5,770 matches
-
a-și acoperi cheltuielile, Parohia Sfântul Dumitru a fost obligată să închirieze dughenele aflate pe terenul bisericii unor negustori de diverse confesiuni care le-au transformat în cârciumi. Mutarea târgului boilor din locul tradițional aflat în partea de jos a uliței într-un loc aflat în apropierea bisericii armenești a dus la scăderea veniturilor bisericii, care nu mai avea nici măcar acoperiș. Domnitorul Scarlat Ghica a dat la 19 iulie 1757 o carte domnească prin care a hotărât ca târgul boilor să
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
dus la scăderea veniturilor bisericii, care nu mai avea nici măcar acoperiș. Domnitorul Scarlat Ghica a dat la 19 iulie 1757 o carte domnească prin care a hotărât ca târgul boilor să se țină „din gios de Sfeti Dimitrie, în capul uliții, unde s-au făcut din vac”. Dispoziția domnească nu a fost respectată, iar domnitorul Ioan Teodor Callimachi a întărit această hotărâre la 15 ianuarie 1759. Lipsită de venituri, Biserica "Sf. Dumitru" a început să se ruineze. Astfel într-o carte
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
local de școală. Însemnările cronicii explică de ce biserica a rămas în afara satului, la liziera pădurii. Odinioară acolo erau și casele, dar operația administrativă de aliniere a satelor, a modificat înfățișarea acestei așezări, ale cărei gospodării se înșiră azi pe o uliță lungă, așa cum cereau cunoscutele ordine împărătești ale veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea. Pictura veche a bisericii (distrusă din cauza apei strecurată prin acoperișul cu învelitoarea rămasă șubredă multă vreme) data din anul 1863 și a fost opera unui
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
pop. Dincolo de toate aceste versiuni, trebuie precizat că prioritatea creației și a interpretării aparține Justinei Băluțeanu. Cu orchestra dirijată de Gelu Barabancea a imprimat un disc cuprinzând: „Ieșii aseară pe lună”, „Cine a-nceput dragostea”, „Voinic călător”, „Cine trece pe uliță”. Imprimă apoi în 1967 cu orchestra dirijată de George Vancu un alt disc mic, iar mai apoi, cu orchestra dirijată de Constantin Busuioc, imprimă tot un disc mic în 1968. A imprimat apoi discul cu cântece de nuntă cuprinzând: „Nuneasca
Justina Băluțeanu () [Corola-website/Science/315269_a_316598]
-
Hatzfira) a intrat în programa școlară pentru bacalaureat la literatura ebraică. A mai scris in colaborare mai multe cărți de benzi desenate (comix), între care "N-am venit să ne distrăm" (Lo banu Lehanot"(1996),împreună cu desenatoarea Rutu Modan, apoi "Ulițele mâniei" (Simtaot Hazaam") (1997), cu desene de Asaf Hanuka. În anul 1999 cinci din povestirle sale au fost traduse în engleză și adaptate pentru benzi desenate sub numele comun "Jet lag". Ilustrațiile au aparținut celor cinci membri ai grupului "Actus
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
rămânând cu funcția de foișor de foc. A fost demolat și el în august 1888, din cauză că structura sa era deja foarte șubredă și exista riscul prăbușirii totale în orice moment. Mai mult, era amplasat în fața Mănăstirii Colțea și împiedica lărgirea "uliței Colței" (actual bulevard I. C. Brătianu), care asigura axa nord-sud a Bucureștilor. Demolarea turnului s-a făcut la cererea Eforiei Spitalelor Civile, academicianul Gheorghe Sion arătând că importanța istorică și artistică a turnului era "nulă", cu aprobarea primarului Bucureștiului Emilian Pake-Protopopescu
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
Etnografia din Racovița se încadrează în tipologia specifică Țării Oltului, din regiunea Avrigului, având puține elemente de interferență cu Mărginimea Sibiului aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor, prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului”. Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
structură complexă a așezării, structură cu vatra alungită pe directiile nord/est - sud/vest și nord/vest - sud/est. Rețeaua stradală avea la sfârșitul secolului al XX-lea o lungime de peste 7km și ținând cont de numele celor două străzi (uliți) „Pe Vale'n Sus” și „Pe Vale'n Jos”, precum și dispunerea lor zonală, se poate spune că Racovița are caracterul unei așezări „de-a lungul văii”, gospodăriile fiind așezate pe ambele maluri ale râului care o traversează de la un cap
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
și „Pe Vale'n Jos”, precum și dispunerea lor zonală, se poate spune că Racovița are caracterul unei așezări „de-a lungul văii”, gospodăriile fiind așezate pe ambele maluri ale râului care o traversează de la un cap la altul. Denumirea acestor uliți principale duce la perioada de „început” de formare a satului, când văile erau o formă înaltă a organizării administrative, militare și politice a localitățiilor românești. „Ulița 'a Mare” și „Ulița Donului”, celelalte două străzi principale, care prezintă fronturi continue de
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
ambele maluri ale râului care o traversează de la un cap la altul. Denumirea acestor uliți principale duce la perioada de „început” de formare a satului, când văile erau o formă înaltă a organizării administrative, militare și politice a localitățiilor românești. „Ulița 'a Mare” și „Ulița Donului”, celelalte două străzi principale, care prezintă fronturi continue de clădiri, dau așezării caracterul de localitate „de-a lungul drumului”. Prezența unor hudiți (străzi înguste) care converg spre centrul satului, cu clădiri aglomerate, cum sunt: „Hudița
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
care o traversează de la un cap la altul. Denumirea acestor uliți principale duce la perioada de „început” de formare a satului, când văile erau o formă înaltă a organizării administrative, militare și politice a localitățiilor românești. „Ulița 'a Mare” și „Ulița Donului”, celelalte două străzi principale, care prezintă fronturi continue de clădiri, dau așezării caracterul de localitate „de-a lungul drumului”. Prezența unor hudiți (străzi înguste) care converg spre centrul satului, cu clădiri aglomerate, cum sunt: „Hudița Bisericii”, „Hudița lui Crișănuț
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
care prezintă fronturi continue de clădiri, dau așezării caracterul de localitate „de-a lungul drumului”. Prezența unor hudiți (străzi înguste) care converg spre centrul satului, cu clădiri aglomerate, cum sunt: „Hudița Bisericii”, „Hudița lui Crișănuț” și „Hudița Piștii”, precum și alte uliți adiacente, dau Racoviței caracterul de așezare „adunată” sau „îngrămădită”, specifică localităților vechi. Din cercetările făcute în trecutul istoric al Racoviței nu se poate spune dacă așezarea a mai avut și o altă vatră. Luând în calcul topominia localității și de
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
său casa de locuit, curtea, dependințele gospodărești, „"grădinuța"” de flori și legume precum și grădina, toate formând un tot unitar. Curțile și întinderile lor sunt cunoscute doar din anul 1874, ele având formă dreptunghiulară, fiind așezate cu latura mică perpendicular pe ulița de acces. În linii mari, evoluția arhitecturii gospodăriei tradiționale racovicene a cunoscut următoarele perioade distincte: Indiferent de forma geometrică a proprietății, la o gospodărie elementele distinctive sunt: poarta, portița, grădina și împrejurimile, fântâna și clădirile, după cum urmează: Majoritatea obiectelor de
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
stălașul" precum și leagănul agățat în patru sfori de grindă. De grinzi se prindeau cuierele cu "blide" (farfurii), căni și cupe de tot felul, de "pământ" sau "porțolan" (porțelan), adesea și "merindări" și "căpătâie". Pe pereți, în special pe cel dinspre uliță, alături de piesele textile de podoabă, "chindeauă" (chindeie) și merindări, sau încadrându-le, se așezau icoane, tablouri și fotografii de familie, oglinda și nelipsitul "ceas cu punți". Ferestrele, lipsite adesea de perdele, aveau puse pe "plimba" (pervaz) lor "oale" cu flori
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
trei biserici, cea prezentată aici fiind cea mai veche. Satul Ionășeni se află situat într-o pădure ce se întinde pe mulți kilometri. Într-o veche livadă boierească se află o biserică de lemn, la care se ajunge de pe o uliță urcând o cărăruie cu pietre pe ambele părți. Unii autori consideră că această biserică de lemn ar fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o veche lespede de piatră cu o inscripție
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
de la care primesc binecuvântarea. La casa preotului se cântă întotdeauna Nașterea. De la casa preotului, ceata merge la casa primarului, după care urmează dascălii și notarul comunei. Urmeaza 'rândul satului' - colindatul din casă în casă, în care feciorii iau la rând ulițele satului, mereu în aceeași ordine. Prin sat, feciorii se deplasează întotdeauna în aceeași formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor. În față, vătaful mare și vătaful mic. Urmează sameșul mare și sameșul mic, cârciumarul și bucătarul, după care
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
casa Mănăstirii Văratec. Actul de danie are următorul cuprins: ""Eu subsemnata Doamnă Veronica Micle cu domiciliul în Sf. Măn. Varatic (...) donez de a mea bună voie Sf. Măn. Varatic (...) casa mea mobilată, cu toate atenansele situată în Târgu Neamț pe Ulița Mare (Str. Ștefan cel Mare nr. 12) (...) în bună stare de locuit, în curtea casei se află fântână cu apă, beci, grajd și locul cu pomi fructiferi, împrejmuit cu gard de scândură, după întinderea și stăpânirea veche și actuală. Casa
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
de artă. După evanghelia lui Marcu 14,12-16 și cea a lui Luca 22,7-13, era vorba de o încăpere la un etaj, pe care ucenicii au găsit-o după indicația învățătorului lor, urmând pașii unui cărăuș de apă pe ulițele Ierusalimului. În Evanghelia lui Matei 26, 17 -19 lipsesc aceste amănunte. Evanghelia lui Ioan `13. 1-17 pomenește cina deja în versetul al 2-lea, dar nu menționează locul și nici cuvintele lui Iisus despre pâine și vin. Aici cina se
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
al Anei Ruxandra revine în această amplă expoziție: drumul iernatic de sat colinar, în mari și tensionate uleiuri pe pânză. Impresia pregnanta a șederilor artistei în satul Radești, spre Câmpulung, se traduce plastic printr-o reducție expresionista a scenei unei ulițe și prin exaltarea ritmurilor materice ale jgheaburilor de clisa amestecata cu zăpadă. Personaje, coline, scheletul arborilor, cartușele heraldice și toate arătările de sub desenul Anei Ruxandra conțin o materie dura, anguloasa, armata cu rețea de sârmă. Carnea coloristica tentează de predilecție
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
este un lăcaș de cult, monument istoric și de arhitectură, situat în "Postgasse" (Ulița Poștei), nr. 8, din Viena, în imediata vecinătate a clădirii centrale a poștei din capitala Austriei. Lăcașul de cult a fost construit de iezuiți între 1652-1654. Începând cu 1773 a fost biserică a celebrului seminar greco-catolic cu hramul Sf. Barbara
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
În aceeași zi era ziua comunei și urma să se țină un bâlci, a cărui atracție era un carusel cu lanțuri. Întrucât coloana oficială va avea și oaspeți din India, organizația județeană de partid a cerut să nu apară pe ulițele satului vite, ci doar oi. Cum în acel sat nu se creșteau oi, acestea urma să fie aduse din alt sat. În acest context, în ajunul trecerii coloanei, sosește în sat inspectorul Sandu, de la „județ”. Deși se arată la început
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăși, frumoasă e viața! () [Corola-website/Science/317445_a_318774]
-
din acel sat - Iancu (Alexandru Potocean) și Mara (Meda Victor) - au hotărât să se căsătorească. Iancu se iubise înainte cu Smaranda (Ioana Anton), fiica Mutului (Nicolae Urs), pe care a părăsit-o apoi. Fata înnebunise și începuse să umble pe ulițele satului și prin pădure în rochie de mireasă și cu o cunună de flori pe cap. Tatăl Marei, Grigore Așchie (Valentin Teodosiu), și tatăl lui Iancu, Haralamb Vrabie (Tudorel Filimon), stabilesc ca nunta să aibă loc în joia de dinaintea începerii
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
2002); Tița din „Prăpastiile Bucureștilor” de Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachița din „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul dragostei și al morții” de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova și Ulița din „Pădurea” de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy Șchiopul” de Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din piesă „Un pensionar fatal” de Al. Galin, regia Tudor Țepeneag (2008). Roluri la Teatrul „George Ciprian
Ruxandra Sireteanu (actriță) () [Corola-website/Science/322331_a_323660]
-
anul 1932, amvonul realizat la această biserică încă mai exista fără a se fi deteriorat. Ioan Popp a murit în anul 1869 la vârsta de 95 de ani, după doar 2 ani de la decesul soției sale, în locuința sa din Ulița Mare nr. 1443 din Brașov (astăzi strada Prundului nr. 1, colț cu strada Cimitirului). Locuința lui Ioan Popp a devenit ulterior proprietatea artistului Mihail (Mișu) Popp. La Răzvan Vodă pereții bisericii erau spălați în anul 2015, picturile murale este foarte
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
se afle în noua capitală a Principatului Moldovei. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, domnitorul Petru I Mușat a construit o biserică chiar în apropierea Curții Domnești și o alta în partea de nord-est a orașului Suceava, pe vechea Uliță a Datornicilor, în apropierea Cetății de Scaun. Nu există izvoare documentare scrise, care să ateste momentul construirii bisericii sucevene sau numele ctitorului. Singurul reper cronologic îl constituie însă descoperirea unor monede de argint, emise de Petru I Mușat, în mormintele
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]