18,899 matches
-
de baladă, basm, cântec liric și de interferențele folclorice româno-maghiare. Creația populară românească intră, de asemenea, în sfera preocupărilor sale, prin publicarea de culegeri și traduceri ale unor balade, cântece haiducești, colinde și povești. În colaborare cu poetul Kiss Jenő, tipărește mai multe volume de balade și colinde românești, selectarea textelor, studiile însoțitoare și notele aparținându-i. Volumele A bárányka [Miorița] (1963), Novákékról szól az ének [Cântecul Novăceștilor] (1969), Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde] (1971), Márk vitéz [Marc viteazul
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
-se scrisului. Fire complexată, pătrunde greu și numai cu ajutorul prietenilor (Mircea Eliade și Mihail Sebastian) în lumea presei. În 1932 dă la iveală, în „Floarea de foc” și în „Cuvântul”, trei fragmente dintr-un roman care în același an este tipărit sub titlul Interior (Premiul Societății Scriitorilor Români). În continuare, colaborează sporadic, îndeosebi cu proză, la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale” și „Reporter”. După ce, în 1935, e redactor la gazeta „Prezentul”, în 1936 devine secretar particular și bibliotecar
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
Are, se pare, un rol deosebit în structurarea „Universului literar” reapărut în 1938, aici susținând cronica literară până la sfârșitul anului 1941, când este doborât de o maladie nervoasă. A fost perioada cea mai fertilă a lui F., în 1940 el tipărind placheta Râsul morților de aur și studiul Poezia lui Lucian Blaga și gândirea mitică. Intenționa să publice un alt studiu, Clasicism și creștinism, din care mai multe fragmente apăruseră în „Universul literar”, precum și traducerea, în colaborare cu Liviu Rebreanu, a
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
Micu Moldovanu și Aron Densușianu discută menirea criticii, intervențiile lor având și nuanțe polemice îndreptate împotriva orientării maioresciene, considerată „destructorie”. La F. a colaborat cu articole politice, semnate Varro, și Mihai Eminescu. Primul dintre ele, Să facem un congres, este tipărit la 17 aprilie 1870 (numărul 33). Următorul, În unire e tăria, referitor la un articol cu același titlu publicat de ziarul ceh „Politik”, datează din 22 aprilie 1870 (numărul 34). În două numere consecutive (38 și 39 din 4 și
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
FEMEIA ROMÂNĂ, periodic literar și politic apărut la București de la 1 ianuarie 1878 până la 12 aprilie 1881. Din F.r. s-au tipărit, în mai bine de trei ani de apariție, numai 230 de numere, din cauza faptului că uneori nu a ieșit bisăptămânal, ci săptămânal, iar alteori, mai ales în anul 1880, la intervale de timp și mai mari. Directoarea publicației a fost
FEMEIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286979_a_288308]
-
primul număr anunță articole de morală și educație, de știință și literatură, de politică externă, varietăți, gospodărie etc. și formulează câteva generalități legate de crezurile feministe. F.r. a găzduit literatură originală și traduceri, potrivit gustului și simpatiilor directoarei. S-au tipărit scrieri de V. Alecsandri, Iosif Vulcan, Delavrancea, Ronetti-Roman, G. Crețeanu, Al. Macedonski, D. Dăscălescu, G. I. Ionnescu-Gion, I. N. Polychroniade, I. I. Roșca, D. N. Saphir, Petru V. Grigoriu, Constantin C. Bacalbașa, Eufrosina Homoriceanu, Aurelia Arsenescu, Paulina Moisescu și, bineînțeles
FEMEIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286979_a_288308]
-
dată aici, împreună cu Stuful de liliac și Stegarul, ambele compoziții originale, și Vrăjitoarea, o traducere din Béranger. Delavrancea e prezent cu două poezii din ciclul Poiana-Lungă. Amintiri, prima, ca și placheta întreagă, favorabil comentată de Maria Flechtenmacher. În F.r. Ronetti-Roman tipărește fragmente din poemul Radu și tot aici scriu la începutul carierei lor literare și publicistice I. I. Roșca și C. C. Bacalbașa. G. I. Ionnescu-Gion, Paul Scorțeanu și Maria Flechtenmacher sunt autori de cronici și recenzii. Revista era citită și în
FEMEIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286979_a_288308]
-
Roman se naște probabil prietenia sa cu Miron Costin, precum și aceea cu Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe care îl întâlnește în 1664, la Curtea din Iași a domnitorului Eustratie Dabija. După 1665 începe să versifice D. și psaltirea tipărită la Uniev în 1673. Ajuns mitropolit al Moldovei în 1671, el va sprijini în anii următori politica antiturcească a lui Ștefan Petriceicu. Împreună cu domnitorul silit să părăsească țara după lupta de la Hotin (11 noiembrie 1673), se refugiază în Polonia, în
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
promovat în acord cu imperativele veacului, cu argumente reținute din tradiția Scripturii) și a face accesibilă cartea, adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă pravoslavnică”), mijloc de edificare a conștiinței naționale. În Polonia, la Uniev, se tipăresc în 1673 Psăltire a svântului proroc David (Psaltirea în versuri) și Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prelucrat după traduceri românești anterioare, conținând numeroase pasaje de proză ritmată. Lui D. i s-au atribuit însă, mai de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
oferea, de asemenea, țarilor ruși Ioan și Petru Alekseevici, într-o antologie intitulată Despre prefacerea sfintelor taine, câteva traduceri din clasici ai literaturii patristice, ca Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Atanasie Sinaitul, în speranța că ele ar putea fi tipărite. În Polonia traduce și un fragment de tragedie renascentistă, cunoscută de el într-o prelucrare neogreacă, preocupările sale pătrunzând acum, surprinzător și decisiv, în sfera culturii laice, mai aproape întrebărilor existenței, neliniștitoare. Într-o stare de spirit ce se stabilizează
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
înființează Editura Alfa. Este funcționar tehnic la Institutul de Arte Grafice „Tiparul Universitar”, unde scoate revista „Albatros”, publicație a grupării de scriitori cu același nume, din care făcea parte și F. După ce în 1941 debutase editorial cu Încrustări în gând, tipărește în 1942 poemele în proză din Libere și volumul de versuri Om, cărți care apar în plin război, în pofida cenzurii ce nu le dăduse viză. F. este condamnat la moarte și scapă ca prin minune din fața plutonului de execuție, comutându
FILEROT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286991_a_288320]
-
Orizont”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista muncii”, „Tinerețea”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Victoria”, „Viitorul social”. În Viața ca o pradă (1977), Marin Preda readuce în atenție un scriitor uitat și îi evocă drama, determinată de faptul că a avut curajul de a tipări Om, o carte subversivă, pe care cenzura pusese ștampila interdicției. Erau aici versuri care, într-un moment în care se credea în victoria războiului din Răsărit, prevedeau dezastrul și afirmau că jertfele omenești erau zadarnice. Definitoriu pentru nota generală a
FILEROT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286991_a_288320]
-
de la 1544, considerat prima tipăritură în limba română, care nu s-a păstrat, dar se presupune că a fost folosit de Coresi pentru stabilirea textului Întrebării creștinești (1559). O bibliografie relativ mare aduce argumente complexe în favoarea ipotezei că F.M. a tipărit Tetravanghelul slavon din 1546 și mai cu seamă un Evangheliar slavo-român datat aproximativ între 1551 și 1553 și atribuit de unii lui Coresi. Tipăriturile lui se deosebesc de cele ale lui Macarie și Dimitrie Liubavici, dar și de cele ale
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
F.M., care a adus inovații în arta tipografică prin propriile gravuri și modelări de litere. Dacă dovezile (grafice, bibliografice, lingvistice, cele provenite din studiul hârtiei și filigranelor ș.a.) sunt corect interpretate, rezultă că F.M. a dăruit, prin Evangheliar, prima carte tipărită în limba română care s-a păstrat. El apare ca o figură importantă a începuturilor culturii românești, activitatea sa punând în evidență un centru tipografic și cultural mai puțin cunoscut. Repere bibliografice: I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544, Sibiu-Cluj, 1945-1946
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
păstrat. El apare ca o figură importantă a începuturilor culturii românești, activitatea sa punând în evidență un centru tipografic și cultural mai puțin cunoscut. Repere bibliografice: I. Crăciun, Catechismul românesc din 1544, Sibiu-Cluj, 1945-1946; Arnold Huttmann, Pavel Binder, Prima carte tipărită în limba română, „Călăuza bibliotecarului”, 1965, 2; Ion Gheție, Considerații filologice și lingvistice asupra „Evangheliarului din Petersburg”, SCL, 1966, 1; Alexandru Mareș, Observații cu privire la „Evangheliarul din Petersburg”, LR, 1967, 1; P.P. Panaitescu, Primele texte tipărite românești, AST, 1967, 5; Alexandru
FILIP MALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
domn Alexandru Moruzi, va face paretesis (demisia) în septembrie 1793. Se stingea curând, la 52 de ani. F. a contribuit la românizarea serviciului religios prin vasta lucrare de tipărire a cărților de ritual bisericesc (peste douăzeci și cinci la număr). Și-a tipărit propriile traduceri din grecește, din „cuvintele”, adică învățăturile de filosofie creștină ale sfinților Dorotei și Teodor Studitul, dar și gramatica lui Ienăchiță Văcărescu, care i-a fost dedicată („hărăzită”). În manuscris, au rămas scrieri istorice, teologice, texte în limbile greacă
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
a fost dedicată („hărăzită”). În manuscris, au rămas scrieri istorice, teologice, texte în limbile greacă, latină și franceză, ce atestă amploarea orizontului său spiritual. Și-a adus contribuția la integrala românească a Mineielor, operă preluată de la strălucitul său predecesor, Chesarie. Tipărește Mineiele pentru lunile februarie și martie, pregătite de Chesarie, și continuă, în 1780, traducerea celorlalte șase volume până în luna septembrie, alături de mai vechi colaboratori: Anatolie ierodiacon, Rafail monahul sau Iordan Cappadochianul grămătic. Făcând operă de editor și tălmăcitor al mineielor
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
redactor la „Secolul 20” (din 1969), apoi director al publicației, director de onoare al revistei „Euphorion” (editată din 1990 la Sibiu). Debutează în „Jurnalul literar” (1939), primind în 1947 Premiul „E. Lovinescu” pentru manuscrisul Alfabet poetic, ce nu va fi tipărit decât la debutul în volum, în 1964. În 1968 i se decernează Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, căruia îi urmează șapte premii ale Uniunii Scriitorilor, Medalia Goethe a Institutului „Goethe” din München (1982), Premiul European pentru Literatură (Vârșeț, Iugoslavia, 1990
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ieșit de trei ori pe lună; în anul următor devine săptămânală (până la 31 iulie 1867), apoi un număr va ieși la opt zile, iar de la 8 decembrie 1868, din nou săptămânal; între 1 ianuarie 1878 și 27 septembrie 1881 se tipărește de două ori pe săptămână, pentru ca în anii următori, redevenind săptămânală, să nu-și mai schimbe periodicitatea. Ultimul număr editat la Pesta datează din 20 aprilie 1880; cel următor, din 27 aprilie 1880, se editează la Oradea, unde se stabilește
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
și un program editorial, așa cum, probabil, pretindeau autoritățile. Revista își propune, potrivit declarației redactorului, să contribuie la răspândirea unor cunoștințe generale, mai ales de artă și literatură; orice luare de poziție politică este exclusă; intenția lui Vulcan e de a tipări literatură originală și traduceri, articole biografice, contribuții de istorie, lingvistică sau estetică, scrise în „stil ușor”. O completare a acestui program sumar este făcută într-o scrisoare din 9 aprilie 1865, pe care Vulcan o adresa lui G. Barițiu, ale
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
cu o povestire, Eroina de la Gaëta, Vulcan dedică un articol românului macedonean Nicolae Jiga, prin al cărui sprijin bănesc se vor acoperi multă vreme deficitele revistei, Aron Densușianu publică versuri, iar Iulian Grozescu, o nuvelă istorică. În cadrul altor rubrici sunt tipărite traduceri din literatura franceză (fragmente din romanul Columba de Al. Dumas), un articol despre asasinarea președintelui Abraham Lincoln, o „revistă socială”, știri literare și artistice, informații „din străinătate”, jocuri distractive etc. La F. vor mai funcționa ca redactori, de-a
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
spirituale a românilor. Revista a publicat literatură populară culeasă nu numai din zonele Transilvaniei, dar și din Banat, Bucovina, Moldova și Muntenia. Fără să se arate în mod consecvent interes pentru aspectul riguros al colecțiilor, deși At. M. Marienescu a tipărit și aici apelul său și instrucțiunile adresate către culegătorii de folclor, s-au dat tiparului, din 1866, sub titulatura generală Datinile poporului român, basme, povești, legende și snoave, balade, doine și strigături, descântece și texte privind credințele, tradițiile, obiceiurile sociale
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
FIINȚA ROMÂNEASCĂ, revistă de cultură apărută anual la Paris între 1963 și 1968, editată de Fundația Regală Universitară „Carol I”; în anul 1967 s-au tipărit două numere. Comitetul de redacție este alcătuit din Mircea Eliade, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Emil Turdeanu și V. Veniamin. Publicația are o prezentare grafică elegantă, format carte, însumând aproximativ două sute de pagini. Programul și mobilurile înființării F.r. sunt asemănătoare cu
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
în gazeta locală, „Luceafărul”, mai multe poezii și poeme în proză. Un text trimis lui Sașa Pană îl entuziasmează pe acesta, iar F. devine, de-a lungul anului 1930, colaborator asiduu la revista „unu”. Legătura este ruptă, fiindcă tânărul își tipărește, fără să-și consulte mentorul, placheta Bust. Totuși, grupul de la „unu” îl va sprijini pe fostul său colaborator, inculpat, împreună cu Geo Bogza, pentru „atac la bunele moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni și vâlvătăi), din care un fragment apare, în 1935, în „Viața românească”. Până la sfârșitul războiului, în condițiile persecuțiilor rasiale, numele nu îi mai apare în presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio în împărăția jucăriilor (1943), iscălită cu pseudonimul Mihail Axente. După căderea dictaturii antonesciene, dă la iveală cîteva poeme și articole în „Viața românească”, „România liberă”, „Răspântia”, „Orizont”, „Tribuna poporului”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Victoria”, „Înainte”, „Frontul plugarilor” ș.a.
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]