8,375 matches
-
stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită privind și simțind armonia inefabilă între oameni și natură. Originile civilizației japoneze sunt îngropate în legendă. Japonezii reunesc în alcătuirea ființei lor sensibilitatea poetului, dar și duritatea și tăria de caracter a războinicului. Prima călătorie: București Charles de Gaulle Narita Primăvara-2002 Este prima mea călătorie spre Japonia. Sunt „garda de corp” a nepoțelului meu, Dimitrios, în drumul spre Țara Soarelui Răsare, pentru reîntregirea familiei. Deși a trecut puțin timp
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sari iar peste răni foile pe care ți le las aici. După aceea Îl ungi iar și așa mai departe. Alifia asta are grăsime de urs. Din ea și din frunzele pe care le vezi, trece În trupul rănitului toată tăria pământului și a fiarelor, așa cum le-a lăsat Dumnezeu. și să-i răcorești mereu fruntea cu apă ținută În vasul ăsta de argint. Argintul are puteri tămăduitoare neobiș nuite. și să trimiți mâine pe careva la mine ca să-mi spună
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
brațe, nădăjduiesc că Sfânta Fecioară va pune o vorbă bună pentru mine În fața Tronului Ceresc, ca să-mi fie iertat acest păcat. Îl socotesc mai mic decât pe acela de a privi nepă sător la nefericirea celor doi tineri. Cred cu tărie că prima datorie a unui creștin este de a face bine celorlalți și de aceea amărăciunea sperjurului mi-e Îndulcită de nădejdea de a-l ajuta pe Bodo, pe care-l cunosc de când s-a născut. Urs făcu ochii mari
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Zähringer, Înainte de a se con strui palatul de pe muntele Schlossberg. Înainte ca ducii Zähringer să se stabilească În Breisgau, exista acolo o așezare a nobililor alemani [...]. S-au găsit și urme celtice chiar din epoca de piatră, cu ocazia cerce tărilor arheologice“ (Wildtal - Zähringer Burgă. După ce s-a clădit palatul de deasupra Freiburgului, Cetățuia Zähringer a devenit o În chisoare temută. 13. Palatul de pe Schlossberg a fost clădit de Bertold II În 1091. (Descrierea se poate citi În Leo Alexander Rickert
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
semănând izbitor cu "Floarea-soarelui", aparținând nefericitului olandez cu urechea tăiată. La vederea acestei minunății apicole, glandele mele salivare s-au scăpat pe ele dintr-un exces de secreție internă, iar papilele gustative dansau amețitor într-o cavitate bucală excitată de tăria parfumurilor dezlănțuite. Era un cocteil ritmic, alcătuit dintr-o sârbă îndrăcită, un ceardaș condimentat cu piparcă paralizantă și un cazacioc autentic, electrizat de inegalabila vodcă "Stalinskaia". Eram amețit. Trupul meu cânta. "Eu curg întreg în acest cântec sfânt; Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt alături de suferința întregii dumneavoastră familii. Dumnezeu s-o odihnească! Mulțumesc, măi fimeai, mulțumesc. Iată că ai venit să-ți iei rămas bun de la mama mea. Ești tare cumsecade, măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Tehnica Quilling’’. De această data inventivitatea, fantezia, imaginația și elanul spre aventură a participanților au atins cote maxime, dovadă vie fiind numărul impresionant de lucrări intrate în concurs (aproximativ 400 de lucrări realizate de elevi de la școli din toate județele tării. Procesul de jurizare a necesitat multă minuțiozitate deoarece lucrările s-au întrecut în originalitate, expresivitate, cromatică și acuratețe. Expoziția realizată în incinta liceului nostru cu lucrările premiate confirmă acest lucru și încântă privirea și sufletul tuturor persoanelor care ne au
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Dumitraşcu Maria-Monica () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1864]
-
a fost receptiv la evoluția unor contemporani ca Victor Hugo, Vigny și Baudelaire. Dar Albert Thibaudet neînțelegându-l pe Paul Valéry? Dar Albert Thibaudet neînțelegându-l pe Paul Valéry? Dar N. Iorga "demolându-l" pe Arghezi? Câți critici au, oare, tăria să se autorevizuiască? Ne putem spune că valoarea, calitatea ondulatorie, e inevitabil supusă reinterpretărilor. Există, e drept, valori fixe, permanente, și valori oscilante. Ar însemna să repetăm un loc comun, dacă am afirma că orice epocă vine cu propriu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele ale lui Gheorghe Calciu și Traian Popescu, primul izbucnind în plâns în momentul în care i s-a cerut să bată pe altcineva, iar cel de-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
credința mea devine tot mai puternică, simt nevoia să știu mai mult, și apoi și mai mult! Să-L conștientizez. Să-L conștientizez înseamnă să-L iubesc. Am ajuns la concluzia că doar iubindu-L conștient pe Dumnezeu, voi prinde tărie în dragostea, în credința mea. În ce moment este abordabil intelectualul pentru Atotputernic? Când este el pregătit pentru întâlnirea vieții și morții lui? Întrebat, la un moment dat, dacă și L-a însușit pe Dumnezeu, C. G. Jung a afirmat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cere cineva să sacrific iubirea? Nu întotdeauna este simplu să ai Spiritul veșnic tânăr și să porți haina grea a bătrâneții. Nu am întâlnit niciun bătrân care să-și accepte vârsta ca pe o povară. Toți mi-au afirmat cu tărie că își simt inima tânără! Spiritul este cel ce menține tinerețea inimii. Iubirea carnală mă identifică cu trupul, iubirea subtilă mă înalță; voi fi nevoit să aleg sau le pot împărtăși pe amândouă? Viața erotică înflorește numai când spiritul și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne vom sfii de a da în vileag ceea ce va fi contrariu...” Și încheia cuvântul de început cu urarea încurajatoare: „Asprimile vremii pe care o trăim să aducă folosul unei bune chibzuiri și formarea elanului de încredere în propriile noastre tării.” În spiritul acestei credințe au fost scrise articolele: ”De ce este România săracă?”; „Sfârșitul unei operete prea lungi - căderea politicianismului bucovinean”; „Adunarea clerului ortodox din Bucovina”; „Sărbătorirea domnului profesor Nicolae Iorga la Sorbona” cu ocazia conferirii diplomei și a insignei de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
erau încunoștiințați că „această gazetă, condusă cu cele mai curate simțăminte românești, a deschis lupta fățișă contra dușmanilor împotmoliți în fărădelege și păcate.: „Talpa țării, biata gloată Ridica-vom din nevoi, Ridica-vom țara toată, Ridica-ne-vom pe noi.” „Tăria țării noastre” este intitulat un articol, semnat de R. Cândea, care explica: „Temelia țării noastre este țăranul”... „Programa noastră, a gazetei, o constituie Legea ca temelie a statului, Constituția care dă drepturi deopotrivă străinilor ca și românilor, fiecare având voie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
directorul ziarului care își înscrie numele pe frontispiciul foii deabia în noiembrie 1925, explică cum „organizațiile din Bucovina ale partidelor naționalist al poporului și național au fuzionat formând o singură organizație a Partidului Național” iar Gazeta Poporului va apăra cu tărie interesele naționale, va biciui fără cruțare relele care s-au încuibat sub cârmuirea liberală (Ion Nistor și Dori Popovici n.n.), va deschide drum larg pentru toate năzuințele de regenerare a vieții noastre publice.” Editorialistul crede că „ „și cuvântului îi va
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ziua de 28 decembrie 1918, de pe balconul primăriei. Întrun articol „Răspunsul edificator” ziarul evidenția Ședința Camerei din 12 decembrie, unde de pe înălțimea tribunei Parlamentului reprezentanții sașilor, rutenilor, slovacilor și evreilor și-au spus cuvântul lor, drept și loial, afirmând cu tărie că alegerile sau făcut libere spre mulțumirea naționalităților care sunt bucuroase, a trăi în cuprinsul României Mari”, semnificativ fiind „faptul că deputații minoritari au grăit fiecare în limba lor”, în contrast „cu parlamentul de tristă memorie din Viena și Budapesta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
noi am simțit profunzimea sufletului său și am înțeles că ea trăia în această profunzime. Și o iubeam pentru ea însăși și pentru opera pe care a făcut-o în tine, în jurul tău. Fie ca ea să-ți dea astăzi tărie sufletească! De zece zile, ne aflăm la Vernon pentru toată vara (nu voi merge la Congres). Dar Vernon se află la 50 de minute de Gara Saint-Lazare, cu mai multe trenuri bune, în direcția Rouen și Le Hâvre. După voia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fiu" și acoliții săi în ultimii ani ai terorii cînd, dacă se planificau 30 000 kg de porumb la hectar, automat se raporta chiar depășirea acestei productivități etc. Dubla gîndire era firesc însoțită de dublul discurs, cînd se afirmau cu tărie preceptele luminoase și paradisul în care trăim, iar în realitate frigul, foametea, sărăcia generalizată paralizau și ultimele fărîme de luciditate. Această mare mizerie, fizică și morală, a provocat, la rîndu-i, derută și confuzie intelectuală, care încă mai persistă la aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
caz ca uscăciune moralizatoare". Aflăm un adevărat imn înălțat exilului ca sursă și izvor întăritor al poeziei: "Exilul e locul privilegiat al întrebării, al torturii de a trăi și mai ales de a nu putea muri. În exil poezia redobîndește tăriile ei primordiale: de arsură și rugăciune, de blestem, descîntec și țipăt. De supremă mărturie de a fi, nu numai în lume, ci și în istorie. [...] Exilul rămîne singura "uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
socialist". Avînd ghid principiile marxist-leniniste, sarcinile ce revin Uniunii Scriitorilor (prevăzute în cel de-al doilea capitol al noului statut) sînt comentate de Aurel Mihale: "Obiectivul principal al Uniunii Scriitorilor este creația literară. Uniunea noastră trebuie să lupte cu toată tăria forțelor unite ale membrilor săi pentru dezvoltarea și înflorirea literaturii noastre noi, pentru realizarea unor opere cu un bogat conținut ideologic socialist și de o înaltă valoare artistică, opere care să concretizeze dorința noastră fierbinte de a participa activ la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
E varianta luptătorului, cînd știi că euforia luptei, deși te simți copleșit de forța strivitoare a adversarului, te întărește, te umple de încredere, îți dă sens, se revarsă peste tine o inexplicabilă și cotropitoare veselie. Soluția aceasta, firește, presupune o tărie de caracter excepțională, o concepție militară a vieții, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voință de oțel înnobilat și o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune și un duh sportiv: să-ți placă bătălia în sine încăierarea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ci pana de caligraf a unui copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat îndemînarea, s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul, unealtă fragilă și străvezie, i se transformase într-un vehicul de unică folosință: aceea de a-i purta, asemenea unei monturi ieftine de inel, piatra prețioasă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o mahala în toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am semnat cel mai des ! — O, Doamne, dar publicul trebuie să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu bere nemțească sau de-a casei și vinuri seci, albe, cu șprițuri de sifon, sau roșii, sau negre, aduse de la cele mai bune crame, atât din țară, cât și din afară, vinuri vechi și de zece sau cincisprezece ani. Tării care mai de care, palincă din Ardeal sau țuiculiță moldove- nească, whisky-uri americane sau scoțiene, vodci rusești, absint elvețian ; erau la mare căutare și frunzele de cocaină de mestecat sau canabisul de fumat, care, chiar dacă nu le găseai la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot învârtea pe lângă marele cântăreț, făcându-și curaj să-l întrebe dacă e bine. Șapte și zece minute arăta ceasul din cafenea. — Auziți, până când credeți că ne lasă la Palat ? îl întreabă Cristi pe băiat, când vine cu paharul cu tărie. — Cred că ține până târziu de tot, am înțeles că sunt mii și mii de oameni și-acum. Nu vedeți că orașul e pustiu ? Doar nu vor închide porțile, nu s-ar cuveni. — Dumneata ai fost ? — Am fost, domnule Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tutun ieftin, slăbit de forță, târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile aproape toate luate, se ducea spre prima crâșmă pe care o găsea deschisă și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin, nu delicatese, doar tării, whisky-uri, vodci ieftine, țuici și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]