5,710 matches
-
Dumnezeu, ci nu poate accepta lumea așa cum a fost creată de Dumnezeu. Alexei ("Aleoșa"),personajul protagonist, e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu. Toți trei frații sunt în conflict cu tatăl lor Feodor Pavlovici Karamazov care reprezintă tipologia omului depravat ce duce o viață amorală și desfrânată. Smerdeakov, presupus al patrulea frate, fiu nelegitim, îl slujește pe tatăl lui, Feodor Pavlovici, evoluția sa este de asemenea interesantă; având ca principiu existențial sofismul el se dedică acestui concept care
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
acestui concept care îl va duce în final la sinucidere. Dmitri ajunge din cauza unei datorii în conflict cu tatăl, având nevoie de bani pentru a se căsători cu Grușenka, un personaj care pare a fi în începutul romanului doar o tipologie("vampa"), dar se dovedește pe parcurs a fi mult mai complex, vădind trăiri și sentimente care reprezintă tema analizei psihologice abisale pe care o propune Dostoievski nu numai în acest caz, ci pentru toate personajele. Dmitri jură să-și omoare
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
către platoul Cetății de Scaun. Conducta surprinsă constituie un segment din traseul unei instalații de alimentare cu apă potabilă a Cetății de Scaun a Sucevei, conducta ce pornește din zona ,Șipot”, unde probabil se amenajase o captare de izvoare. După tipologia conductelor descoperite în orașul Suceava, cele găsite în satul Ipotești aparțin secolului al XV-lea, respectiv al XVI-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați. Prima atestare
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
era convins că Gurdjieff adoptase multe din ideile și tehnicile sufiților și că pentru cine ar fi ascultat la începutul anilor ’20 prelegerile ținute de acesta, „originea sufită a învățăturilor era clar sesizabilă pentru orice persoană care fusese expusă ambelor tipologii." Bennett scrie despre prima sa întâlnire cu Shah în autobiografia "Witness" (Martor, 1974): La început am avut anumite rețineri. Tocamai ce hotărâsem să merg înainte pe cont propriu și un alt „maestru” apare. După una sau două discuții cu Reggie
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
Shah, care s-a dovedit a fi un bărbat tânăr în jur de 40 de ani. Vorbea o engleză impecabilă și dacă nu ar fi fost pentru barbă și câteva din gesturile sale, s-ar fi putut identifica perfect cu tipologia de personaj pe care l-ai fi putut întâlni în școlile publice engleze. Prima noastră impresie a fost una negativă. Nu avea stare, fuma încontinuu și părea mult prea preocupat cu a face o impresie bună. În a doua parte
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
celor bogați și puternici, sau a grupurilor etnice dominante. Teoria a fost exploatată de naziști pentru a-și justifica acțiunile, la fel cum a fost utilizată cu alte ocazii pentru reprimarea femeilor sau pentru sterilizarea celor considerați că aparțin unei tipologii inferioare. Wells s-a născut într-o familie care, deși aparținea clasei de mijloc, nu o ducea prea bine într-o societate în care meritele individuale nu erau considerate la fel de importante ca clasa socială de origine. Tatăl lui era sportiv
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Buenos Aires. Fotografia arătată nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioară Otilia. Amintirile acelei idile se năruiesc în cuvintele lui moș Costache: „Aici nu stă nimeni”. Portretizarea personajelor se face prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
parte cu definițiile sociale ale locului femeii (“Fii frumoasă și taci”, “Keep women at their place”) și opozițiile culturale între masculinitate și feminitate. “Feminitatea și masculinitatea nu sunt esențe, ci moduri de a trăi anumite relații. De aici rezultă că tipologiile statice ale caracterelor sexuale trebuie să fie înlocuite de istorii, analize de producere simultană a unor seturi de forme psihologice. “(R.W.Connell, 1987: 179). Connell definește masculinitatea și feminitatea prin raportare la teoria hegemoniei, formulată de Gramsci ca ascendență
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
cartea a căpătat valoare de autoritate de referință medico-legală în domeniul patologiei sexuale. "Psychopathia Sexualis" se numără printre primele cărți despre practicile sexuale care abordează homosexualitatea. Krafft-Ebing preferă totuși, în majoritatea cazurilor tratate, termenul de "invertit"/"inversiune" pentru a caracteriza tipologia formelor de homosexualitate. Prima ediție a "Psychopathiei Sexualis" (1886) prezintă patru categorii pe care Krafft-Ebing le denumește ""nevroze cerebrale"": De altfel, cartea a popularizat pentru prima oară termenii de ""sadism"" (derivat din practicile sexuale brutale descrise în romanele scriitorului francez
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
didactică și va deveni om de litere independent. Timp de un deceniu, scurtele sale povestiri și nuvele se bucură de un mai mare succes decât lucrările istorice istorice. Ideile panslaviste prevalează în operele sale literare. Masoch se complace în descrierile tipologiilor pitorești ale diferitelor etnii care locuiesc pe teritoriul Galiției din Europa Centrală. Din 1860 până în 1880 publică numeroase volume pe această temă: "Mici povestiri evreiești", "Mici povestiri poloneze", "Mici povestiri galițiene", "Mici povestiri germane" și "Povestiri de la Curtea Rusiei". Aceste
Leopold von Sacher-Masoch () [Corola-website/Science/324648_a_325977]
-
Negustorul de Flori, Alpinistul, Copilul Răsfățat, Bătrâna care daruiește flori și Ascetul. Personajele povestirii sunt: Fetița din Floare, zeița Iris, Marele Curcubeu (soțul zeiței) și Micul Curcubeu, fiul celor doi. Călătoria o ajută pe Rose, personajul principal, să descopere diferite tipologii umane, să înțeleagă și mai bine minunata lume a florilor, legănată de armonie și de o muzică sacră, dar și lumea exterioară, raportată la flori. Concluzia este cea conturată în urma discuției cu Ascetul: Dumnezeu comunică cel mai bine prin copii
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
gaz in continuare ca gaz de shale. Exploatarea acestui tip de zăcământ necesită o tehnologie mai complexă decât cea implicată în exploatarea gazelor convenționale, și are ca și caracteristică forarea oblică și orizontală pe distanțe mari. Din acest motiv această tipologie de zăcământ împreună cu tehnologia implicata pentru exploatarea sa mai este denumită și neconvențională. Tehnicile de foraj au fost puse la punct și aplicate inițial în Statele Unite, unde deja există peste 50 de mii de puțuri de mică adâncime. Succesul obținut
Gaz de șist () [Corola-website/Science/322533_a_323862]
-
îndrăcit, gagul matematic calculat, de un haz sec, modern al «Vecinilor»), presărat ici colo în câte o notă de ingenuitate romantică a unor personaje, nu înseamnă că acest Saizescu nu ne place.”". Comicul este considerat a fi mai ales de tipologii decât de situații, iar actorii mari care joacă în acest film „își dau replica gentil, intră în relații comice, nu dau recitaluri ca să se pună în fason”. Calitatea comediei este asigurată prin eforturile convergente ale actorilor care creează o atmosferă
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
este un Monsieur Verdoux îmblânzit de spațiul mioritic, într-o satiră cam lipsită de vervă scrisă de I. Băieșu, model inspirator și pentru o comedie epigonică difuzată 20 de ani mai târziu: Adio, dragă Nela. Câteva dintre frumusețile timpului colorează tipologia variată a „logodnicelor”.”" Câteva cadre din "Astă seară dansăm în familie" (scena abordării lui Mimi de către Temistocle pe peronul gării din Poiana Țapului, cea a sărutului lui Temistocle cu Mary și cea a vizitei făcute de Temistocle la locuința blondei
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
formarea identității. Un alt centru de interes al psihologiei sociale este existența unor anumite "strategii de formare a identității" pe care individul le poate folosi pentru a se adapta lumii sociale. James E. Cote și Charles Levine au dezvoltat o tipologie care investighează potențialele diferențe de comportament ale indivizilor. Tipologia lor include: Kenneth Gergen a formulat clasificări suplimentare, care includ "manipulatorul strategic", "personalitatea pastișă" și "sinele relațional". Manipulatorul strategic este o persoană care începe să privească toate accepțiunile identității ca pure
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
sociale este existența unor anumite "strategii de formare a identității" pe care individul le poate folosi pentru a se adapta lumii sociale. James E. Cote și Charles Levine au dezvoltat o tipologie care investighează potențialele diferențe de comportament ale indivizilor. Tipologia lor include: Kenneth Gergen a formulat clasificări suplimentare, care includ "manipulatorul strategic", "personalitatea pastișă" și "sinele relațional". Manipulatorul strategic este o persoană care începe să privească toate accepțiunile identității ca pure exerciții de rol și care, pe cale de consecință, treptat
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
Ion, Ion F., Socrate, Menipos, Lafcadio, Menin, Philolaos din Crotona sau Menale. Ion Frunzetti a publicat în anul 1942 eseuri dedicate operei lui Lucian Blaga și, în același an, a început să-și facă teza de doctorat nefinalizată niciodată intitulată "Tipologia ornamenticii populare românești", sub directa îndrumare a lui I. D. Ștefănescu și George Oprescu. Părți din această teză au apărut începând din anul 1940 în revista "Viața Românească". În perioada 1944 - 1946 îndeplinește funcția de asistent al Catedrei de Estetică
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
sabotaj economic. Dar anii au trecut și doar avocatul care o apărase reușește să-i readucă lumina. Obsedată de tema emancipării femeii, regizoarea o descrie ca rezultat al unui complex mecanism psihic-social. Numai că demonstrația, deși cu notații succinte și tipologii variate, e mai curând retorică decât artistică, în pofida efortului montezei Adina Georgescu-Obrocea (Pr. ACIN) de a o disimula. „Rolul era scris cu mult mai interesant decât a fost făcut...” - aprecia retrospectiv protagonista.”" Fostul regizor Mihnea Columbeanu consideră că rolul interpretat
O lumină la etajul zece () [Corola-website/Science/327976_a_329305]
-
Ea a constatat că majoritatea personajelor se mișcă "„într-un univers închis, unde bubuitul războiului răsună surd, dar amenințător”". Ele sunt analizate din punct de vedere caracterologic în confruntarea cu un moment istoric crucial, fiind scoase în relief mai multe tipologii de personaje. "Serata" a fost prezentat în avanpremieră la 3 mai 1971 în cadrul Zilelor filmului românesc, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român. Premiera a avut loc la 8 mai 1971 la Cinematograful Patria din
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
care nu se rupe cu totul de trecutul literar, dezvoltând idei din „Nopți la Serampore” și „Secretul doctorului Honigberger”. Importanța literară a povestirii se datorează, potrivit academicianului Eugen Simion, mai puțin fantasticului ingenios al subiectului și mai ales zugrăvirii unei tipologii tradiționale de personaje plasate într-o împrejurare enigmatică. Nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost tradusă în mai multe limbi străine: engleză („Twelve Thousand Heads of Cattle”, în vol. "Fantastic Tales", Dillon’s, Londra, 1969; traducere de Eric
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
urmă identificare a fost pusă la îndoială, deoarece Prisca nu a primit niciodată demnitatea de "Augusta", și nici nu a fost recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
care impresionismul empiric lasă loc transformării textului într-un obiect de cunoaștere și reflecție teoretică; (...) un critic perfect conștient de unelte și cu o agendă alimentată de studiul peisajelor generice: contextualizare a lui Caragiale în istoria ideilor, a curentelor, a tipologiei dramatice, a stilurilor contemporane internaționale." În lectura lui Gelu Negrea, care operează cu concepte de antropologie culturală, de critică a imaginarului și teorie a genurilor, Caragiale se eliberează de straturile de clișee (...), reinventându-se în istoria literară ca un scriitor cu
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
cunoaște mai bine”. "Tănase Scatiu" a fost considerat de criticii literari ca un „complement dramatic” al romanului " Viața la țară", înlocuind lirismul primului roman al ciclului cu episoade cu un ritm dinamic, precum și cu o analiză psihologică subtilă a unei tipologii umane. Romanul se remarcă prin observația atentă și prin rafinamentul analizei, în timp ce scena violentă din final are „nerv și concentrare”. Tematica transferului de clasă descinde, potrivit lui Șerban Cioculescu, din "Ciocoii vechi și noi", romanul zamfirescian denunțând procesul istoric de ascensiune
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
de senzualitate și omenesc, adică de poezie și realism. Scriitorul a intuit sufletul feminin în câteva figuri memorabile, reprezentându-l cu delicatețe și pasiune în „nuanțe măsurate, ușor perceptibile”. Spre deosebire de ceilalți romancieri români din perioada sa, Duiliu Zamfirescu impune o tipologie feminină mai apropiată de imaginație decât de realitate, situându-se într-o descendență tolstoiană. Sașa Comăneșteanu era considerată de Garabet Ibrăileanu drept „unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile”. Personajul este înfățișat trăind și iubind, potrivit
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
cu pete specifice: două romburi deasupra ochilor, cafeniu la baza buzei superioare și a gâtului, două pete cafenii pe piept, cafeniu în partea inferioară a picioarelor și o pată cafenie în formă de liră sub coadă. Cea de-a doua tipologie de culoare este arlechin, cu petice de gri, negru și cafeniu. Este o rasă veche franceză. Strămoșul acestui câine este Ciobănescul Persian adus de romani în Galia în secolul al XIII-lea. Rasa s-a îmbunătățit prin încrucișarea câinilor indigeni
Beauceron () [Corola-website/Science/334179_a_335508]