8,223 matches
-
antrenarea acestui cuvînt. Importante sînt însă cele două semnificații de bază, care urmează situația reprezentată de originalul latinesc nepos, -otis, ce întrunește și el cele două semnificații vizînd înrudirea de gradul al doilea în linie descendentă (în raport cu bunicul sau cu unchiul). Celelalte limbi romanice au recurs la forme lingvistice diferențiate pentru a reda aceste două semnificații, astfel încît, în cazul traducerii unui text din limba română, trebuie folosit cuvîntul care denumește relația de rudenie vizată. Astfel, pentru "copilul fiului sau al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
brief [bri:f] "scrisoare", engl. brown [brawn] "cafeniu, brun", norv. berø [be΄römtə] "renumit", sued. ibland [i΄blan:] "din cînd în cînd", rom. bancă [΄bankə], germ. Bier [bi:r] "bere", pg.. bebida [bi΄bidə] "băutură", dan. farbror [΄fa:rbro:r] "unchi" β = consoană fricativă sonoră: sp. viejo [βi΄exo] "vechi; bătrîn" ç = consoană fricativă prepalatală surdă: germ. ich [΄iç] "eu", norv. kirke [΄çirkə] "biserică", sued. tjugo [΄çugu] "douăzeci" d = consoană oclusivă dentală sonoră: it. distanza [dis΄tantsa] "distanță", fr. dimanche [di
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
carro [΄ka(u] "mașină", it. casa [΄kaza] "casă", norv. kart [kat] "hartă", sued. kust [k(s:t] "coastă" l = consoană lichidă laterală sonoră: dan. lyse [΄lü:sə ] "a luci", rom. lampă [΄lampə], pg. luz [lu(] "lumină", norv. onkel [΄o(kəl] "unchi", sued. landa [΄lan:da] "a ateriza", enlg. land [länd] "țară; pămînt" ( = consoană sonantă laterală palatală: sp. caballo [ka΄ba(o] "cal", it. luglio [΄lu(io] "iulie", pg. mulher [mu΄(εr] "femeie" m = consoană nazală bilabială sonoră: dan. metallisc [me΄ta-lisk
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parțială a adjectivelor acid și acru. 105 Vezi Eugeniu Coșeriu, Lecții de lingvistică generală, Editura ARC, Chișinău, 2000. 106 Vezi Eugeniu Coșeriu, Lecții de lingvistică generală, p. 184-185. 107 Suedeza folosește cuvinte diferite pentru a face distincția între nepotul de unchi dacă este din partea fratelui (brorson ['bru:(on]) sau din partea surorii (systerson [΄süste(o:n]), ceea ce nu se delimitează în alte limbi prin cuvinte speciale. 108 Vezi Eugeniu Coșeriu, Lecții de lingvistică generală, p. 244. 109 Eugene A. Nida, Science of
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mulți tineri, mai ales înainte de a fi prinși cu arcanul și luați în armata austro-ungară, de unde erau foarte mici șanse să se mai întoarcă. Fuga lor depindea doar de decizia personală, condițiile erau simple și facile. Spre exemplu, casa unui unchi al mamei Ioan Bangălă se afla la circa 15 metri de frontieră, iar pământul, proprietate a lui, era majoritar dincolo de graniță, în Vechiul Regat, adică în România. Printre cei fugiți, cu peste o sută de ani în urmă fusese și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
căzut, în primele săptămâni, luptând eroic, la Bieloci-Molochiș, vestitul carnagiu de la Țiganca. Era prima jertfă pe care familia noastră o dădea în cel de al doilea război mondial și printre primii ofițeri români, căzuți eroic la datorie.(foto 17) Dispariția unchiului, care lăsase în casa bunicului, la plecare, două lăzi mari cu cărți, ce au devenit prima mea pasiune, a influențat substanțial viața familiei noastre. Din păcate, această comoară a fost arsă de un alt unchi, fost primar de comună, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
la datorie.(foto 17) Dispariția unchiului, care lăsase în casa bunicului, la plecare, două lăzi mari cu cărți, ce au devenit prima mea pasiune, a influențat substanțial viața familiei noastre. Din păcate, această comoară a fost arsă de un alt unchi, fost primar de comună, care fusese declarat "chiabur", în perioada dictaturii proletariatului. I se făcuse percheziții pe acasă și neștiind cum să selecteze eventualele cărți nepermise de regimul comunist le-a ars pe toate. Din această mică bibliotecă, ținută sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
care, presupun că nu știa cui îi aparțin versurile, sau se făcea că nu știe, întrucât V. Militaru era un "dușman al poporului sovietic", prin creația sa literară, dar și un simpatizant dacă nu chiar membru al mișcării legionare. Numele unchiului erou era evocat cu pioșenie în familia noastră, scrisorile lui erau recitite cu evlavie de părinții noștri, care fuseseră sprijinul moral și, uneori, cît au putut, material al fostului elev și student. El fusese idealul intelectual, pe care ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ceea ce se întâmpla în viața noastră. La nici 3 ani eram martorul durerii, deznădejdii ce cuprinsese familia la vestea tristă a pierderii primului locuitor al satului care reușise să depășească condiția socială seculară a localității, aspirând spre vârfurile nivelului intelectual, unchiul Aronică. La 6 ani, realizam tragedia războiului, când în ziua de paște, zeci de avioane bombardau zona din apropierea Zărneștilor, unde era mascat un important obiectiv militar, o uzină de armament. In aceea zi, un avion a slobozit un obiect care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
decenii de "prietenie frățească româno-sovietică", la aproape două decenii de trai liberi de comunism, de căutare a drumului pe care țara și locuitorii ei ar trebui să meargă spre binele real, materializat în cinste, dreptate, adevăr, în primul rând, dacă unchiul meu, pe care Tata refuza să-l creadă mort, nu avusese soarta nefericită a prizonierilor de război din Uniunea Sovietică. Am trăit în acei ani zguduirile politice, controlate de prezența trupelor de ocupație sovietice, care se zbăteau să instaleze un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Și, cum era de așteptat, zeflemelile mahalalei și, mai târziu, ale colegilor de clasă contribuiseră foarte tare la asta. Deschizând un ziar ca să citească micile anunțuri, descoperi necrologul unui avocat celebru și, în fotografia care însoțea articolul, îl recunoscu pe Unchiul. În alte fotografii, făcute la înmormântare, o puteai vedea pe văduvă, în mare doliu, cu fața ascunsă sub văl, și alături de ea, doi tineri, foarte distinși, cu părul lins și cărare într-o parte. Tot cu acest prilej a aflat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în picioare până la destinație. Ajunși în Gara de Nord, de unde urma să luăm alt tren spre Caracal, a trebuit să așteptăm trei zile și trei nopți, stând pe peronul gării în frig și fără alimente până când, în sfârșit, la intervenția fericită a unchiului meu cu a cărui familie ne-am evacuat din Iași, am reușit să ne urcăm într-un tren foarte aglomerat din gara Triaj. Nu pot să uit acea Gară de Nord, plină de refugiați, unde în permanență se auzeau țipete
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
o perioadă de incertitudini chiar și aici în România. Organele puterii de atunci îi obligau pe basarabeni să plece de unde au venit, întrucât erau socotiți cetățeni acelui pământ... și cine știe ce destinație am fi avut. Soarta ne-a întins o mână. Unchiul Ceahno Ștefan care era ceferist, a fost transferat cu serviciul la Târgu Mureș. Am fost favorizați de soartă, întrucât la Târgu Mureș am fost bine găzduiți și tratați bine și astfel am reușit ca fiecare să ne gospodărim în liniște
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
lui i-a fost tras clopotul, când a murit. În anul 1949 eram hotărâtă să părăsesc casa părintească și să mă realizez profesional. Tata, în schimb, avea intenția să mă mărite. Așa că a trebuit să “fug“ de acasă. Cu ajutorul unui unchi și al unei mătuși din București, am absolvit Școala Tehnică Sanitară din Sibiu și am cerut repartiție la Bacău. Aici am lucrat la Spitalul Municipal, secția radiologie, unde eram pe vremea aceea singurul cadru medical cu studii de specialitate.
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
cal și cu o văcuță legată de spatele căruței. Drumul a fost anevoios, am întâmpinat multe dificultăți întrucât nu aveam bani, singura sursă de alimentație fiind laptele muls de la vacă. Ne-am oprit în comuna Topliceni de lângă Râmnicu Sărat, unde unchiul meu, general Mateescu, avea proprietate. Aici ne-a prins linia frontului, iar când luptele s-au dat pe râul Râmnic ne adăposteam în beciuri pentru perioade lungi. După ce întreaga zonă a fost ocupată de armata rusă, o perioadă a trebuit
ÎMPREUNĂ NUMAI CU MAMA, ÎN NECUNOSCUT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ocneanovici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1698]
-
dreaptă, răspîndește droguri și HIV și îi face pe oamenii de culoare să se lupte între ei. Cîntecul se încheie cu cuvintele lui Ice Cube cum că vrea să-l ucidă pe Sam "pentru că nu mi-e nici un fel de unchi", sugerînd că negrii sînt străini în Statele Unite. În cîntecele lui, furia lui Ice Cube ajunge la punctul de fierbere, cuvintele lui țîșnesc precum gloanțele, iar amărăciunea și furia lui sînt evidente în fiecare vers. Devenind mai blînd și mai grijuliu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
om tânăr: era ștefan Venescu, nepotul directorului, fost sergent în armată, liberat de curând. Deșteptat, ștefan Venescu a povestit următoarele: — Azi noapte, pe la ora 1, după ce am petrecut prin oraș, am intrat în casă. Adaug că ștefan Venescu locuia la unchiul său, în chiar localul școalei. Un spectacol înfiorător am avut înaintea ochilor, urmează Venescu, am văzut doi ungureni, cari asasinau pe servitori. La acestă vedere, am scos un strigăt de groază, strigăt care a atras atențiunea asasinilor asupra mea. Când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Banca Națională, înființată ca bancă de scont și de emisiune, erea o creațiune pur liberală și organizarea ei erea datorită, în mare parte, muncii și prevederilor lui Eugeniu Carada. Mă aflam printre acționari, având o procură de 10 voturi din partea unchiului meu, Nicolae Bobescu, candidat pentru un post de director. De astă dată liberalii ereau în mare dihonie, fiindcă numărul candidaților întrecea cu mult numărul locurilor de directori și de cenzori. Ion Brătianu intră cu buletinul său de vot în mână
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
parte Bucureștiul petrece. Pe acea vreme exista încă restauranul Hugues, cel mai bun din București, acolo unde azi este cofetăria Riegler. Într-o bună dimineață aflăm despre o provocare la duel; duelgiii erau Don Aladro, ministrul Spaniei, și Constantin Isvoranu, unchiul lui Alexandru Marghiloman. Martorii celui dintâi: Dimitrie Bărcănescu și Mihail Paleologu, martorii celui d-al doilea: Alexandru Ghica Bragadir și Mihail Marghiloman. Dar nu vă fie teamă, duelul era un duel vesel: marea problemă erea care din doi adversari va
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nașterii, au fost consemnate în jurnalele altor membri ai Familiei Regale, în însemnările zilnice ale bunicii sale, Regina Maria și ale tatălui său, viitorul rege Carol al II-lea. Mărturii orale s-au păstrat de la mama sa, Principesa Elena, de la unchiul său, Prințul Nicolae și chiar de la Regele Mihai, notate și transmise nouă de către diferiți intermediari. Din momentul venirii pe lume, Mihai de Hohenzollern a devenit o persoană publică. Prezența sa, faptele sale, au fost consemnate în documentele oficiale, au fost
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
încercat să ia legătura prin telefon cu Carol. Când, după câteva zile de amânări, a reușit să obțină fir direct, regele a închis brusc telefonul. Octombrie. Marele Voievod Mihai a primit în dar, la împlinirea vârstei de 9 ani, de la unchiul său, prințul Nicolae, un automobil Morris. A fost primul automobil proprietate personală a lui Mihai. Era un automobil decapotabil de două locuri, lansat pe piață în 1929. (Vezi foto nr. 8.) Octombrie. Revenirea acasă a tatălui, pe care îl crezuse
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nu s-au prezentat la prima convocare toți candidații selectați și, probabil, nu au fost rechemați toți după acel prim contact. Printre cei opt elevi s-au numărat: Mircea Ionnițiu (Ioanițiu - fiul patronului Editurii Cartea Românească, Dan Cernovodeanu, al cărui unchi era CIC Brătianu, Radu Câmpeanu și Mărgelatu, fiul factorului poștal. Ulterior, numărul elevilor a crescut la cel mult 13, în primul ciclu școlar, dar prin moartea lui Dan Mavros (28 mai 1937) au rămas 12. Elevii purtau uniforme, concepute chiar
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a intrat în panică”. Deplasarea a fost folositoare: Mihai a constatat că se dereglase carburatorul. ANUL 1938 4 ianuarie. La Constanța, Mihai se îmbarcă pe distrugătorul românesc „Regina Maria” pentru a pleca la Atena, unde urma să participe la cununia unchiului său, Prințul Moștenitor Paul cu Prințesa Frederica de Hanovra. Pe navă, avea să trăiască unul din cele mai dramatice momente ale vieții sale. Când nava a părăsit portul, Mihai s-a dus la culcare (ora 21). Apoi s-a dezlănțuit
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Liga Navală Română. NMS Regina Maria cu Măria Sa Marele Voevod Mihai în tempesta de la 4-6 ianuarie 1938. Duminică, 16 octombrie. Sărbătorirea zilei de naștere a regelui Carol al II-lea. Deoarece Familia Regală era în doliu - murise Marele Duce Cyril, unchiul regelui Carol -, festivitățile publice au fost reduse. La ora 1330, la Castelul Peleș a avut loc un dejun, la care au participat regele, Mihai, Principele Friedrich de Hohenzollern, Principesa Elisabeta, Arhiducele Anton de Habsburg și arhiducesa Ileana, președintele Consiliului de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
slujbaș și continuator al stăpânirii gospodăriei și pământului. Când a fost propus să rămână "furier" în armată, bunica a plâns o săptămână și l-a adus la gospodărie, să le fie sprijin la bătrânețe, lăsându-l moștenitor unic. (Fratele său, unchiul Nicu a renunțat la partea cuvenită și în fiecare iarnă venea în vacanță, la tăierea porcului, petrecând două-trei săptămâni cu familia noastră). Mama, fiica lui Ion și Varvara Buzilă, deținători de pământ în comuna Frătăuții-Vechi, gospodari de frunte, dar cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]