6,034 matches
-
două leziuni clinice și prezența benzilor oligoclonale sau creșterea imunoglobulinei G în LCR; B3 - cu un puseu clinic, o leziune clinică și o modificare paraclinică precum și prezența benzilor oligoclonale sau creșterii imunoglobulinei G în LCR; Grupa C - posibilă clinic are tei forme: C1 - cu două pusee și o leziune clinică; C2 - un puseu și două leziuni clinice ; C3 - un puseu, o leziune clinică și o modificare paraclinică; Grupa D - probabilă cu ajutorul examenelor paraclinice are o singură formă: D1 - cu două pusee
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
să consumăm alimente foarte ușoare. În zilele de post se recomandă să se bea o cantitate foarte mare de lichide, 3-4 litri. 12. Seara înainte de culcare se poate bea o cană de lapte cald sau o cană de ceai de tei sau mușețel. Fiecare dintre noi trebuie să realizeze rolul alimentației și o disciplină pe care trebuie să și-o impună în viața de zi cu zi. De asemenea, este bine să avem un set de reguli pe care să le
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2993]
-
capul lui?! Eu plec dimineața și vin seara. Cînd să... El n: N-are importanță. Ea 2: Dar n-am timp. El n: Nu-ți trebuie cine știe ce timp ca să-l controlezi cînd pleacă, unde se duce, ce face, cînd vine... Tei mai uiți prin hîrtii... să vezi ce scrie... cam încotro bate poezia lui... că în cartea asta numai despre iubire o ține... Se înțelege că mai întîi trebuie să-i interzici să se mai vadă cu ea. Ai dreptul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Costache: Care noi, mă? Vocile:... Noi... Costache: Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile:... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților! Octav, ce-i cu ăștia pe aici? Octav: (apropiindu-se de gard) Băieți, hai, azi teiul nu face mere... Încercați mîine, hai! (musafirii rîd fără să se mai ferească, scutură copacul și apoi pleacă) Țiganii noștri cei de toate zilele... Caută mere în tei... Mona: Octav, eu, totuși, aș vrea să plec... Văd că ești cam
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu ăștia pe aici? Octav: (apropiindu-se de gard) Băieți, hai, azi teiul nu face mere... Încercați mîine, hai! (musafirii rîd fără să se mai ferească, scutură copacul și apoi pleacă) Țiganii noștri cei de toate zilele... Caută mere în tei... Mona: Octav, eu, totuși, aș vrea să plec... Văd că ești cam aglomerat azi... Octav: Păi azi e zi de vizită... Mai rămîi... te rog. Nu-l deranjezi pe tata... Nici el pe noi... El nu deranjează pe nimeni, niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aria de investigație tematică a acestora. "Poate iar ne-ntoarcem gârbovi de zăpadă.../ Pasărea pe umăr va dormi visând". Un anume echilibru clasic, meditația impulsionată de nostalgia după satul natal prilejuiește deschideri spre o lume de trăiri pline de remușcare. Teiul casa mi-o binecuvântă/ Izgonindu-mă de pe pământ". Orașul nu-i dă satisfacții, Câmpul părinților, străbunicul trezit sub verde coviltir îl judecă, pentru că nu a atins certitudinea unei existențe adevărate și puternice. Urc ani cu ani și tot nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
investit cu puterea cunoașterii, seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în "Pașii Profetului", asistăm la o interferare de regnuri (animal, vegetal, mineral): "când prin aerul străveziu ca izvorul de apă păienjenișul de miere/ al miresmei de tei;/ când prin ape străvezii ca vântul". Portretul lui Manimazos se alcătuiește treptat de-a lungul poemului prin asimilarea unor elemente de basm. Manimazos are un ochi care râde și unul care plânge. El ne trimite și la bătrânul preot din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a respectat ea confidențialitatea relației cu clientul, dar măcar m-a ajutat; de fapt, nu ea, ci un bătrân căruia îi povestise totul în gura mare. Cu un zâmbet binevoitor, omul mi-a recomandat călduros ceaiul de valeriană combinată cu tei: cât mai concentrat și administrat cât mai des, în special seara. După o săptămână de post negru în pat am aflat din altă piață, de la o altă precupeață, că moșul își bătuse joc de mine și mi-am învățat lecția
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
caracterizate tocmai prin intermediul întâmplărilor relatate. Motivul literar: cea mai mică unitate semnificativă a textului; modalitatea artistică prin care se realizează tema; element (situație, număr,obiect etc) care poartă o anumită semnificație (exemple de motive: (în lirica eminesciană: lacul, luna, stelele, teiul, izvorul, codrul, marea; în basme: cifrele magice trei, șapte, nouă, zece, impăratul fără urmași, alegerea calului, apa vie etc) Laitmotivul: motiv care se reia, cu o anumită frecvență, pentru a scoate in evidență o idee, un sentiment, o caracteristică a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în următoarea pagină de confesiune scrisă de unul dintre aceștia: „Ispărvisem tocmai de citit frumoasa poemă «Corbul» de Edgar Poe; era seara, tîrziu, afară sloată - și rămăsesem pe gînduri, fumîndu-mi cea de pe urmă țigară. Stam singur lîngă măsuța albă de tei. în casă o liniște răsunătoare, iar lumina slabă și verzuie a lampei umplea parcă singurătatea acelei seri tîrzii, de un farmec nedeslușit și trist. - Priveam mîhnit la umbra ușoară din unghere, ca și cum așteptam să zăresc ceva - și mă simțeam singur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lebedele constituiau o atracție, îndeosebi pentru provincialii și străinii descinși în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
său blestemînd”2) etc. Cuvîntul „plop” reapare abia la contemporanul lor, Dinicu Golescu. Acesta i-a remarcat departe de țară, mergînd de la „Minhen” (München) la Nimfenburg, o localitate satelit a celui dintîi: „tot acest drum este lucrat cu alee de tei și plopi”3). Apoi plopii se întîlnesc, ici-colo, în scrierile unora dintre patruzecioptiști: la Alecsandri („Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare”), la Constantin Negruzzi („După prînz, ne-am dus în grădină, și ne-am tologit sub un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de ordinar crește în lunci”, fusese introdus în arealul orașelor odată cu unele elemente de civilizație. Ce se întîmplase, mai exact? Sub influență occidentală, el începuse să fie utilizat (inversul a ceea ce se întîmplă azi) în tot mai multe locuri, împreună cu teii și castanii, ca marcă a sistematizării drumurilor, șoselelor, aleilor de la intrarea în conacele boierești ori din cazărmi și din grădinile publice 6). Cu o excepție (cea din relatarea de călătorie a lui A. Russo), plopii din textele celor citați mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
murit/ Și poate că plîng la clavire/ Fecioare cu păr despletit...// Trec singur... și tare mi-e teamă.../ Și, unde mă aflu, nu știu -/ Vai, plopii detună orașul.../ Clavirile plîng în pustiu...” ( „Mister”)15) Deși mai rari decît castanii și teii, în timpul copilăriei lui Bacovia, plopii (menționați și în a doua din „Bucățile de noapte”) făceau parte din flora orașului și a regiunii înconjurătoare: „Plopul este reprezentat [aci] prin patru specii: alba (pluta) pretutindeni prin văi; canescens (plop albicios) prin zăvoaie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îmbătrînită și amară. E spre seară. Pe vremuri ca aceasta, îmi place în chip deosebit să stau în cîmpia întinsă și goală. De aceea, desfac o umbrelă și plec la șosea. Nimeni, nimeni , nimeni. (subl. m.) Boschetele stufoase de pe vară, teii înfloriți din mai încremenesc în tristeță desfrunzită și sură. înaintez pînă departe, la Hipodrom... Zările sînt moarte. (subl. m.) Numai glas de ciori și de crengi vuind în vînt” . ( Jurnal, I, ediție citată, p. 99. însemnare din 28 noiembrie 1898
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poet înainte de 1870 și din care de-abia una singură, Din străinătate, îl atrage din nou, cu fire nevăzute, la Ipotești. Se cereau studiate toate descrierile cadrului ipoteștean, cu codrul, lacul, lunca, Stînca stearpă, izvorul cu prispa de brazde și "teiul sfînt", așa învăluite în lumea de basm a copilăriei sale și văzute de el cu ochi de poet. Și încă un motiv, ca să rîmînem în același cadru ipoteștean: pentru a dezlega problema pusă de Iubita de la Ipotești, pe care Perpessicius
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Goilav, fiul lui Grigore Goilav. Acesta l-a luat, cu trăsura, pe fotograful Jean Bielig din Botoșani, l-a dus la Ipotești și a fotografiat casa părintească, apoi biserica cea veche, cu mormintele Eminovicilor și, în sfîrșit, clopotnița, cu doi tei de lîngă gard prea tineri teii, ca să-i putem admite din vremea copilăriei lui Eminescu. În fiecare din aceste fotografii, Teodor Goilav apare mai în față, cu pălăria pe cap și cu mîinile pe șolduri. Numai lîngă morminte, el se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
l-a luat, cu trăsura, pe fotograful Jean Bielig din Botoșani, l-a dus la Ipotești și a fotografiat casa părintească, apoi biserica cea veche, cu mormintele Eminovicilor și, în sfîrșit, clopotnița, cu doi tei de lîngă gard prea tineri teii, ca să-i putem admite din vremea copilăriei lui Eminescu. În fiecare din aceste fotografii, Teodor Goilav apare mai în față, cu pălăria pe cap și cu mîinile pe șolduri. Numai lîngă morminte, el se află cu capul descoperit. Aceste trei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înțeles greșit că heleșteul acela a fost săpat anume, pentru ca în el "să se oglindească eminescian luna". Ce a văzut Geo Dumitrescu, în jurul acelui heleșteu? Pe o margine, trei plopi, pe cealaltă cinci ("plopii fără soț"), într-un colț era "teiul sfînt", iar dincolo, un cireș ("Atît de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireș")41. Acum troița se află dusă la biserică. În locul ei, a fost plantată o salcie pletoasă. Teiul și cireșul s-au uscat; au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cinci ("plopii fără soț"), într-un colț era "teiul sfînt", iar dincolo, un cireș ("Atît de fragedă te-asemeni, cu floarea albă de cireș")41. Acum troița se află dusă la biserică. În locul ei, a fost plantată o salcie pletoasă. Teiul și cireșul s-au uscat; au mai rămas cîțiva plopi, tot fără soț... În toate acestea, nu este vorba numai de admirația Cucorănilor față de Eminescu, ci și de intenția de a-l muta pe Eminescu de la Ipotești la Cucorăni, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
au uscat; au mai rămas cîțiva plopi, tot fără soț... În toate acestea, nu este vorba numai de admirația Cucorănilor față de Eminescu, ci și de intenția de a-l muta pe Eminescu de la Ipotești la Cucorăni, cu tot cu iubita, codru, izvor, tei, lac și luncă, măcar că la Cucorăni nu exista lac și nici luncă. Cei care au dirijat aceste zvonuri fanteziste au susținut, fără excepție, că Eminescu s-a născut la Ipotești, dar, după părerea lor, poetul Eminescu ar trebui căutat numai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dosarul pentru pensie... Mai de mirare la Fănică N. Gheorghe este faptul că, după ce nu-și culege informațiile în mod corect, mai înmulțește greșelile, cu propria-i fantezie. Bunăoară, Parcul Poetului, cu iezurcanul din mijloc, cu troița, plopii fără soț, teiul și cireșul, despre care am arătat mai sus că se află la Cucorăni, Fănică N. Gheorghe îl pune la Ipotești, "mai sus, în deal la ieșirea din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zis în versurile pe care le-a făcut puțin mai tîrziu. De acolo, mergea nu departe, tot prin cadru, la Izvor, pentru ca, în liniștea desăvîrșită ce domnea acolo, să se culce lîngă izvor, cu brațul sub cap. Era acolo un tei, care, cu o parte din crengile sale, acoperea izvorul, pînă la pămînt. Teiul acela, cu floarea lui foarte mirositoare, aparținea unei specii rare. Cu mirosul său plăcut, se făcea simțit chiar de la zeci de metri. Acest miros al florilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mergea nu departe, tot prin cadru, la Izvor, pentru ca, în liniștea desăvîrșită ce domnea acolo, să se culce lîngă izvor, cu brațul sub cap. Era acolo un tei, care, cu o parte din crengile sale, acoperea izvorul, pînă la pămînt. Teiul acela, cu floarea lui foarte mirositoare, aparținea unei specii rare. Cu mirosul său plăcut, se făcea simțit chiar de la zeci de metri. Acest miros al florilor de tei i-a fost lui Mihai cea mai mare plăcere a copilăriei care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care, cu o parte din crengile sale, acoperea izvorul, pînă la pămînt. Teiul acela, cu floarea lui foarte mirositoare, aparținea unei specii rare. Cu mirosul său plăcut, se făcea simțit chiar de la zeci de metri. Acest miros al florilor de tei i-a fost lui Mihai cea mai mare plăcere a copilăriei care nu l-a părăsit toată viața. Orișiunde, cînd, mai tîrziu, s-a aflat prin țară, în vreme de vară, el a căutat odihna sub tei înfloriți. Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]