6,227 matches
-
intime. El este generat, si particularizat cu o mare putere senzuala, fiind un exemplu concludent al dialogului dintre structurile inconștiente profunde și codul social oficial, că structura de suprafață. Gesturile stimulează sau inhiba, atrag sau stopează pornirile inițiale. Pariziana desfășoară tactici de seducere prin costum, privire, corp, gesturi etc. Ea își stilizează gesturile și mișcările aidoma unui maestru de balet. "Elle avait à tout moment des gestes gracieux bien faits pour séduire un oeil de peintre. Quand elle levait leș bras
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
parure, p.302]. "Toaletă poate fi un instrument de cucerire, (...) artă ei constă în a crea miraje, a oferi privirilor un obiect imaginar" [Beauvoir 1998, ÎI, p.283]. Pentru Pariziana, specializarea în articole de modă, a devenit o problemă de tactică. W. Benjamin vorbește în acest sens de "înfrumusețare strategică" [Benjamin, p.154]. Garderobă lui Renée, foarte variată și imensă, ocupă o cameră întreaga: "Une pièce voisine, la garderobe, grande chambre tendue de vieille perșe, était simplement entourée de hautes armoires
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în reprezentare [v.Mavrodon, 1998]. Într-un secol în mișcare, Pariziana apare că unul dintre protagoniștii spectacolului Parisului. În structura actanțială a comediei urbane, ea îndeplinește un rol excepțional. Femeia pariziana este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Rolurile și manifestările Parizienei se suprapun unul peste celălalt, entitatea să devenind tot mai condensata și mai esențializata. Pariziana se caracterizează printr-o totalitate de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Pariziana se găsește în centrul narațiunii și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mitopo(i)etică a aparentei, Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, de aici po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică modei, po(i)etică verbalului și nonverbalului. Fenomen social, spectacolul implică o strategie, o tactică, o punere în scenă. Pariziana se autoînchipuie, se autoimpune și, uneori, se autoeroizează în propriile scenarii. Ea este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Analiza textelor de epocă literare și documentare permit înțelegerea mecanismului singularizării progresive
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
po(i)etică verbalului și nonverbalului. Fenomen social, spectacolul implică o strategie, o tactică, o punere în scenă. Pariziana se autoînchipuie, se autoimpune și, uneori, se autoeroizează în propriile scenarii. Ea este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Analiza textelor de epocă literare și documentare permit înțelegerea mecanismului singularizării progresive a Parizienei prin multiple și originale strategii de identificare, stratageme de afirmare, tactici de reușită. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual se manifestă în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
autoeroizează în propriile scenarii. Ea este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Analiza textelor de epocă literare și documentare permit înțelegerea mecanismului singularizării progresive a Parizienei prin multiple și originale strategii de identificare, stratageme de afirmare, tactici de reușită. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual se manifestă în diferite spații închise sau deschise. Ceea ce pare femeia pariziana, la un nivel superficial aparentă și spectacol este, în realitate, consecință unei transformări culturale lente în societățile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
être séduit" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93]. "Elle était pelotonnée, s'offrant, se faisait désirable, d'un air d'amante soumise qui veut être prise entièrement dans un embrassement" [ibidem, p.85]. Dezgolirea parțială face parte din această tactică: "Alors, elle reparut, plus nue, tendant la gorge... (...) Et n'était-ce pas le morceau de dentelle qui avait glissé?" [ibidem, p.92]. Rougon este conștient de înscenare: "Pourtant, îl n'était plus bien sûr que la dentelle ne se fût
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de neputință și nefericire, acesta face un efort de a atrage atenția celor din jur asupra propriei situații. El forțează astfel comunicarea cu mediul față de care se află în situația de incertitudine persistentă. Bibliografie Aionițoaie, C. & Sandu, E.I., Tratat de tactică criminalistică. Ed. "Carpați", București, 1992. Amza, T., Criminologie teoretică. Teorii reprezentative și politică criminologică, Editura "Lumina Lex", București, 2000. Basiliade, G., "Probleme criminologice ale recidivei", în Revista de știință penitenciară, 1990, Bieltz, Gheorghidiu, Logica judiciară, Ed. Pro Transilvania, București, 1998
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
crimei, Ed. Phobos, București, 2003. Butoi T., Victimologie, Ed. Pinguin Book, București, 2004. Cioclei, V., Criminologie etiologică, Ed. "Actami", București, 1996, Cioclei, V., Manual de criminologie, ediția a III-a, Ed "All Beck", București, 2005. Ciopraga A., Criminalistica.Tratat de tactică, Ed. Gamma, București, 1996. Constantin, V., Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. IV, Editura Medicala, București, 1992. Dragomirescu, V. T., Determinism si reactivitate umana, Editura Științifică, București, 1990. Durkheim, E., , Despre sinucidere, Institutul European, Iasi, 1993. Iacobuță, I., Criminologie, Ed. "Junimea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
între ei și cu alte personalități culturale de marcă ale vremii, inclusiv Ion Ianoși, figură publică politic ambiguă, cărturar marxist pe cât de sincer, pe atât de oportunist, care pretindea în privat că ar fi salvat întregul volum printr-un referat tactic, includerea propriei poziții în sumar și îndepărtarea contribuțiilor mai corozive. După cum prea bine știu cei care trăiesc sub regimuri nedemocratice, e nevoie de un adevărat intelectual pentru a face tranziția de la cenzura brutală la formele subtile de manipulare prin recuperare
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Grudzinska-Gross, Adam Michnik, Edith Kurzweil, Partisan Review, I, 1999, pp. 49-69. Walicki observa cu acuitate că singurul ketman ce lipsește din Gândirea captivă e cel al lui Mißosz însuși: ketman-ul hegelian sau istoriozofic. Se poate să fi fost o omisiune „tactică” (vezi ed. rom.: Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare, traducere de Constantin Geambașu, Humanitas, București, 1999). Despre disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992 (capitolele despre cultura politică, neotradiționalism
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral-religioasă, fapt extrem de ciudat în Statele Unite (cel puțin în public). știu pozitiv că, în versiunea finală a romanului, Bellow și-a mai atenuat diatriba împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe”, chiar și când acesta agonizează într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul a devenit - în special după Blitzkrieg-ul de șase zile israeliano-arab din 1967 și după continuarea lui din 1973 (Yom Kippur) - nu doar versiunea radicală a mitului sionist fondator al statului Israel, ci și explicația
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
temporară sau expresia unei resemnări. Istoria utopismului e saturată de fantasma „contagiunii” ordinii perfecte: dacă institui un falanster perfect, toată lumea se organizează, spontan, ca falanster 19. Pe de altă parte, cele mai multe modele ale societății bune (numele mai modest, uneori doar tactic ipocrit, al societății perfecte) tind să se reproducă și să se extindă prin prozelitism. Ne putem astfel imagina o multitudine de comunități tot mai apropiate unele de altele din punct de vedere spațial, chiar (parțial) suprapuse topografic, aflate în ireductibil
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială endemică a multor contestatari amplifică radicalismul confruntării și îi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
baza modelului, pretinde rezolvarea succesivă a mai multor probleme”: programarea îmbunătățirii rezultatului sportiv în sezonul competițional de iarnă și vară pe baza: - analizei prestației realizate în sezonul sau anul trecut; - aprecierii posibilităților viitoare și a perspectivelor pregătirii fizice, tehnice, psihice, tactice; - stabilirii calendarului competițional. stabilirea creșterii nivelului de pregătire fizică specifică, în cadrul ciclului anual în concordanță cu calendarul întrecerilor și pronosticul performanței, pe baza: - cunoașterii permanente a posibilităților sportivilor, prin folosirea instrumentelor de evaluare periodică; - compararea standardelor de performanță cu cele
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
baza: - cunoașterii permanente a posibilităților sportivilor, prin folosirea instrumentelor de evaluare periodică; - compararea standardelor de performanță cu cele anterioare; - depistarea indicilor de pregătire specifici a căror nivel trebuie crescut, înainte de toate. sortarea mijloacelor specifice pregătirii fizice, tehnice, obținerea psihice și tactice performanței capabile sportive, și să asigure stabilirea succesiunii raționale de folosire. Aceste aspecte pot fi realizate prin: - cunoașterea eficienței fiecărui exercițiu în parte; - cunoașterea transferurilor de influență a folosirii exercițiilor; - cunoașterea ordinii logice de introducere a acestor mijloace în antrenament
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
orașelor. În lupta cu armata lui Sinan Pașa deschisă la Călugăreni, Mihai Titus este lăsat fără sprijin de Sigismund Báthory, al cărui vasal acceptase să fie. Nu este adevărat. Retrăgându-se după „victoria” de la Călugăreni, de fapt o capodoperă de tactică militară defensivă și de hărțuire realizată cu o miniarmată, până la Stoenești, după ce Bucureștii și Târgoviștea fuseseră cedate fără luptă, Mihai primește sprijinul trupelor lui Sigismund Báthory, ale arhiducelui Maximilian, ale domnului Moldovei, Ștefan Răzvan, și ale marelui duce de Toscana
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rol cu toată gravitatea. Se entuziasmează, se bucură, suferă chiar, îi ajută pe ceilalți, devine combatant, comunică, socializează... Este, poate, cel mai lesnicios mod de a-l pregăti pentru etapele ulterioare ale vieții. Pentru aceasta, însă, e nevoie de răbdare, tactică pedagogică, migală de artizan, atribute necesare celor implicați în procesul educației. Fiecare joc propus aici are o structură prinsă n parametri echilibrați, care permit adaptarea lui de către orice educatoare. Mai întâi, titlurile sunt atractive, stârnesc interesul copilului, au frazare rimată
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
O astfel de interacțiune este caracterizată prin "secvența evaluare de către protagoniști a propriilor situații, decizii (alegerea unei direcții de acțiune), transpunerea în realitate a acestei direcții de acțiune, apoi retribuirea (rezultatul)"21. Evident, campaniile electorale sînt situații exemplare ale interdependenței tactice. Conceperea, transpunerea în practică și corecția strategiilor de comunicare se sprijină pe diverse resurse: discursuri, informație, publicitate, agitații prin intermediul cărora candidații încearcă să dea lovituri directe sau indirecte, într-un ritm accelerat, prin propriul joc al mijloacelor mediatice. Protagoniștii interpretează
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
energie, iar din ATP o adevărată monedă energetică. Cuplul ATPfosfocreatină, comportându-se ca un veritabil sistem energetic tampon în stare de echilibru, asigură concentrația relativ constantă a ATP muscular pentru perioade scurte de efort maximal (10-15 secunde). II. Sistemul glicogen-add tactic, asigură energia derivată din glicoliza anaerobă. Glucoza fiind principalul nutriment utilizat ca sursă energetică fără participarea O2, degradarea sa glicolitică până la stadiul de acid piruvic determină formarea a două molecule de ATP pentru fiecare mol de glucoză consumată. Când glucoza
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
acestui ordin ar fi fost înregistrat la 10.07, dar P. Siani-Davies se referă la declarațiile lui Stănculescu în timpul anchetei parlamentare și menționează ora 10:45 pentru transmiterea ordinului și ora 11 pentru aplicarea lui efectivă, formulând ipoteza unei regrupării tactice aprobate de Ceaușescu, cu scopul de a întări controlul asupra trupelor influențate de manifestanți 32. Tot Stănculescu afirmă că, după ce Ceaușescu a încercat să se adreseze mulțimii din balconul CC, dar, primit cu huiduieli și umilit cineva a aruncat chiar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
mici și a oricărui separatism al națiunilor, nu numai apropierea între națiuni, ci și contopirea lor" (Lenin, 1964, p. 264). Cu toate că ideea auto- determinării naționale a fost reabilitată parțial și încorporată în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a scopului ultim - societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cu toate că ideea auto- determinării naționale a fost reabilitată parțial și încorporată în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a scopului ultim - societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]