pentru prima oară. Clara îl primise tăcută, cu un surâs ciudat pe față. — Tocmai am închis ușa după mama, îi spusese ea, vorbind parcă de una singură. Mi-a făcut cea mai tembelă propunere cu putință: să mă duc la mare de 1 Mai cu ea și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
L-am rupt în bucăți și l-am aruncat pe geam. Credeam că-i desenat de Eduard. Mi-l închipuiam un adevărat personaj de roman... A trecut... Clara deschise ușa de la sufragerie și se îndreptă spre ieșire. Bobo o urmă tăcut, aproape târșâindu-și picioarele, pe care le simțea mai grele ca nicicând. înainte de a ieși pe ușă, Clara se întoarse spre el și adăugă: — Spune-i... Spune-i că mi-aș fi dorit un semn cât de mic de la el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
departe. — Asta-i culmea, mormăi Eduard cu ochii închiși. Doar după tine intrasem! Nu erai tu în apă? Nu înotai tu departe de țărm? Nu ai dispărut tu în valuri? Se întoarse pe spate și deschise ochii. Fata îl privea tăcută, dârdâind. Era și ea încă udă. Eduard ridică șalul căzut pe nisip să i-l dea, însă era umed. Fata îl luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la hotel, unde tră sese și Bobo. Bobo nu voise să stea în casa bunicilor și nici nu avea de gând s-o vadă pe doamna Scarlat. Nici ea nu-și expri mase dorința de a l vedea. Eduard asistase tăcut și placid la această nouă renegare de ambele părți. Ce-l interesa pe el, în fond, ce sentimente nutreau Bobo și doamna Scarlat unul față de celălalt? Petrecu toată ziua la hotel, cu gașca, jucând table și cărți, ronțăind alune și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
una din ele cu un articol amplu despre femeile măritate care se trezesc curtate de alți bărbați și despre cum ar trebui să reacționeze. Și în minte îi apăruse dintr odată chipul domnului Neacșu, care în ultima vreme o curta tăcut și asiduu, doar din priviri... Acum însă trebuia să acționeze. Va chema menajera să vină și să curețe mizeria, iar ea, cu toate că își propusese să nu iasă azi din casă, va ieși. Va ieși, n-are încotro, va da o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în ziua aceea, și doamna Ionescu îl asculta cu un oarecare interes, punându-i când și când întrebări suplimentare. Apoi îi povestea și ea, pe scurt, cum își pe trecuse ziua. Nu vorbea prea mult. în general era o persoană tăcută. îi era profund recunoscătoare lui Ion pentru că o susținuse să se retragă din învățământ și să stea liniștită acasă. Să aibă grijă de gospodărie, de propria ei persoană și de el. Se descurcau cu banii câștigați de el. Propunerea lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai bine să mă gândesc la programul meu de azi. Trase adânc aer în piept și-și aprinse o țigară mentolată. Fumă tăcută, așteptând să se încălzească bine cafeaua, să facă mici bulbuci vestitori de înfierbântare. Apoi și-o turnă cu grijă în ceașca de porțelan din noul set pe care și-l cumpărase de la supermarket. Un set foarte fin, cu toartă aurie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi fuseseră trezite din lunga lor letargie - , îi trezea ceva care se aduna clocotitor în ea și urca spre coșul pieptului, ca o lavă tăcută și din ce în ce mai consistentă. Domnul Neacșu o aștepta în bucătărie, cu ușa larg deschisă, și Clara răsuflă ușurată când văzu că totul era repus în ordine, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic mai devreme. Dar, deși se simțea privită insistent
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
paloarea feței. — Văd că nu vă simțiți bine, conchise el, ștergându-și zâmbetul de pe buze și devenind sobru, așa că vă las să vă odihniți. Vă aștept mâine, să nu uitați! Clara încuviință absentă și îl conduse la ușă, dreaptă și tăcută, așteptând încremenită sosirea liftului și privind cu o ciudată satisfacție dispariția domnului Neacșu în micul sicriu ver tical și plumburiu care se năpusti prăvălitor în jos. Apoi reveni în casă și se îndreptă hotărâtă spre telefon. Formă numărul Georgianei fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
altă parte, continuându-și ritmul statornicit de atâta timp. Se ducea la hotelul din apropiere și înota în piscina lasciv-rotundă până când bazinul se umplea de rotocoalele schițate de corpul ei în apa azurie cu iz de clor, într-o învolburare tăcută, și până când simțea că se desprinde de ea tot ce o apăsa. înainte de a ieși din hotel mai hoinărea pe hol, contemplând expoziția de tablouri care încă nu se închisese și trăgând cu coa da ochiului spre acel portret, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trecutul la coș și îl alungase pe Edo cu totul din minte. Și peste toate inutilele resturi de recuzită trăsese o cortină groasă care nu mai permitea să se strecoare nici măcar o așchie de emoție spre ea. Dar ce trombă tăcută și invizibilă se iscase în ea după douăzeci de ani, într-o oarecare zi de iarnă, ce vârtej aspirase fărâmele desenului azvârlite pe geam, încleindu-le la loc și trântindu-i-le drept în față, biciuitor! Acum nu mai avea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hotărâți înspre el. — Bine te-am găsit, Bobo! rosti ea, scoțându-și ochelarii de pe nas. Mă bucur să te văd! Bărbatul cu înfățișare de monah ridică spre ea niște ochi ce nușii, cu pleoapele pe jumătate căzute, și o privi tăcut. — Bine-ai venit, Clara! îi răspunse el într-un târziu, cu gla sul lui plăcut, neschimbat. Te aș-tep-tam! Privirea lui cenușie, atât de asemănătoare cu a fratelui său încât pentru o clipă Clara avu senzația că se uită în ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
avut multe expoziții, ai călătorit prin străinătate... Cred că sunt toți mândri de tine, mai ales fratele tău, care ne scrutează atent din tabloul ăsta... îl scormonea pe Bobo cu o privire intensă în timp ce el con tinua să o contemple tăcut. într-un târziu, Bobo își lăsă ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gata să cadă. — Iartă-mă că m-am ambba-lat, rosti Bobo îmbunat. Hai să mergem la cafeneaua din ccolț și să sstăm acolo de vorbă liniștiți despre dislocare... îmi dai voie să-ți ofer o ccafea? Clara încuviință din cap, tăcută, urmărind fără vlagă gesturile calme ale lui Bobo, care se pregătea să încuie galeria. — Nu mai e nimeni aici? îl întrebă ea. Asta-i galeria ta? — Nu e numai galerie, îi răspunse el cu glas scăzut când ieșiră, luând-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a sistemului lor de autoconservare i-a permis omului, În ciuda temerilor sale ancestrale cu privire la ceea ce ei ar putea ascunde, În termeni de alte creaturi sau de supranatural, să-i ierte În privința unui aspect, și anume să vadă În adâncurile lor tăcute și ceva protector, matern, chiar asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei, copacii au oferit sălaș și refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]