6,861 matches
-
a pus în fața faptului împlinit și ne-am trezit cu biletele de avion în mână. Așa am ajuns tustrei în India! Dar nu aceste amănunte sunt esențiale în narațiunea ce doresc să o dezvolt în continuare. În momentul plecării spre... tărâmurile viselor și speranțelor noastre cele mai... subtile, rezultatele analizelor Anei, cu tot tratamentul de chimioterapie executat cu conștiinciozitate, erau dintre cele mai proaste. Speranțele de viață acordate de cei mai mari specialiști în domeniu erau... pe măsură! Dar Ana, cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
căldură despre teologul, filosoful și poetul iranian Rumi și ne-a sfătuit să-l citim. Exceptând interesul și bucuria discuțiilor spirituale și filosofice purtate în trei în lunga vacanță moscovită, nu ne-a fost deloc comodă șederea până la evadarea spre tărâmul țintă. Dar... ce făcea partea feminină a grupului în acest timp? Păi, șase fete în trei camere călduroase și cu duș la dispoziție, cu două sacoșe mari și grele (doar eu le cărasem) cu de-ale gurii, vesele și fără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cele patru laturi ale clădirii, reprezintă imaginea cea mai pregnantă din memorie, dar îmi dau seama că și sala de meditație colectivă este un punct puternic vibratoriu al conștiinței mele... asemenea camerei în care am locuit și am muncit pe tărâmuri purificatoare... sau sala de tratament... Oare să fie vreun loc neglijat de simțurile mele flămânde? Starea de bine ce m-a invadat nu cred că ar permite așa ceva. Chiar dacă povestirea se întinde și ar risca să devină obositoare, simt că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și cu un subtil foarte puternic (așa îl consideram eu): se observa imediat că era un obișnuit al vieții de ashram, lucra mult și cu conștiinciozitate la purificări. Seara, când toți ne căutam odihna fizică după o zi activă pe tărâmurile vibratorii, el obișnuia să-și prelungească starea de meditație ascultând muzică sahaj la căștile atașate unui CD-Player portabil. În acest timp, ronțăia niște stafide mari și aurii dintr-o pungă ce mie îmi părea uriașă. - They are very good, my
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Marian și unde, în fiecare an, miile de săteni de pretutindeni se întâlnesc în jurul Sfântului. Fiind cea dintâi revistă de folclor din Bucovina - și ținând apoi seama de hărnicia și priceperea dlui Leca Morariu sunt de mare preț pe acest tărâm urăm FătFrumosului bucovinean viață lungă și rodnică...” (Din revista Tudor Pamfile nr.14/1926) * Filatelia, revistă și club internațional de schimb și de corespondență; redacția și administrația, director proprietar și redactor responsabil dr. Anton Iosefovici, Cernăuți (România), strada Eminescu nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înflorire fiind una anterioară, sub directivele profesorului I. Vișan, strădaniile actuale fiind acelea nu să întreacă, dar să ajungă la nivelul de altădată... Societatea literară și redacția revistei dădeau tuturor elevilor putința de a se manifesta în scris, public, pe tărâm literar și științific. Revista apărea lunar și servea profesorilor și elevilor, dar și colaboratorilor din afara localității. Se publicau proză și versuri, cronică literară, recenzii la reviste și ziare, se difuzau informații redacționale și ale conducerii societății, funcționa o poștă a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
remarca traducătorul Doctorului Jivago, Emil Iordache, în prefața volumului: "Sub presiunea puterii totalitare, secolul vorbește la fel, prin mai multe voci. Creangă (eroul din Luntrea lui Caron) și Jivago sînt în cartea sorții scriși pe-același rînd și, pe un tărîm închipuit al personajelor, ar avea ce să-și spună, nu ar fi doi străini". Blaga îl atenționează pe prietenul-turnător: "Singura lui ambiție este opera lui. Ambiții politice nici în trecut n-a avut, astăzi are și mai puțin". Curtat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
discreția, lipsa de trufie, cu un cuvînt, măsura". Virgil Ierunca este și un admirabil portretist al celor care nu mai sînt și nu numai; de altfel, un capitol din Subiect și predicat poartă numele: Prieteni care au fost. Exilul, un tărîm de inițiere și de probă, a avut România ca o obsesie cronică, nu numai pentru Mircea Eliade, ci și pentru Virgil Ierunca. "A fi obsedat de România în exil însemna pentru Virgil Ierunca o probă de sănătate morală și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pentru a fi cît mai aproape de ce a reprezentat și reprezintă Virgil Ierunca pentru cultura noastră, vom apela la cuvintele sale cînd vorbește despre Basil Munteanu, cu micile modificări necesare: "Pentru puțini exilul a însemnat, ca pentru Virgil Ierunca, un tărîm de suferință în demnitate, un cadru de reconstruire ideală a României pierdute în noaptea totalitară. Omul acesta... rămîne un Român integral, unul dintre acei intelectuali autentici care nu s-au lepădat de România, rușinîndu-se de ea ca de o rudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
astăzi, aceștia fiind contemporani cu evenimentele, autoarea crede îndreptățit că doar ei pot "să descifreze procesele-verbale de anchetă și să vadă îndărătul cuvintelor pumnul, cizma, porunca, schingiuirea fizică și psihică, nopțile nedormite, lanțul ce-l trage pe anchetat spre acel tărîm unde Minciuna domnește fără tăgadă". E limpede că un istoric, peste patruzeci de ani, cu greu ar mai putea descifra subtextele prezente pe fiecare filă din dosare. Nici cei care prin legea de funcționare a CNSAS, promulgată în anul 2000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
relua studiile și va lucra ca profesor de liceu pînă la pensie, fiindu-i închisă cariera universitară din cauza dosarului de fost deținut politic. Din aceeași cauză, nici cărțile nu-i vor fi publicate. Primul volum îi apare abia în 1993, Tărîmul Gheenei, cu o prefață de Paul Goma. Deținut la Pitești, prozatorul Costin Merișca va fi un mărturisitor, unul lucid, lipsit de patimă, cu o detașare pe care doar cel trecut prin iadul suferinței și-o poate permite. Între primele cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-și mărturisească crimele. De-a lungul experienței de la Pitești, categoria martorului inocent a fost pur și simplu suprimată". Între cei, nu foarte mulți, care au rupt acest văl al tăcerii s-a aflat și Costin Merișca. Prima sa carte, Tărîmul Gheenei, a fost un "roman" memorialistic de sertar, cum va remarca Paul Goma: "Primul "piteștean" care și-a scris Patimile în România, înainte de a primi (în decembrie '89) autorizație de la polițiune (un adevărat text-de-sertar; sau... pașaport-pentru-eșafod) este Costin Merișca". (În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Gaal Gabor, Marcel Breslașu, G. Macovescu, Ion Pas, Geo Bogza, G. Ivașcu, E. Jebeleanu, la care cere îngăduința, modest, a se nominaliza și pe el, au început numaidecît să activeze intens pe linie democratică pentru literatură. În concluzie: "Important pe tărîm literar a fost faptul că partidul a pus în fața scriitorilor imediat după eliberare, cu claritate, problema combaterii antirealismului în artă de pe poziția realismului și i-a îndemnat chiar de la început să stăruie în însușirea realismului socialist, îndeosebi prin studierea literaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Botezul e o descoperire. Botezul din celula 18 îi va deschide una după alta pușcăriașului, izraelitului în care nu este vicleșug, nesfîrșitul șir al porților în care strălucitoare se arată, în marea lor splendoare, fericirile. Va cunoaște noi și nebănuite tărîmuri ale fericirii, va călca pe încă alte și necunoscute și înalte trepte ale bucuriei. * La 48 de ani Nicolae Steinhardt a primit în pușcărie Sfînta taină a Botezului, renunțînd la Legea Vechiului Testament, spre a se împărtăși în Legămîntul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în stare să ne asumăm (în cunoștință de cauză) trecutul; să percepem, corect, cinstit, prezentul nu vom avea dreptul la viitor" ne avertizează Paul Goma, în paginile ce însoțesc cartea lui Costin Merișca (trecut prin infernul reeducator de la penitenciarul Pitești), Tărîmul Gheenei. Și autorul Gherlei continuă: "Deci, la statutul de popor și nu de populație cum sîntem, oricît de sfîșietoare ne-ar fi constatarea. Un adevărat popor se recunoaște înainte de toate prin memorie: cei care-l alcătuiesc au ținere-de-minte cu toții: cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
analiza mea, reductoare) la memorie; cine are ținere-de-minte (și o consemnează, o transmite) este... om; cine trăiește doar într-un prezent perpetuu este... ce este, dar nu om. Fiindcă numai omul realizează că timpul este trinar. Omul da; Românul ba" (Tărîmul Gheenei a apărut în 1993). Și, peste o pagină, Paul Goma subliniază un adevăr care, la scară națională, se încearcă a fi obscurizat, denaturat, desconsiderat, marginalizat pînă la uitare de către cei interesați, mai exact foștii călăi și cei care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să afle de la ei anchetatorii -, iar justiția le-a făcut dreptate: un tribunal militar a condamnat cîteva zeci de țărani la pedepse între 15 și 25 de ani de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dea o interpretare, chiar dacă ar fi doar una a timpului, a acelui l’air du temps, a acelui drept pe care Îl are fiecare epocă de a da propriile răspunsuri la marile Întrebări, o vom face noi, romancierii, intrușii pe tărâmul lor, al filosofilor. Nu, În ce mă privește, eu nu mi-am schimbat ritmul sau modul de viață odată cu sosirea acestei „mari Doamne”, venerabile, oricum, pe care o numim senectute. De altfel, o știm cu toții, nu există un ceas anume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar o negație a limbii și graiului, atât de slăvite, devenite deodată superflue. Dansul dionisiac poate Însemna, Însă, și ieșirea În „alt regn”, o formă a unei visate mântuiri, În zonele geniale ale poeticului și ale muzicii, o ridicare de pe tărâmul gravitațional și penibil, un „pas pe lună”, de fapt! Deodată, nu Gândul ne face ușori și Înțelepți, „supraumani”, ci trupul, aflat Într-o beatitudine neînfrânată și care, prin mișcările sale, aceleași și mereu altele, ne leagă, deodată și miraculos, precum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ți-o lua la cioc, un loc unde ți se permitea să te tăvălești trei zile la rând în stupefiante cu un topmodel în vogă, într-un hotel de patru stele. Era un colț de lume ce devenea rapid un tărâm fără frontiere. Demențial la amiază. Unde nu vorbeam vreme de cinci luni cu nici una din rudele apropiate. ::::::::::: Cele două evenimente majore din următorul capitol al vieții mele au fost publicarea grăbită a celui de-al doilea roman, Regulile atracției, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
supurau pe albul unui ecran imaculat - în acel loc din mine care era viu și tactil. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că în acea a treia zi din noiembrie ajunsesem în situația în care credeam că cele două tărâmuri se contopeau și nu mai aveam cum să fac diferența dintre ele. Sau cel puțin asta mi-am spus. Pentru că știam că nu-i așa. Știam ce se întâmplase în noaptea aceea. Noaptea aceea era o realitate. Dar ca să pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acel altceva nu vrea) (Visezi o carte și uneori visul devine realitate) (Când renunți la viață pentru ficțiune devii un personaj) (Un scriitor s-ar abține de la experiențele reale tocmai pentru că e scriitor) - Domnule Ellis? Kimball mă chema dintr-un tărâm îndepărtat și m-am reîntors în camera în care ne găseam amândoi. Era deja în picioare și privirea lui se întretăie cu a mea când m-am ridicat în picioare, dar între noi exista o certă distanță. Apoi, după câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parole inutile ușa se deschise larg și ceva intră în camera lui Robby. Și tocmai atunci când scriitorul se pregătea să tasteze neverland, am realizat că Nadine Allen nu înțelesese cum trebuie. Cuvântul nu era neverland. Cuvântul era neverneverland. Neverneverland era tărâmul unde dispăreau băieții. Nu neverland ci neverneverland. Scriitorul îmi spuse să-l tastez imediat. Acceptat ca parolă. Și în timp ce pe ecran apărea fotografia digitală a lui Maer Cohen acompaniată de o scrisoare lungă ce începea cu cuvintele „Hei, RD,“ alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acest peisaj lunar. De unde această determinare ardentă, neostoită? Am văzut atunci că era scris un cuvânt pe desen și l-am atins cu mâna. Nu știam ce îl adusese aici. Nu știam ce l-a chemat departe. Se întorcea pe tărâmul unde fiecare băiat era nevoit să fie brav și să se replieze rapid: o nouă viață. Oriunde s-ar fi dus, nu-i era teamă. 450 SL de culoare crem ieși din parcare și intră pe Ventura Boulevard, rulând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o zi primesc o voluminoasă scrisoare recomandată de la el, care conținea vreo 3 scrisori de la tov. Miu Dobrescu pe un ton Întradevăr prietenesc, mulțumindu-i pentru unele sugestii În legătură cu viața culturală din Flt., așteptând de la el și altele pe acest tărâm . Cum știu că tov. Miu Dobrescu e intelectual de marcă, prim secretar al Jud. Suceava, membru În Comitetul Central al P.C. (menținut și actualmente) și mai ales că a fost o vreme primarul Iașilor, m-am gândit să-i sugerez
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]